ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4250/2013

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele: P rin cererea înregistrată la data de 24 august 2011, contestatoarea B.M. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 278004 din 22 iulie 2011, emisă de intimata C.J.P. Argeș, solicitând anularea acesteia, menținerea pensiei de serviciu stabilită prin Decizia nr. 278004 din 16 iunie 2011 și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie, cu cheltuieli de judecată. În motivarea contestației, s-a susținut, în esență, că decizia contestată, emisă în temeiul O.G. nr. 59/2011, este nelegală și netemeinică, aducând atingere dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 381/2011 a Tribunalului Argeș.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1029 din 31 mai 2012, a admis contestația, a anulat Decizia de revizuire a pensiei nr. 278004 din 22 iulie 2011 emisă de intimată, pe care a obligat-o să mențină în plată pensia de serviciu a contestatoarei, în cuantumul stabilit prin Decizia nr. 278004 din 16 iunie 2011, precum și să-i plătească acesteia diferența dintre drepturile de pensie efectiv încasate în temeiul Deciziei nr. 278004 din 22 iulie 2011 și cele cuvenite în temeiul Deciziei nr. 278004 din 16 iunie 2011, începând cu data de 1 august 2011 și până la repunerea în plată a Deciziei nr. 278004 din 16 iunie 2011. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 278004/26 august 2005, contestatoarei i s-a stabilit, în baza Legii nr. 567/2004, o pensie de serviciu, iar prin Decizia nr. 278004/20 august 2010 drepturile sale au fost recalculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și ale H.G.

nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000. Prin sentința civilă nr. 381 din 09 martie 2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/ R din 25 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, s-a anulat Decizia nr. 278004 din 20 august 2010 emisă de intimată, dispunându-se menținerea în plată a deciziei cu același număr emisă în baza Legii nr. 567/2004. În baza acestor hotărâri judecătorești, intimata a emis Decizia nr. 278004 din 16 iunie 2011 prin care s-a menținut pensia de serviciu stabilită, conform Legii nr. 567/2004, în cuantum de 3.558 lei. Prin Decizia nr. 278004 din 22 iulie 2011 contestatoarei i-au fost revizuite drepturile de pensie în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 59/2011, începând cu data de 1 august 2011, stabilindu-i-se o pensie din sistemul public de pensii în cuantum de 1.288 lei. Instanța a apreciat că transformarea din nou a pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de asigurări sociale și reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, încalcă principiul puterii lucrului judecat și dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Făcând aplicarea principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ.

instanța a apreciat că, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 381 din 9 martie 2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/ R din 25 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, s-a statuat că transformarea pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de asigurări sociale și reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, încalcă prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și pe cele ale art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, care privesc protecția proprietății.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii Argeș, iar prin Decizia nr. 221 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis recursul, s-a modificat sentința recurată, iar pe fond s-a respins contestația, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că p rima instanță a pronunțat o soluție nelegală, întrucât deși prin Decizia Curții Constituționale nr. 215/2012, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2011 reținându-se că hotărârile judecătorești de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, în realitate O.U.G.

nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010. Nelegalitatea soluției primei instanțe s-a constatat și în raport de decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. în cauza Frimu și alții contra României, care a vizat tocmai categoria socio-profesională a grefierilor, și în care s-a constatat că dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O., au fost respectate.

Ca atare, dreptul contestatoarei de a primi pensie în regimul de asigurări sociale nu a fost atins în esența sa pentru a se reține încălcarea dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O., iar reclamanta prin reducerea cuantumului pensiei nu a fost lipsită de beneficiul social, raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite, fiind respectat astfel încât să nu fie obligată să suporte o sarcină excesivă, disproporționată care să excede marjei de apreciere a statului în reglementarea politicilor sociale. Împotriva Deciziei nr. 221 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, la 22 februarie 2013, a formulat cerere de revizuire, contestatoarea B.M.

prin care, în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. a susținut că această decizie a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 381 din 9 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin Decizia nr. 938 din 25 mai 2011a Curții de Apel Pitești. Revizuenta a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca această cale de atac să fie admisibilă existând două hotărâri irevocabile contradictorii, pronunțate în aceiași pricină, având același obiect, părți și cauză, în dosare diferite, în al doilea proces nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar hotărârea dată în recurs evocă fondul, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. pentru a se dispune anularea celei de-a doua hotărâri. Împotriva aceleiași decizii, contestatoarea B.M. a formulat o a doua cerere de revizuire, înregistrată la 4 martie 2013, întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 1 și 8 din Legea nr. 134/2013 privind C. proc. civ., înregistrată în Dosarul nr. 1465/1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I a civilă, cu termen la 3 octombrie 2013. Se constată, față de temeiurile de drept invocate de revizuentă în cea de a doua cerere de revizuire, că în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 pct. 1 C. proc. civ.,(corespondentul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

din 1985), s-a pronunțat Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 1781 din 9 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație fiind investită cu motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 care se referă la faptul că, revizuirea unui hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În raport de prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, înainte de data intrării în vigoare a C. proc.

civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată. Or, procesul a fost început la data de 24 august 2011, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., fiind aplicabile dispozițiile referitoare la cele în vigoare cuprinse în C. proc. din 1865. De altfel, se constată că argumentele invocate în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe contrarietatea de hotărâri, înregistrate în Dosarul nr. 1465/1/2013 se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, astfel încât ambele cereri de revizuire vor fi examinate din această perspectivă. În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererilor de revizuire, astfel încadrate juridic, Înalta Curte, reține următoarele: Conform art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. , revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Scopul pentru care a fost instituit acest motiv de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri. Una dintre condițiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

Prin Decizia nr. 221 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a constatat nelegalitatea soluției primei instanțe prin care s-a admis acțiunea contestatoarei și s-a dispus anularea Deciziei nr. 278004 din 20 august 2010 prin care drepturile acesteia au fost recalculate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și ale H.G. nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000. În primă instanță, soluția de admitere a acțiunii s-a motivat având în vedere aplicarea principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., în raport de dispozițiile sentinței civile nr. 381 din 9 martie 2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/ R din 25 mai 2011 a Curții de Apel Pitești și încălcarea prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a U.E.

și pe cele ale art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, care privesc protecția proprietății. În recurs, s-a modificat soluția primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii formulate de contestatoare și s-a constatat că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă dispozițiile O.U.G.

nr. 59/2011 au în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, iar dreptul contestatoarei de a primi pensie în regimul de asigurări sociale nu a fost atins în esența sa pentru a se reține încălcarea dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O. Așadar, în cel de-al doilea litigiu, soluționat prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, la instanța de fond s-a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, iar în recurs s-a modificat soluția, respingându-se excepția autorității de lucru judecat. Texul prevăzut în art. 377 C. proc.

civ., prevede că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost invocată, sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, iar dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra acestei chestiuni. Aceasta întrucât hotărârea instanței care a statuat asupra inexistenței excepției autorității de lucru judecat, realizând o evaluare proprie în acest sens, se bucură ea însăși de putere de lucru judecat.

Or, această condiție impusă de textul de lege nu este îndeplinită, întrucât instanța de recurs respingând contestația, a respins și excepția autorității de lucru judecat, iar prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu se exercită un veritabil control judiciar asupra hotărârii supuse revizuirii (din punct de vedere al legalității soluției). Ca atare, față de cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că în cauza dedusă judecății, acestea nu sunt îndeplinite, pentru a atrage incidența motivul de revizuire reglementat de acest text de lege, motiv pentru care, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenta B.M. împotriva Deciziei nr. 221 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 octombrie 2013.