ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului civil de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr.

496 din 28 martie 2008, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis

contestația

formulată de reclamanta D.E. și în consecință: a modificat în

parte dispoziția

nr. 4878 din 15 mai 2004 emisă de P.M. Târgu-Mureș,

în sensul că a admis în parte cererea

petentei și a dispus stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilul reprezentat de casă de locuit din cărămidă, compusă din parter și

etaj, cuprinzând 12 apartamente, situată în

municipiul

Târgu-Mureș, str. 7 Noiembrie, județul Mureș, înscrisă în CF nr.

2900 Târgu-Mureș, cu număr topografic 2121/1/1,

2126, 2127; a menținut celelalte

prevederi ale dispoziției atacate,

referitoare la terenul aferent construcției, în suprafață de 403 mp.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

reclamanta este îndreptățită la măsuri

reparatorii

prin echivalent pentru construcția demolată ce a aparținut autorului ei,

care a fost și ea preluată abuziv, în condițiile

în care fostul proprietar a fost obligat

să doneze statului terenul și apoi silit să-și demoleze construcția

existentă pe acest

teren.

Sentința a fost

confirmată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, care, prin decizia nr. 7/

A

din 20 ianuarie 2009, a respins apelul pârâtului M. Târgu-Mureș, ca nefondat.

În motivarea

soluției, curtea a reținut că în mod corect în cauză s-au acordat

despăgubiri pentru casa de locuit.

Aceasta

deoarece, este cert că fostul proprietar a fost supus unor violențe

psihice la întocmirea ofertei de

donație a terenului către stat și că a fost obligat să-și demoleze construcția,

sub amenințarea naționalizării.

În acest sens,

prima instanță a apreciat corect că nu există un motiv care să

explice de ce

proprietarul unei construcții compuse din parter și etaj, cuprinzând 12

apartamente și

dependințe, ocupate de chiriași, înțelege să doneze terenul statului,

apoi să demoleze

construcția, pe terenul respectiv ridicându-se apoi blocuri de

locuințe.

Rezultă că fostul proprietar a fost

deposedat în mod abuziv de bunul său,

fiind

aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în virtutea

cărora

are dreptul la despăgubiri pentru construcțiile demolate.

Măsurile reparatorii prin echivalent

se vor stabili conform Legii nr.

247/2005,

Titlul VII, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot

fi restituite în natură, potrivit

procedurii prevăzute.

Din probatoriul

administrat în cauză nu rezultă valoarea materialelor de

construcție

valorificate de fostul proprietar, iar pe de altă parte, așa cum a reținut și

prima instanță, suma nu a reprezentat

o despăgubire, acordată legal, pentru preluarea de către stat a imobilului.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs de pârâtul M. Târgu-

Mureș, care a formulat următoarele

critici:

Referitor la casa

de locuit, pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii prin

echivalent, din

actele dosarului reiese că aceasta a fost demolată de familia fostului

proprietar, care

a și valorificat materialele de construcție rezultate din demolare,

motiv pentru

care nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată.

Față de aceste

împrejurări, care au fost recunoscute și de reclamantă în

notificarea

formulată în baza Legii nr. 10/2001, cererea de acordare de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru

construcția demolată a fost respinsă prin dispoziția administrativă contestată

în cauză.

Soluția este

legală și temeinică raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001

republicată, potrivit cărora doar „imobilele preluate abuziv de

stat .. se restituie în natură” sau,

în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se stabilesc măsuri

reparatorii prin echivalent.

Deoarece, în speță, numai terenul a

fost preluat de către stat, construcția fiind demolată de către fostul

proprietar, care a și valorificat materialele de construcție, prevederile Legii

nr. 10/2001 nu se pot aplica.

De altfel, în

urma audierii martorilor propuși de reclamantă, nu a putut fi

stabilită cu

certitudine componența imobilului, materialele de construcție din care a

fost realizat, precum și valoarea

materialelor de construcții valorificate de către fostul proprietar.

