ÎCCJ, decizie (scj.ro #114089)

Suspendarea cauzei ca urmare a decesului uneia dintre părți. Cerere de repunere pe rol. Rolul activ al instanței.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Judecata. Principiul rolului activ.

Index alfabetic :

suspendare

- perimare

- rol activ

- moștenitori

C.proc.civ. din 1865, art. 129, art. 243, art. 245, art. 250

Faptul că moștenitorii nu au fost menționați explicit în cererea de repunere

pe rol a unei cauze suspendate în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., nu poate determina aprecierea instanței, excesiv formală, a neîndeplinirii de către

solicitant a condiției prevăzută de art. 250 alin. (2) C.pr.civ., privind indicarea moștenitorilor, cu atât mai mult cu cât succesorii părții decedate nu au un interes direct și nemijlocit de a interveni în proces și a cere redeschiderea acestuia, întrucât o eventuală perimare a apelului ar valida sentința primei instanțe prin care li s-au recunoscut drepturile pretinse.

În acest context, demersurile unui terț față de succesiune, care însă este parte în cauza suspendată, trebuie sprijinite chiar de către instanța de judecată, în vederea identificării și verificării calității de moștenitori a succesibililor indicați în actele atașate cererii de repunere pe rol, astfel că înlăturând ca nerelevante mențiunile privind moștenitorii, extrinseci cererii de repunere pe rol, instanța nu a dat dovadă de rol activ în vederea identificării acestora, operațiune necesară pentru a stabili cadrul necesar continuării judecății.

Secția I civilă, decizia nr. 808 din 12 martie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 24.12.2013, apelanții Municipiul Târgu Secuiesc și Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, prin primar, au solicitat repunerea pe rol a dosarului xx1/119/2008, motivat de faptul că intimații reclamanți N.C., N.F., S.E.E., nu au solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei T.E., deși era suficientă indicarea lor și dovedirea calității prin orice mijloc de probă, justificând interesul pentru continuarea judecății.

Urmare cererii, Curtea a dispus citarea părților pentru a se discuta repunerea pe rol a cauzei, pentru data de 28.01.2014, termen la care s-au depus note scrise de către apelanți. A fost atașată cererii dovada înregistrării unei acțiuni în stabilirea calității de moștenitori după defunctă, iar pentru termenul de judecată din

28.01.2014 s-au depus încheierea din 22.01.2014, dată de BNP P.I. și certificate RNNEOS din 24.01.2014.

Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2014, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de repunere pe rol, reținând următoarele:

Prin încheierea din data de 15.01.2013, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantei T.E.P.

La data de 24.12.2013, apelanții au solicitat repunerea cauzei pe rol.

Conform art. 245 pct. 2 C.pr.civ., judecata reîncepe prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părții interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243”.

Analizând norma expusă, instanța de apel a reținut că, în situația suspendării dispusă conform art. 243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., cererea de repunere pe rol trebuie să îndeplinească două condiții: să fie formulată în cadrul unui termen maxim de un an (pentru a preveni perimarea, cu excepția cazului când ar opera suspendarea cursului conform art. 250 alin. 2 C.pr.civ. ceea ce nu este cazul în speță), iar în cuprinsul ei sa fie arătați moștenitorii părții. S-a considerat că cererea de repunere pe rol trebuie să fie aptă a reinvesti legal instanța, după suspendarea obligatorie, de drept, aptitudine dată numai dacă se respectă norma imperativă din art. 245 pct. 2, respectiv dacă prin cerere au fost indicați moștenitorii părții decedate, dat fiind că trebuie citați și dobândesc calitatea procesuală pe care a avut-o antecesorul lor prin efectul transmisiunii calității procesuale.

S-a apreciat de către instanța de apel că nu este suficientă formularea cererii în cadrul termenului legal, cu menționarea doar a unui interes legitim, ci efectiv trebuie îndeplinite cerințele legale ale repunerii pe rol, dat fiind că suspendarea a operat de drept.

