ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4250/2013

Asupra cererii de

revizuire, constată următoarele:

P

rin cererea înregistrată la data de 24 august

2011, contestatoarea B.M. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 278004

din 22 iulie 2011, emisă de intimata C.J.P. Argeș, solicitând anularea

acesteia, menținerea pensiei de serviciu stabilită prin Decizia nr. 278004 din 16

iunie 2011 și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea

contestației, s-a susținut, în esență, că decizia contestată, emisă în temeiul

O.G. nr. 59/2011, este nelegală și netemeinică, aducând atingere dispozițiilor art.

1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 381/2011 a Tribunalului Argeș.

Tribunalul Argeș, secția

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1029

din 31 mai 2012, a admis contestația, a anulat Decizia de revizuire a pensiei nr.

278004 din 22 iulie 2011 emisă de intimată, pe care a obligat-o să mențină în

plată pensia de serviciu a contestatoarei, în cuantumul stabilit prin Decizia nr.

278004 din 16 iunie 2011, precum și să-i plătească acesteia diferența dintre

drepturile de pensie efectiv încasate în temeiul Deciziei nr. 278004 din 22

iulie 2011 și cele cuvenite în temeiul Deciziei nr. 278004 din 16 iunie 2011,

începând cu data de 1 august 2011 și până la repunerea în plată a Deciziei nr. 278004

din 16 iunie 2011.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 278004/26 august 2005,

contestatoarei i s-a stabilit, în baza Legii nr. 567/2004, o pensie de

serviciu, iar prin Decizia nr. 278004/20 august 2010 drepturile sale au fost

recalculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și ale H.G. nr. 737/2010,

coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000.

Prin sentința civilă nr.

381 din 09 martie 2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr.

938/ R din 25 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, s-a anulat Decizia nr. 278004

din 20 august 2010 emisă de intimată, dispunându-se menținerea în plată a

deciziei cu același număr emisă în baza Legii nr. 567/2004.

În baza acestor

hotărâri judecătorești, intimata a emis Decizia nr. 278004 din 16 iunie 2011

prin care s-a menținut pensia de serviciu stabilită, conform Legii nr. 567/2004,

în cuantum de 3.558 lei.

Prin Decizia nr. 278004

din 22 iulie 2011 contestatoarei i-au fost revizuite drepturile de pensie în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 59/2011, începând cu data de 1 august 2011,

stabilindu-i-se o pensie din sistemul public de pensii în cuantum de 1.288 lei.

Instanța a apreciat

că transformarea din nou a pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de

asigurări sociale și reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, încalcă

principiul puterii lucrului judecat și dreptul la un proces echitabil,

reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Făcând aplicarea principiului

puterii de lucru judecat, reglementat de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C.

civ. instanța a apreciat că, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 381

din 9 martie 2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/

R din 25 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, s-a statuat că transformarea

pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de asigurări sociale și

reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, încalcă prevederile Declarației

Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene și pe cele ale art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de

România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, care privesc protecția proprietății.

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond, a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii Argeș,

iar prin Decizia nr. 221 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, s-a admis recursul, s-a modificat sentința recurată, iar pe fond s-a

respins contestația, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, s-a constatat că p

rima instanță a pronunțat o soluție nelegală, întrucât

deși prin Decizia Curții Constituționale nr. 215/2012, s-a respins ca

neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2011

reținându-se că hotărârile judecătorești de recalculare a pensiilor, emise în

temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se bucură de

autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la

plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele

de judecată, în realitate O.U.G. nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de

recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr.

119/2010.

Nelegalitatea

soluției primei instanțe s-a constatat și în raport de

decizia de

inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. în cauza Frimu și alții contra

României, care a vizat tocmai categoria socio-profesională a grefierilor, și în

care s-a constatat că dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.,

au fost respectate.

Ca atare, dreptul

contestatoarei de a primi pensie în regimul de asigurări sociale nu a fost

atins în esența sa pentru a se reține încălcarea dreptului de proprietate,

garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O., iar reclamanta

prin reducerea cuantumului pensiei nu a fost lipsită de beneficiul social,

raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite,

fiind respectat astfel încât să nu fie obligată să suporte o sarcină excesivă,

disproporționată care să excede marjei de apreciere a statului în reglementarea

politicilor sociale.

Împotriva Deciziei nr.

221 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, la 22 februarie

2013, a formulat cerere de revizuire, contestatoarea B.M. prin care, în raport

de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. a susținut că această

decizie a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a

sentinței nr. 381 din 9 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă

prin Decizia nr. 938 din 25 mai 2011a Curții de Apel Pitești.

