ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4848/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 52/F/ Cont din 10 martie

2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O. SA, în contradictoriu

cu pârâta A.N.V.; a anulat refuzul comunicat prin actul din 24 decembrie 2009

și a obligat pe pârâtă să elibereze reclamantei certificat de amânare de la

plata în vamă a T.V.A.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 5 ianuarie 2010, reclamanta SC O. SA Rm. Vâlcea a chemat în

judecată pe pârâta A.N.V., pentru a se dispune revocarea în totalitate a

soluției comunicate prin adresa din 24 decembrie 2009, iar pe fond acordarea

certificatului de amânare la plata taxei pe valoarea adăugată.

În motivare s-a

arătat că reclamanta a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de amânare

de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, apreciind că îndeplinește

condițiile impuse de art. 2 din Ordinul nr. 500/2007 și art. 125

2

din C. fisc., iar pârâta a refuzat solicitarea, apreciind că nu sunt

îndeplinite cerințele de la lit. c) din art. 2, referitoare la cuantumul

importurilor din anul calendaristic precedent, considerând că acesta este

reprezentat de anul 2009.

S-a reținut faptul că

solicitarea reclamantei a fost respinsă de către pârâtă pentru un singur

considerent, așa cum rezultă acesta din adresa prin care s-a făcut comunicarea

soluției (fila 3), arătându-se că cerința prevăzută de art. 2 lit.

c) a ordinului nu este îndeplinită, întrucât în anul calendaristic precedent

valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A. a fost numai de

128.004.598 lei, inferioară limitei prevăzute de text.

Pentru aceasta

instanța a mai reținut că divergența de interpretare la care au trimis părțile

este determinată de sintagma „anul calendaristic precedent". Astfel, în

timp ce reclamanta a susținut că această calificare trebuie să o primească anul

2008, întrucât, deși emiterea certificatului s-a solicitat pentru perioada 01

ianuarie 2010-31 decembrie 2012, cererea a fost formulată la 04 decembrie 2009,

pârâta a apreciat că anul calendaristic precedent este anul 2009, pentru care

la 08 decembrie 2009 valoarea importurilor era de 128.004.598 lei, iar la

finalul anului, așa cum rezultă din răspunsul la plângerea prealabilă, aceasta

era de 134.292.641 lei.

Instanța de fond a

apreciat că, având în vedere că cererea reclamantei a fost soluționată la 17

decembrie 2009, că ceea ce s-a atacat prin acțiunea formulată de către

reclamantă este răspunsul emis la această dată și din care rezultă că pârâta a

avut în vedere, în determinarea valorii importurilor, perioada 01 ianuarie - 17

decembrie 2009, dat fiind că prin an calendaristic se înțelege întotdeauna

perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a fiecărui an și raportat la datele

formulării și soluționării cererii, anul calendaristic precedent nu putea fi

decât anul 2008, textul nefăcând nicio referire și nicio condiționare în raport

de perioada pentru care se cere facilitatea fiscală.

S-a mai apreciat că

este neîndoielnic faptul că anul calendaristic precedent este cel anterior

momentului formulării cererii, respectiv anul 2008, pentru cererea formulată la

04 decembrie 2009, or, cum în cauză, în anul 2008, valoarea cumulată a importurilor

reclamantei pentru care se datora T.V.A., importuri din statele și teritoriile

la care se referă art. 125

2

din C. fisc., era de peste 200.000.000

lei și, oricum, peste pragul impus pentru obținerea facilității, rezultă că

refuzul pârâtei este nelegal.

Față de faptul că în

fața instanței apărarea pârâtei s-a făcut și sub un alt aspect și anume acela

că reclamanta nu îndeplinea nici cerința la care se referă art. 2 lit. a),

respectiv inexistența unor „obligații bugetare restante reprezentând impozite,

taxe, contribuții, inclusiv contribuțiile individuale ale salariaților și orice

alte venituri bugetare", instanța a reținut că ea nu a fost avută în

vedere la emiterea actului administrativ fiscal ce se atacă în prezenta cauză

și în concluzie nu poate justifica o altă statuare decât cea de mai sus.

Având în vedere că,

la data formulării cererii de către reclamantă, autoritățile fiscale au

eliberat acesteia un certificat de atestare fiscală din care rezultau obligații

bugetare zero, situație ce se menținea și la 22 decembrie 2009, este evident că

la momentul soluționării cererii de liberare a certificatuluireclamantei nu-i

putea fi opusă decizia pentru regularizarea situației obligațiilor suplimentare

stabilite de controlul vamal, decizie emisă la 09 decembrie 2009 și primită de

un reprezentant al reclamantei cu mențiunea că există obiecțiuni ce vor fi

depuse în termen legal, decizie ce statuează existența unor accesorii fiscale

de 52.532 lei.

Pentru toate aceste

considerente instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată și a

admis-o, anulând refuzul comunicat la 24 decembrie 2004 și obligând pârâta să

elibereze reclamantei certificatul solicitat.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâta D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu și în numele și pentru A.N.V.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii și interpretarea greșită a sintagmei „an calendaristic

precedent”.

Aceasta deoarece

cererea reclamantei-intimate pentru eliberarea certificatului de amânare de la

plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată a fost în mod corect respinsă prin Decizia

nr. 66856/ TH din 17 decembrie 2009 pe considerentul că nu este îndeplinită

condiția prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007. În cazul

reclamantei-intimate valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A.

