ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Constatând ca
cererea de strămutare nu se motivează, conform art. 40 alin. (4) C. proc. civ. de
la 1865 și, analizând sub aspectul motivării doar cererea de acordare a cheltuielilor
de judecată, se reține, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,
că temeiul acordării acestora nu este aplicabil cererii de strămutare, întrucât
respingerea unei cererii de strămutare nu are la bază culpa procesuală și nu reprezintă
o „cădere în pretenții”, în sensul textului procedural mai sus evocat.
Astfel, având
în vedere natura juridică a cererii de strămutare, care constituie un incident procedural
pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței
pe rolul căreia se află litigiul, și care nu se întemeiază pe ideea de culpă procesuală,
Înalta Curte va respinge cererea avocatului intimaților C.T. și T.A.M. privind acordarea
cheltuielilor de judecată.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea
formulată de petenții S.P., P.L., S.M. și T.S. prin care solicită strămutarea judecării
procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 2685/96/2013 al Tribunalului
Harghita.
Respinge cererea
intimaților C.T. și T.A.M. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 13 mai 2014.