Revizuenta a

considerat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca această cale de atac

să fie admisibilă existând două hotărâri irevocabile contradictorii, pronunțate

în aceiași pricină, având același obiect, părți și cauză, în dosare diferite, în

al doilea proces nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar

hotărârea dată în recurs evocă fondul, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 322

pct. 7 C. proc. civ. pentru a se dispune anularea celei de-a doua hotărâri.

Împotriva aceleiași

decizii, contestatoarea B.M. a formulat o a doua cerere de revizuire,

înregistrată la 4 martie 2013, întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 1 și 8

din Legea nr. 134/2013 privind C. proc. civ., înregistrată în Dosarul nr. 1465/1/2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I a civilă, cu termen la 3

octombrie 2013.

Se constată, față de

temeiurile de drept invocate de revizuentă în cea de a doua cerere de revizuire,

că în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 pct. 1 C. proc. civ.,(corespondentul

art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1985), s-a pronunțat Curtea de Apel Pitești

prin Decizia nr. 1781 din 9 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație fiind

investită cu motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 care se referă la

faptul că, revizuirea unui hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă

fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de

lucru judecat a primei hotărâri.

În raport de

prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare

a Legii nr. 134/2010, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare,

iar procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, înainte de data

intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt

înregistrate la instanță după această dată.

Or, procesul a fost

început la data de 24 august 2011, anterior intrării în vigoare a Noului C.

proc. civ., fiind aplicabile dispozițiile referitoare la cele în vigoare

cuprinse în C. proc. din 1865.

De altfel, se

constată că argumentele invocate în susținerea cererii de revizuire întemeiată

pe contrarietatea de hotărâri, înregistrate în Dosarul nr. 1465/1/2013 se

circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

din 1865, astfel încât ambele cereri de revizuire vor fi examinate din această

perspectivă.

În ceea ce privește

condițiile de admisibilitate a cererilor de revizuire, astfel încadrate

juridic, Înalta Curte, reține următoarele:

Conform art. 322 pct. 7

C. proc. civ.

, revizuirea se poate

cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Scopul pentru care a fost instituit acest

motiv de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care

încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Una dintre condițiile de admisibilitate este

aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de

lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe

asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția

autorității de lucru judecat, această apărarea nu mai poate fi reiterată pe

calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a

hotărârii date asupra primei acțiuni.

Prin Decizia nr. 221

din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a constatat

nelegalitatea soluției primei instanțe prin care s-a admis acțiunea contestatoarei

și s-a dispus anularea Deciziei nr. 278004 din 20 august 2010 prin care

drepturile acesteia au fost recalculate, în conformitate cu prevederile Legii nr.

119/2010 și ale H.G. nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000.

În primă instanță,

soluția de admitere a acțiunii s-a motivat având în vedere aplicarea

principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art. 166 C. proc. civ. și

art. 1201 C. civ., în raport de dispozițiile sentinței civile nr. 381 din 9

martie 2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/ R

din 25 mai 2011 a Curții de Apel Pitești și încălcarea prevederilor Declarației

Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a U.E. și

pe cele ale art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de

România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, care privesc protecția proprietății.

În recurs, s-a

modificat soluția primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii formulate de

contestatoare și s-a constatat că deciziile de recalculare a pensiilor, emise

în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se bucură de

autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la

plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele

de judecată, însă dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 au în vedere o nouă procedură

de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr.

119/2010, iar dreptul contestatoarei de a primi pensie în regimul de asigurări

sociale nu a fost atins în esența sa pentru a se reține încălcarea dreptului de

proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.

Așadar, în cel de-al

doilea litigiu, soluționat prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, la

instanța de fond s-a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat,

iar în recurs s-a modificat soluția, respingându-se excepția autorității de lucru

judecat.

Texul prevăzut în art. 377 C. proc. civ.,

prevede că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7, este

necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost

invocată, sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra

ei, iar dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția

autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe

calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii

date asupra acestei chestiuni.

Aceasta întrucât

hotărârea instanței care a statuat asupra inexistenței excepției autorității de

lucru judecat, realizând o evaluare proprie în acest sens, se bucură ea însăși

de putere de lucru judecat.

Or, această condiție

impusă de textul de lege nu este îndeplinită, întrucât instanța de recurs

respingând contestația, a respins și excepția autorității de lucru judecat, iar

prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu se exercită un veritabil

control judiciar asupra hotărârii supuse revizuirii (din punct de vedere al

legalității soluției).

Ca atare, față de cerințele

impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că

în cauza dedusă judecății, acestea nu sunt îndeplinite, pentru a atrage

incidența motivul de revizuire reglementat de acest text de lege, motiv pentru

care, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenta B.M. împotriva Deciziei

nr. 221 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 octombrie 2013.