în anul calendaristic precedent, efectuate din statele și teritoriile terțe așa

cum sunt definite la art. 125

2

din Legea nr. 571/2003 este de

128.004.598 lei inferioară limitei prevăzute de lege de 150.000.000 lei

stabilită de Ordinul nr. 500/2007.

Se arată că instanța

de fond a interpretat greșit sintagma „an calendaristic anterior” ca fiind anul

2008, fără a ține cont de data depunerii cererii - 9 decembrie 2009 și de

faptul că evaluarea importurilor s-a efectuat pe perioada 9 decembrie 2008 - 9

decembrie 2009, deci pe o perioadă precedentă de 365 de zile reprezentând o

valoare de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei.

În consecință se

apreciază că în mod greșit și nelegal instanța de fond a considerat că „anul

calendaristic precedent nu putea fi decât anul 2008”.

Un al doilea aspect

interpretat greșit de instanța de fond îl reprezintă aprecierea în sensul că

societatea reclamantă nu ar avea debite restante la data depunerii cererii

privind eliberarea certificatului de amânare de plată în vamă a T.V.A. cu

prioritate de valabilitate 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2012. Aceasta

deoarece societatea reclamantă deși a achitat debitul principal figura în

continuare în evidențele autorității vamal cu un debit restant în cuantum de 52.532

lei reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A. și penalități de

întârziere determinate prin Decizia nr. 42525 din 9 decembrie 2009 pentru

regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal.

Se arată că Decizia

nr. 6856/ TH din 17 decembrie 2009 este legală fiind respinsă corect cererea

reclamantei pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a T.V.A.

și pe cale de consecință se solicită admiterea recursului modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

La dosar

reclamanta-intimată a formulat întâmpinare și a depus concluzii scrise în care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar copia

certificatului din 4 august 2010 și copia Ordinului nr. 500 din 3 aprilie 2007 -

filele 93-95 dosar recurs.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în

cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sentința recurată

prin care s-a admis acțiunea reclamantei și a fost anulat refuzul comunicat

prin actul din 24 decembrie 2009 și a fost obligată pârâta să elibereze

reclamantei certificat de amânare de la plata în vamă este nelegală și

netemeinică fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.

Aceasta deoarece

reclamanta-intimată nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 2 din

Ordinul nr. 500/2007 cu completările și modificările ulterioare, în special nu

era îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007,

iar instanța de fond a interpretat greșit în ceea ce privește perioada sintagma

„an calendaristic precedent”.

În mod legal prin

Decizia nr. 66856/ TH din 17 decembrie 2009 a fost respinsă cererea

reclamantei-intimate pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în

vamă a T.V.A. pe motiv că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit.

c) din Ordinul nr. 500 din 3 aprilie 2007, în sensul că valoarea cumulată a

importurilor pentru care s-a datorat T.V.A., în anul calendaristic precedent,

efectuate din statele și teritoriile terțe așa cum sunt definite de art. 125

2

din Legea nr. 571/2003 a fost de 128.004.598 lei inferioară limitei de

150.000.000 prevăzute de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007.

Instanța de fond a

interpretat greșit sintagma „anul calendaristic precedent ca fiind anul 2008,

fără a ține cont de data depunerii cererii - 9 decembrie 2009, de perioada de

valabilitate solicitată și de dispozițiile art. 2 lit. c) și d) din Ordinul nr.

500/2007 astfel cum au fost modificate de pct. 2 al art. 4 din Ordinul nr. 3424

din 20 noiembrie 2008. Astfel anul calendaristic precedent nu poate fi decât

anul calendaristic înaintea depunerii cererii pentru eliberarea certificatului

de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată.

Ținând cont că data

depunerii cererii este 9 decembrie 2009 Curtea apreciază că recurenta a dat o

interpretare corectă a sintagmei „an calendaristic precedent”, iar evaluarea

importurilor s-a efectuat pe perioada 9 decembrie 2008 - 9 decembrie 2009, deci

pe o perioadă precedentă de 365 zile, perioadă pentru care a rezultat o valoare

de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei stabilită de art. 2 lit.

c) din Ordinul nr.500/2007. Pe cale de consecință Curtea apreciază că soluția

respingerii de către autoritatea vamală a cererii de eliberare a certificatului

de amânare de la plată în vamă a taxei pe valorarea adoptată este legală și

temeinică, soluția instanței de fond, bazată pe o interpretare greșită fiind

nelegală.

Un argument în plus privind

corecta interpretare dată de autoritatea vamală este eliberarea, ulterior

pronunțării sentinței atacate a certificatului de amânare de la plata în vamă a

taxei pe valoarea adăugată din 4 august 2010 valabil la data de 31 iulie 2011

inclusiv - fila 69 dosar recurs.

Curtea apreciază ca

inutilă verificarea celui de-al doilea aspect de nelegalitate îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Ordinul nr. 500/2007 în cauză

condițiile fiind necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ, iar reclamanta-intimată

nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007

deoarece pentru perioada evaluată corect de autoritatea vamală 9 decembrie 2008

- 9 decembrie 2009, anterioară depunerii cererii din 9 decembrie 2009, valoarea

importurilor fiind de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei

stabilită prin Ordinul nr. 500/2007.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu și în numele și pentru A.N.V.,

împotriva sentinței nr. 52/F/ Cont din 10 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.