ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5309/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5309/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 404 din 17 decembrie
2012 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea formulată de reclamanta M. (I.) I.A., în contradictoriu cu pârâta
U.S.H.; a obligat pe pârâta U.S.H. București să elibereze actul de studii cu
regim special, denumit "Diplomă de licență", însoțit de Suplimentul
de Diplomă, prin care să ateste că reclamanta a susținut și promovat examenul
de licență, în specialitatea urmată, obținând "Titlul de Licențiat";
a respins acțiunea introdusă de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; a admis cererea de
chemare în garanție formulată de pârâta-reclamantă U.S.H. București, în
contradictoriu cu pârâtul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului; a obligat pe pârâtul-chemat în garanție Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea, în termen
de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a formularelor
tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un
număr care să asigure dreptul reclamantei de a i se elibera documentul oficial
de stat cu regim special, prin care se confirmă studiile de învățământ superior
absolvite de cea în cauză, în cadrul U.S.H. București; a respins, ca prematură,
cererea pârâtei-reclamante de a se obliga Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, la plata de despăgubiri, în cuantum de 50 RON, cu
titlu de penalități pe zi întârziere; a obligat pe pârâta U.S.H. București să
plătească reclamantelor suma de 4,3 RON cheltuieli de judecată și a obligat pe
chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
să plătească pârâtei-reclamante U.S.H. București suma de 4,3 RON cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii
instanței de fond, pârâtul Ministerul Educației Naționale a declarat recurs,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a analiza
motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței
materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată
de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.
304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va
trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui, secția contencios
administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la
această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Obiectul prezentului
litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de
învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii
reclamanților, care sunt absolvenți ai U.S.H.
Nu se poate ignora
faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul
art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în
această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au
obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu
public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de față,
prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată U.S.H. din București, ca instituție
de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate
publică, parte a sistemului național de învățământ.
Pe de altă parte,
potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de
sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul
educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice,
tineretului și sportului.
Faptul că
instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au
autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995, nu le
plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de
învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia
universitară se manifestă prin relație directă a rectorului instituției de
învățământ superior cu Ministerul Educației, care, printre altele, avea
competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l
suspenda din funcție.
În cauza de față,
U.S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele
administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de
competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere
publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.
În mod evident,
U.S.H. din București este o persoană juridică de drept privat, de utilitate
publică, ce funcționează doar ca parte a unui sistem național de învățământ,
care nu poate fi asimilată unei autorități administrative autonome sau unui
organ central al administrației publice.
Prin urmare, pârâta
aflată în discuție este o autoritate publică descentralizată din punct de
vedere teritorial.
În alți termeni,
U.S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată
drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu
conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
În cauza de față, o
asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități
publice locale.
Potrivit art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menționează următoarele: "Litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se
soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se
soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Prin urmare,
specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice
și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli
imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea
competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel
al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ
dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv
criteriul valoric.
În cauza de față este
aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul
că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios
administrativ, față de împrejurarea că U.S.H. din București este o autoritate
publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d)
C. proc. civ.
În cauză, fiind vorba
de un litigiu având ca obiect obligarea pârâtei autoritate publică locală la
emiterea unui act administrativ, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ revine
Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vaslui, competent
și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312
alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se
casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare
Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 404
din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 17 mai 2013.
Procesat de GGC - CL