ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 510/2017

Asupra perimării recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 521 din 30 octombrie 2007 Tribunalul Dolj a admis apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. împotriva sentinței civile nr. 343 din 20 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2003, în contradictoriu cu pârâții M. și N.. A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâții apelanți la plata către apelantul-reclamant a sumei de 100.000 RON, reactualizată la data executării la cursul de schimb al dolarului, începând cu data de 13 ianuarie 1994 precum și la plata dobânzii aferente acestei sume, în cuantum de 60% anual. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. A obligat apelantul-reclamant să plătească reclamanților M. și N. suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile sus-menționate au declarat recurs reclamantul A. precum și pârâții B., C., D., E., F., G., H., J., K., L., O. și I., recursurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova, ulterior dispunându-se strămutarea judecării recursurilor la Curtea de Apel Timișoara.

Pârâții-apelanți au solicitat admiterea recursului pe care l-au formulat, modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

Pe rolul Curții de Apel Timișoara, cauza a avut prim termen de judecată în recurs la data de 15 ianuarie 2009, fiind ulterior amânată pentru lipsă de procedură, la data de 26 februarie 2009 și, respectiv, la data de 19 martie 2009.

La termenul din data de 19 martie 2009 cauza a fost suspendată, din oficiu, în baza art. 155

1

C. proc. civ., pentru identificarea și introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei-recurente B., al cărei deces a survenit în timpul procesului. La cererea reclamantului A., cauza a fost repusă pe rol însă, la termenul fixat, 25 februarie 2010, întrucât nu au fost indicați moștenitorii pârâți (motiv al suspendării anterioare) s-a dispus din nou suspendarea judecării cauzei, în baza art. 243 alin. (1) C. proc. civ. pentru conformare cu privire la indicarea moștenitorilor.

Pârâții I. și H. - prin mandatar P. - au solicitat din nou repunerea pe rol a cauzei, fiind fixat termenul din 7 aprilie 2011 când, reclamantul-recurent A. a învederat instanței că a decedat și pârâtul O., astfel că a intervenit o nouă suspendare a cauzei, în baza art. 155

1

C. proc. civ.

Pârâtul P. a solicitat repunerea pe rol a cauzei la data de 27 martie 2012, fiind fixat termen la data de 24 mai 2012 pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei, termen la care s-a constatat însă că sunt îndeplinite condițiile de menținere a suspendării, întrucât la dosar nu au fost depuse certificatele de deces privind pe pârâții B. și O., după cum nici moștenitorii acestora nu au fost indicați.

Reclamantul A. a solicitat repunerea cauzei pe rol (la data de 17 aprilie 2013), indicând în cuprinsul acesteia moștenitorii intimaților O. și B., iar pârâtul P. a solicitat de asemenea repunere cauzei pe rol (la data de 26 aprilie 2013), fiind fixat termen de judecată la data de 16 mai 2013. La termenul menționat reclamantul a învederat că nu este în măsură să depună extrasele din registrul de stare civilă pentru a dovedi calitatea de moștenitori ai defuncților, în persoana celor indicați în cererea de repunere pe rol și, totodată a intervenit inclusiv decesul pârâtei G.. Pentru indicarea moștenitorilor celor trei pârâți decedați și depunerea dovezilor privind calitatea acestora de succesori, la termenul din data de 16 mai 2013, instanța a dispus din nou măsura suspendării, în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ.

Mandatarul P., pentru pârâții I., H. și N., a solicitat repunerea cauzei pe rol, la data de 7 mai 2014, fiind fixat termen de judecată la data de 5 iunie 2014, dată la care a fost respinsă cererea de repunere pe rol și a fost menținută măsura suspendării în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu au fost depuse la dosar certificatele de moștenitor după pârâții recurenți decedați.

La data de 29 aprilie 2015 a fost înregistrată la această instanță o nouă cerere de repunere pe rol, formulată de reclamantul A., cu motivarea că nu mai subzistă cauzele menținerii suspendării, în cauză fiind fixat termen la data de 21 mai 2015, termen la care, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, instanța a pus în discuție excepția perimării, reclamantul apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a opera perimarea câtă vreme el a efectuat demersuri pentru identificarea moștenitorilor pârâților decedați, în vederea continuării judecății.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 210 din 21 mai 2015, a constatat perimate recursurile declarate de reclamantul A. precum și de către pârâții B., C., D., E., F., G., H., J., K., L., O. și I. împotriva deciziei civile nr. 521 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2006.