S-a constatat că cererea adresată Curții de apel la data de 24.12.2013 nu întrunește cerințele legale obligatorii, nefiind indicați moștenitorii părții decedate, iar notele scrise depuse de apelanți nu suplinesc lipsurile, întrucât nu cuprind datele de identificare ale acestora, iar pe de altă parte, nu sunt aplicabile prevederile art. 132 alin.(1) C.pr.civ., care se referă la completarea ori modificarea cererii de chemare în judecată și nu la cererea de repunere pe rol. Drept urmare, s-a apreciat că depunerea actelor emanate de la notarul public, cu depășirea termenului de un an, nu prezintă nici o relevanță, cât timp cererea formulată în termen nu îndeplinește condițiile legale pentru a reinvesti instanța după suspendare.

Nefiind îndeplinite cerințele prevederilor art. 245 pct. 2 C.pr.civ, Curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Municipiul Târgu-Secuiesc, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Târgu-Secuiesc, în baza art.304 pct.4, 5 și 9 precum și art.304

1

C.pr.civ., arătând următoarele :

Au solicitat instanței de apel repunerea pe rol a cauzei în baza art.245 coroborat cu art.249 C.pr.civ., cauză ce fusese suspendată pe baza art.243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. prin încheierea din data de 15.01.2013.

La formularea cererii de repunere pe rol au avut în vedere timpul îndelungat curs de la data deschiderii moștenirii-data decesului defunctei T.E.P., 20.10.2012 și faptul că intimații nu au solicitat un termen expres pentru introducerea moștenitorilor, tergiversând soluționarea cauzei. Au susținut că au avut în vedere și prevederile art. 1103 NCC, potrivit căruia persoanele care au vocație la moștenire trebuie să exercite opțiunea drepturilor lor succesorale în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii și că au solicitat instanței să aibă în vedere posibilitatea, în măsura în care moștenitorii sunt de bună credință, introducerii în cauză a moștenitorilor sezinari, după defuncta T.E.P., ca având posesiunea de drept a bunurilor succesorale de la data deschiderii moștenirii, precum și dreptul de a exercita drepturile și acțiunile defunctului - conform art.1125 și urm. din NCC.

Au susținut că, prin lăsarea în nelucrare de către moștenitorii defunctei a actelor de procedură și nestabilirea calității de moștenitori, Municipiului Târgu Secuiesc și Consiliului local le este îngrădit accesul nemijlocit la justiție și dreptul la apărare, întrucât nu-și mai pot valorifica și exercita apărările formulate și materialele probatorii noi, încuviințate în căile de atac.

Recurenții au arătat că, până la data termenului de judecată a cererii de repunere pe rol - prima zi de înfățișare, au depus o completare la cererea de repunere pe rol, la care au atașat încheierea cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidență a procedurilor succesorale al Camerei notarilor publici, privind pe defuncta T.E.P., unde sunt menționați și succesorii defunctei, solicitând să se acorde un nou termen în vederea continuării judecății. Instanța a nesocotit această solicitare, cu încălcarea normelor de drept public și procesual prevăzute de art. 129 alin. (5) și art. 132 C.pr.civ.

Instanța a ignorat în totalitate normele de ordine publică, cât și reaua - credință a intimaților, care, prin neintroducerea moștenitorilor, au lăsat în nelucrare cauza timp de un an, deși aveau această obligație, în condițiile în care moștenirea se poate dovedi în fața instanței prin orice mijloc de probă. Procedând astfel, intimații au urmărit tergiversarea procesului și restrângerea drepturilor procesuale ale apelanților, drepturi

procesuale de care ar fi lipsiți în ipoteza perimării.

În drept precizează că încheierea din data de 30.01.2014 este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și contrar legilor de procedură, motive de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.4 și 9 C.pr.civ.

Analizând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În primul rând, este de observat că motivul prevăzut de art.304 pct.4 C.pr.civ. a fost invocat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se subsuma ipotezei pe care acest motiv o reglementează - depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Aceasta presupune, prin definiție, ca instanța, prin soluția pronunțată, să fi intrat în sfera atribuțiilor unei alte puteri, respectiv cea executivă sau cea legislativă. În condițiile în care, deși enunțat în încadrarea în drept a recursului, cazul prevăzut de art.304 pct.4 C.pr.civ. nu este argumentat, acesta nu poate fi analizat, întrucât recurenții nu au precizat în ce constă depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești.