În atare condiții, acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent pentru

întregul

imobil construcție, fără a ține cont de valoarea materialelor valorificate de

către

fostul proprietar, excede cadrului legal.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă

încadrarea recursului în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:

Recurentul contestă, în primul rând,

dreptul la reparație al reclamantei

pentru

construcția demolată ce a aparținut autorului ei, susținând că acest drept nu-i

poate fi recunoscut cât timp numai terenul a fost preluat abuziv de

stat, nu și

construcția, demolată de

familia fostului proprietar, care a și valorificat materialele

de

construcție rezultate din demolare.

Critica nu este

fondată.

Astfel,

instanțele anterioare au stabilit pe bază de probe că fostul proprietar,

autorul

reclamantei, a fost deposedat abuziv și de construcția existentă pe terenul

donat statului,

în condițiile în care a fost obligat să-și demoleze construcția sub amenințarea

naționalizării, după ce mai înainte, în urma violențelor psihice la care

a fost supus, donase statului terenul.

În raport de

această situație de fapt, care, față de actuala configurație a art.

304 C. proc. civ., nu poate fi

schimbată în recurs, cum urmărește în

realitate

recurentul, în mod legal prin hotărârea recurată s-a reținut ca aplicabile

speței

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, în situația imobilelor preluate

în

mod abuziv, pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc

prin

echivalent.

Confirmând pe

temeiul acestor dispoziții soluția primei instanțe de acordare

de măsuri

reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, preluată abuziv din

patrimoniul autorului reclamantei,

curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu

aplicarea

corectă a legii, ceea ce face inoperant motivul de modificare prevăzut de

art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Cât timp, în

speță, este stabilit definitiv, ca situație de fapt, că și construcția

proprietatea

autorului reclamantei a fost preluată abuziv de stat, nu se poate reține,

cum eronat pretinde recurentul, că la

pronunțarea soluției din cauză au fost

nesocotite

prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, care recunosc dreptul la măsuri

reparatorii

doar pentru imobilele preluate în mod abuziv.

Pe de altă

parte, recurentul contestă legalitatea soluției de acordare de măsuri

reparatorii prin

echivalent pentru construcția demolată fără deducerea valorii

materialelor

rezultate în urma demolării, valorificate de fostul proprietar.

Nici această

critică nu este fondată.

În reglementarea

Legii nr. 10/2001, numai restituirea în natură nu poate fi

dispusă de

instanță decât condiționat de rambursarea sumei reprezentând valoarea

actualizată a despăgubirilor primite

de persoana îndreptățită pentru bunul ce i-a

fost

preluat de stat, ceea ce nu este cazul în speță, unde reclamantei i s-a

recunoscut

dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr.

247/2005.

Astfel, art. 12 din Legea nr. 10/2001

prevede că „In situația imobilelor

deținute

de stat, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică

dintre

cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4), dacă persoana îndreptățită a

primit o despăgubire, restituirea în natură este

condiționată de rambursarea unei

sume

reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de

actualizare

stabilit. "

Așa cum s-a

arătat deja, în speță, s-a recunoscut reclamantei dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, or

potrivit art. 22 din acest titlu, competența de a se pronunța asupra

deducerii din

despăgubirile cuvenite

persoanei îndreptățite a eventualelor despăgubiri încasate de aceasta aparține

C.C.S.D.

Prin urmare, nu se poate imputa

instanțelor că nu au avut în vedere la

acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent valoarea materialelor de construcție

valorificate

de fostul proprietar în urma demolării, așa încât nici sub acest aspect

nu se poate reține nelegalitatea hotărârii

recurate din perspectiva dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte constată că recursul pârâtului este nefondat și îl va respinge, ca atare,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Văzând și dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., instanța va

obliga pe

recurent, ca parte care a căzut în pretenții prin respingerea cererii sale de

recurs, la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimata-reclamantă în

această

fază procesuală; cheltuielile de judecată sunt în sumă de 200

lei și reprezintă

onorariu de avocat,

dovedit cu chitanța nr. 262 din 08 iulie 2009.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul M. Târgu-Mureș

prin P.

împotriva deciziei nr. 7/ A din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu-

Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe

recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei

către intimata-reclamantă D.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 12 februarie 2010.