ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5357/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții D.D.C. și L.O., în calitate de șef ocol , respectiv contabil șef la Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A. au formulat contestație împotriva deciziei din 24 mai 2011 emisă de D.G.F.P. a județului Suceava. În motivarea contestației s-a arătat că prin procesul-verbal de control financiar încheiat de Activitatea de Inspecție Fiscală Suceava la data de 7 februarie 2011 au fost stabilite suplimentar obligații de plată în sumă totală de 5.094.892,98 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere și penalități, împotriva căruia s-a formulat plângere la D.G.F.P.

Suceava, înregistrată din 25 februarie 2011. Prin sentința civilă nr. 374 din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A. prin D.D.C., șef ocol și L.O., contabil șef, a anulat decizia din 24 mai 2011 emisă de D.G.F.P. a județului Suceava, a trimis cauza către aceasta în vederea soluționării pe fond a contestației și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.480 RON. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia din 24 mai 2011 emisă de D.G.F.P. a județului Suceava, Activitatea de Inspecție Fiscală, Serviciul Financiar, privind soluționarea plângerii formulată de Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A.

a fost suspendată soluționarea plângerii formulată de Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A. Împotriva procesului-verbal de control financiar încheiat de Activitatea de Inspecție Fiscală Suceava în data de 7 februarie 2011, prin aplicarea prevederilor pct. 10 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva proceselor-verbale de control financiar încheiate în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare.

Instanța de fond a constatat că măsura suspendării soluționării plângerii este nelegală întrucât potrivit pct. 10 din Ordinul nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva procesului verbal de control financiar: „Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat controlul financiar a sesizat organele de drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă”. Acest text de lege se coroborează cu art. 214 alin. (1) C. proc.

fisc. Analiza acestora conduce la concluzia că legiuitorul a instituit în favoarea organului fiscal o posibilitate, și nu un drept ca în anumite situații, precis determinate, să procedeze la suspendarea soluționării unor contestații. Or, în situația de față intimata, în motivarea deciziei atacate, uzând de argumente generice, a procedat la suspendarea soluționării cauzei, fără a puncta în fapt în ce anume constă înrâurirea hotărâtoare la care face trimitere textul citat. În opinia Curții de apel, simpla formulare a unei plângeri penale împotriva conducerii ocolului silvic sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală nu e de natură a satisface exigențele reclamate de art. 214 alin. (1) C. proc.

fisc. Punctând, în cuprinsul deciziei din 14 mai 2011 emitenta trebuia să realizeze o corespondență logică între acuzele aduse conducerii ocolului silvic și conținutul procesului verbal de control financiar din 7 februarie 2011, împrejurare ce nu rezultă din conținutul actului administrativ de autoritate ce face obiectul prezentei judecăți. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Suceava, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: În mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 214 alin. (1) C. proc. fisc. și ale pct. 10 din Ordinul nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva procesului-verbal de control financiar, referitoare la suspendarea soluționării contestației administrativ-fiscale în cazul existenței indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.

Recurenta precizează că decizia din 24 mai 2011 cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-a dispus suspendarea soluționării cauzei. Faptul nedeclarării și neachitării impozitului pe profit conduce, în mod evident, la existența indiciilor de evaziune fiscală. Recurenta invocă și prevederile art. 19 alin. (2) C. proc. pen. privind prioritatea acțiunii penale față de cea civilă. Motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente: În mod corect, instanța de fond a reținut că simpla formulare a unei plângeri penale împotriva conducerii Ocolului Silvic sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală nu este de natură a satisface exigențele reclamate de art. 214 alin. (1) C. proc.

fisc. Potrivit textului de lege menționat și punctului 10 din Ordinul nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva procesului-verbal de control financiar „Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat controlul financiar a sesizat organele de drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă”. În speță, în motivarea deciziei administrative atacate sunt expuse argumente generice, fără nici o referire la elemente de fapt ce ar contura o infracțiune concretă, cu o „înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă”.

Pentru considerentele menționate, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută. În ceea ce privește invocarea principiului „penalul ține în loc civilul”, respectiv a art. 19 alin. (2) C. proc. civ., această prevedere legală nu își găsește aplicarea, în speță nefăcându-se dovada existenței unei acțiuni penale, ci doar a sesizării organelor de urmărire penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a județului Suceava împotriva sentinței civile nr. 374 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.