În ceea ce privește dispozițiile art. 304 pct.5 C.pr.civ., recurenții au criticat încălcarea de către instanța de apel, în soluționarea cererii de repunere pe rol, a dispozițiilor art. 129 C.pr.civ., referitoare la rolul activ al instanței, care ar fi nesocotit și dispozițiile art. 132 C.pr.civ. Cu referire la această împrejurare, recurenții au susținut și că instanța de apel greșit nu a considerat ca fiind îndeplinite dispozițiile art. 245 C.pr.civ., critică încadrabilă în cazul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că aprecierile recurenților sunt fondate.

Astfel, se constată că numita T.E.P. a decedat la data de 20.10.2012, iar cauza în care aceasta avea calitatea de intimată reclamantă a fost suspendată la data de 15.01.2013 în baza art. 243 alin.(1) pct. 1 C.pr.civ.

Cazul respectiv de suspendare a judecății subzistă până la indicarea moștenitorilor, însă nu mai mult de un an (ipoteza suspendării acestui termen, prevăzută de art. 250 alin.(2) C.pr.civ. nefiind incidență în cauză), în cazul în care pricina rămâne în nelucrare timp de un an, indiferent de faza procesuală în care se află, fără să se fi săvârșit un act de procedură în vederea judecării cauzei, din lipsa de diligență a părților care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, intervine sancțiunea perimării.

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., pricina trebuia repusă pe rol, în termenul de perimare de un an, în condițiile art. 245 pct. 2 C.pr.civ., respectiv prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor.

Instanța de recurs constată că apelanții reclamanți s-au preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri în vederea stabilirii în mod concret a stadiului notarial al dezbaterii succesiunii, verificării unor prezumtivi moștenitori și sesizării instanței în vederea constatării calității acestora.

În concret, la data de 20.12.2013, pentru a preveni intervenția perimării, apelanții au formulat cerere de repunere pe rol, apreciind că a expirat termenul de opțiune succesorală. De asemenea aceștia au promovat, distinct, o acțiune în stabilirea calității de moștenitor în persoana numitei T.G., despre care au arătat că este fiica defunctei, moștenitor sezinar care ar fi acceptat succesiunea defunctei sau, în cazul neconfirmării acestei situații de fapt, au solicitat numirea unui curator special asupra succesiunii, în vederea continuării soluționării proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanțelor.

În cauză, recurenții apelanți au depus la dosar încheierea din data de 22.01.2014 de verificare a evidențelor succesorale ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România privind pe defunctă, în care se menționează existența unui dosar succesoral în curs de soluționare, precum și un certificat din care rezultă că, potrivit Registrului Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale, s-au formulat declarații de opțiune succesorală de către numiții T.S. (12.03.2013), T.G. (3.10.2013), T.P.F. (18.10.2013), T.J. (18.10.2013) și S.B. (iunie 2013). De asemenea, cercetând Registrul Național Notarial de Evidență a Liberalităților, a rezultat existența unor testamente autentificate întocmite de defunctă, însă procedura succesorală notarială nu a fost finalizată prin emiterea unui certificat de moștenitor.

Instanța de apel a apreciat, fără a acorda relevanță înscrisurilor anexate, că cererea de repunere pe rol nu îndeplinește condițiile prev. de art. 245 pct.2 C.pr.civ., întrucât moștenitorii nu au fost indicați în mod expres cu datele de identificare iar lipsa acestei mențiuni nu poate fi complinită în condițiile art.132 alin. (1) C.pr.civ., inaplicabilă cererii de repunere pe rol.

