- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 6 iunie 2013
Decizia nr. 5610/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 311/2012 a Curții de Apel Iași
Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 311 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea introdusă de reclamanta R. (fostă N.) M.C., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și a obligate pârâta să elibereze actul de studii cu regim special, denumit „Diplomă de licență”, însoțit de Suplimentul de Diplomă, prin care să ateste că reclamanta a susținut și promovat examenul de licență, în specialitatea urmată, obținând „Titlul de Licențiat”. Curtea de apel a respins acțiunea introdusă de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. și a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - reclamantă Universitatea S.H.
București, în contradictoriu cu pârâtul - chemat în garanție M.E.C.T.S., obligând pârâtul-chemat în garanție să aprobe tipărirea, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure dreptul reclamantei de a i se elibera documentul oficial de stat cu regim special, prin care se confirmă studiile de învățământ superior absolvite de cea în cauză, în cadrul Universității S.H. București. Totodată, Curtea a respins, ca prematură, cererea pârâtei-reclamante de a se obliga M.E.C.T.S., la plata de despăgubiri, în cuantum de 50 lei/zi întârziere, obligând pârâta Universitatea S.H.
București să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată, iar pe chematul în garanție M.E.C.T.S. să plătească pârâtei - reclamante Universitatea S.H. București suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.E.N., fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului, mai înainte de a cerceta motivele invocate, a constatat că nu s-a achitat taxa de timbru, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru ( fila 20 din dosarul de recurs). Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G.
nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior – deși a fost citat cu mențiunea timbrării – devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Anulează recursul declarat de M.E.C.T.S., în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative ) împotriva Sentinței civile nr. 311 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.