În pronunțarea acestei decizii instanța a reținut, în esență, că judecata recursurilor declarate de reclamantul A. precum și de către pârâții B., C., D., E., F., G., H., J., K., L., O. și I. a suferit numeroase suspendări succesive, urmate de tot atâtea cereri de repunere pe rol în vederea continuării judecății, cereri neînsoțite însă de informațiile și documentele doveditoare, necesare continuării judecății.

Nedepunerea acestor documente a fost, de altfel, motivul pentru care, la termenul din 5 iunie 2014, instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menținând suspendarea judecății în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ., astfel încât cursul perimării nu a fost întrerupt, el curgând în continuare de la data suspendării anterioare acestui termen, respectiv de la data de 16 mai 2013, dată la care a fost invocat ca motiv de suspendare cel de-al treilea deces intervenit în cauză, respectiv al pârâtei G.. De la acest termen însă, nu au intervenit alte motive de suspendare, apte de a genera întreruperea cursului perimării sau curgerea unui nou termen de perimare.

Chiar dacă reclamantul, inclusiv la termenul din 21 mai 2015, a invocat absența culpei sale în nedepunerea dovezilor din care rezultă calitatea de moștenitori ai pârâților recurenți decedați, instanța a reținut obligația respectivă în sarcina sa și a echivalat-o cu nestăruința în judecată.

Sub acest aspect, instanța a apreciat că îndeplinirea acestei obligații este una de rezultat, iar nu de mijloace, neavând eficiență simplul fapt al inițierii unor demersuri de către reclamant, de care acesta s-a prevalat, întrucât indicarea moștenitorilor pârâților recurenți decedați era singura modalitate în care procesul putea continua cu respectarea principiului contradictorialității.

S-a reținut că, după împlinirea termenului de un an de la data de 16 mai 2014, instanța se putea sesiza inclusiv din oficiu cu repunerea cauzei pe rol în vederea discutării excepției de perimare. Cum însă, la data de 7 mai 2014, anterior împlinirii acestui termen, s-a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, instanța a dat curs acesteia și a fixat termen la data de 5 iunie 2014, termen la care a respins cererea de repunere pe rol și a menținut suspendarea.

Astfel, instanța a făcut aplicarea art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părților, timp de un an în materie civilă, în speță fiind întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentul-reclamant A. și recurentele-pârâte I. și H..

Recurentul-reclamant A. își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând, în esență, faptul că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii și față de faptul că instanța nu și-a exercitat rolul activ conferit de legiuitor.

Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Recurentele-pârâte I. și H. invocă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva faptului că, pe de o parte, în speță nu a fost împlinit termenul legal pentru perimare, iar pe de altă parte, instanța nu le poate imputa vreo culpă în lăsarea în nelucrare a cauzei în condițiile în care suspendarea judecății cauzei a fost dispusă pentru neîndeplinirea de către recurentul-reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia de către instanță.

Înalta Curte, asupra perimării cererilor de recurs constată următoarele:

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2015 Înalta Curte a amânat judecata cauzei la data de 11 februarie 2016 dispunând citarea recurentului-reclamant A. cu mențiunea de a indica moștenitorii intimaților-pârâți decedați Q., O., B. și R..

La termenul din 11 februarie 2016, Înalta Curte, conform celor consemnate prin încheierea de la acea dată, a suspendat judecata recursurilor declarate în cauză în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța constatând lipsa de procedură cu intimații-pârâți decedați și neîndeplinirea de către recurentul-reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa, cea vizând obligația de a indica moștenitorii defunctelor intimate.

La aceste termen au fost respinse cererile de repunere pe rol formulate de recurenți, aspect consemnat prin practicaua prezentei decizii.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011, orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

În speța de față, se constată că pricina a fost suspendată la data de 11 februarie 2016, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecății și până la data repunerii pe rol din oficiu, trecând un termen mai mare de 1 an, încheierea din 11 februarie 2016 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, cererile de repunere pe rol formulate neavând eficiență sub aspectul continuării efective a judecății, nefiind însoțite de înscrisuri din care să rezulte identitatea moștenitorilor și care să ateste calitatea, de moștenitori a părților decedate în acest litigiu.

Astfel, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză și se calculează conform art. 101 C. proc. civ.. Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele stabilite pe luni se sfârșesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. termenul de perimare este de un an.

Constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249-251 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., va constata perimate recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurentele-pârâte I. și H..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimate cererile având ca obiect recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurentele-pârâte I. și H. împotriva deciziei civile nr. 210 din 21 mai 2015 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 martie 2017.