ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4063/2010

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3937 din 25 mai 2004

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, s-a admis

recursul declarat de pârâta SC T.M. SA Iași împotriva Deciziei nr. 31 din 25

aprilie 2003 a Curții de Apel Iași și, în consecință, s-a respins apelul

declarat de reclamanții C.M.C., P.L.R. și L.G. împotriva sentinței nr. 922 din

11 noiembrie 2002 a Tribunalului Iași, pe care a păstrat-o.

La data de 24 iunie

2004, C.M.C., P.L.R. și L.G. au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei

pronunțată de instanța supremă, invocând dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 5

C. proc. civ.

Prin încheierea din

12 septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a dispus, în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a

Dosarului nr. 2372/2006 al Curții de Apel Iași, la cererea revizuenților.

La data de 23 aprilie

2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența

dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

Deși citate cu

mențiunea de a preciza dacă stăruie în soluționarea cererii de revizuire,

părțile nu au înțeles să răspundă acestei solicitări și nici să se prezinte la

termenul fixat, din 29 iunie 2010.

Din fișa de Ecris -

Programul informatic pentru verificarea dosarelor, rezultă că Dosarul nr. 2372/2006

al Curții de Apel Iași ce a format obiectul cererii de suspendare formulată de revizuenți,

a fost soluționat la data de 25 octombrie 2006 prin respingerea apelului

declarat de SC T.M. SA Iași, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului ca nefondat prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție la 26 iunie 2007.

Se constată că, în

cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de

revizuire fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a

părților în desfășurarea activității judiciare.

Astfel, perimarea

sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor

procesuale și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare

prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un

anumit interval de timp, stabilit de lege.

Ca o condiție a

perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei

instituții de drept procesual civil.

În speță, suspendarea

judecății dăinuie de mai mult de 3 ani, interval în care, din culpa părților,

s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.

Ca atare, în

considerarea celor ce preced, urmează a se constata că cererea de revizuire este

perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire

formulată de revizuenții C.M.C., P.L.R. și L.G. împotriva Deciziei civile nr. 3937

din 25 mai 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2010.