Este corectă constatarea instanței de apel privind inaplicabilitatea art.132 C.pr.civ. în privința cererii de repunere pe rol, ce nu poate fi asimilată cu o cerere de chemare în judecată sau o altă cerere principală ce are ca efect învestirea instanței cu soluționarea unui raport juridic nou, însă această împrejurare nu poate constitui un fine de neprimire pentru respectiva cerere, având drept consecință înlăturarea notelor scrise în care se indică moștenitorii, întrucât, ceea ce s-a solicitat instanței, a fost verificarea unei situații legale de transmitere a calității procesuale către moștenitori și nu să se considere învestită cu completare sau modificare a cererii introductive de instanță, ca manifestare a principiului disponibilității procesual civile.

Faptul că moștenitorii nu au fost menționați explicit în cererea de repunere pe rol nu poate determina aprecierea, excesiv formală, a neîndeplinirii de către solicitant a condiției prevăzută de art. 250 alin. (2) C.pr.civ., privind indicarea moștenitorilor. Se constată că, în absența unui certificat de moștenitor, apelanții au anexat cererii de repunere pe rol copia acțiunii judiciare prin care au indicat un moștenitor sezinar, T.G., iar în notele scrise, cărora li s-au atașat acte doveditoare, depuse până la termenul de judecată la care s-a discutat cererea de repunere pe rol, au fost menționate alte persoane care au completat declarații de opțiune succesorală.

În condițiile în care moștenitorii defunctei nu au un interes direct și nemijlocit de a interveni în proces și a cere redeschiderea acestuia, dat fiind faptul că o eventuală perimare a apelului ar valida sentința primei instanțe prin care li s-au recunoscut drepturile pretinse, demersurile unui terț față de succesiune, cum este cazul apelanților, trebuie sprijinite, în virtutea rolului activ, chiar de către instanța de judecată, în vederea identificării și verificării calității de moștenitori a succesibililor indicați în actele atașate cererii de repunere pe rol.

Înalta Curte apreciază că, înlăturând ca nerelevante mențiunile privind moștenitorii, extrinseci cererii de repunere pe rol, instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ în vederea identificării acestora, operațiune necesară pentru a stabili cadrul necesar continuării judecății cauzei, apelanții neputând fi sancționați pentru atitudinea lor procesuală, întrucât nu au stat în pasivitate ci au făcut demersuri, în limitele posibilității de acces la o terță procedură succesorală notarială, în vederea identificării unor eventuali moștenitori, astfel că în sarcina lor nu poate fi identificată o culpă procesuală.

Pe de altă parte, nu se poate reține, în cauză, în acest stadiu procesual, apărarea intimaților reclamanți privind o eventuală distincție între succesibili ca și potențiali moștenitori, moștenitorii propriu-ziși care au acceptat succesiunea și persoanele care au dat o declarație de opțiune succesorală, al cărei conținut nu se cunoaște, respectiv dacă au acceptat sau nu succesiunea.

Cum în cauză, termenul de opțiune succesorală a expirat, pot fi prezumați a fi moștenitori toți cei care au dat declarația de opțiune succesorală, urmând a fi citați în proces în calitate de succesori. În cazul în care, prin probe administrate în cadrul procesului și din verificarea conținutului acestor declarații, se constată că nu au acceptat succesiunea sau sunt înlăturați de moștenitori din clasa prioritară sau asupra bunurilor în litigiu au fost instituite legate, dat fiind că se menționează existența unor testamente, urmează a se stabili care dintre moștenitori, legali, sezinari sau testamentari au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune ca instanța de apel, în virtutea rolului activ, să sprijine demersurile părții interesate pentru identificarea persoanelor care dețin calitatea de moștenitori în cauză, în vederea depășirii impedimentului procesual ivit prin decesul unei părți din dosar în scopul continuării judecății.

În consecință reținând încălcarea, de către instanța de apel, a principiului rolului activ, astfel cum este reglementat în dispozițiile art.129 C.pr.civ., Înalta Curte a admis recursul, în baza art.304 pct.5 și 9 C.pr.civ., a casat încheierea recurată și a trimis, potrivit art. 312 alin. (3) C.pr.civ., cauza, spre continuarea judecății, aceleiași instanțe.