ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5610/2013

Asupra cererii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința nr. 311 din 15 octombrie 2012,

Curtea de Apel Iași a admis acțiunea introdusă de reclamanta R. (fostă N.) M.C.,

în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și a obligate pârâta să

elibereze actul de studii cu regim special, denumit „Diplomă de licență”,

însoțit de Suplimentul de Diplomă, prin care să ateste că reclamanta a susținut

și promovat examenul de licență, în specialitatea urmată, obținând „Titlul de

Licențiat”.

Curtea de apel a

respins acțiunea introdusă de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.

și a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - reclamantă

Universitatea S.H. București, în contradictoriu cu pârâtul - chemat în garanție

M.E.C.T.S., obligând pârâtul-chemat în garanție să aprobe tipărirea, în termen

de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a formula­relor

tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un

număr care să asigure dreptul reclamantei de a i se elibera documentul oficial

de stat cu regim special, prin care se confirmă studiile de învățământ superior

absolvite de cea în cauză, în cadrul Universității S.H. București.

Totodată, Curtea a

respins, ca prematură, cererea pârâtei-reclamante de a se obliga M.E.C.T.S., la

plata de despăgubiri, în cuantum de 50 lei/zi întârziere, obligând pârâta

Universitatea S.H. București să plătească reclamantei suma de 4,3 lei

cheltuieli de judecată, iar pe chematul în garanție M.E.C.T.S. să plătească

pârâtei - reclamante Universitatea S.H. București suma de 4,3 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul M.E.N., fără a depune, însă, și dovada

plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii

de atac exercitate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului, mai înainte de a

cerceta motivele invocate, a constatat că nu s-a achitat taxa de timbru, deși

recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru ( fila 20 din

dosarul de recurs).

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior – deși a fost citat cu mențiunea timbrării – devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de M.E.C.T.S., în temeiul dispozițiilor

O.U.G.

nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul

administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative

)

împotriva Sentinței civile nr. 311 din 15

octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.