ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4848/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4848/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 52/F/ Cont din 10 martie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.V.; a anulat refuzul comunicat prin actul din 24 decembrie 2009 și a obligat pe pârâtă să elibereze reclamantei certificat de amânare de la plata în vamă a T.V.A. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2010, reclamanta SC O. SA Rm. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., pentru a se dispune revocarea în totalitate a soluției comunicate prin adresa din 24 decembrie 2009, iar pe fond acordarea certificatului de amânare la plata taxei pe valoarea adăugată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, apreciind că îndeplinește condițiile impuse de art. 2 din Ordinul nr. 500/2007 și art. 125 2 din C. fisc., iar pârâta a refuzat solicitarea, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele de la lit. c) din art. 2, referitoare la cuantumul importurilor din anul calendaristic precedent, considerând că acesta este reprezentat de anul 2009. S-a reținut faptul că solicitarea reclamantei a fost respinsă de către pârâtă pentru un singur considerent, așa cum rezultă acesta din adresa prin care s-a făcut comunicarea soluției (fila 3), arătându-se că cerința prevăzută de art. 2 lit. c) a ordinului nu este îndeplinită, întrucât în anul calendaristic precedent valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A.
a fost numai de 128.004.598 lei, inferioară limitei prevăzute de text. Pentru aceasta instanța a mai reținut că divergența de interpretare la care au trimis părțile este determinată de sintagma „anul calendaristic precedent". Astfel, în timp ce reclamanta a susținut că această calificare trebuie să o primească anul 2008, întrucât, deși emiterea certificatului s-a solicitat pentru perioada 01 ianuarie 2010-31 decembrie 2012, cererea a fost formulată la 04 decembrie 2009, pârâta a apreciat că anul calendaristic precedent este anul 2009, pentru care la 08 decembrie 2009 valoarea importurilor era de 128.004.598 lei, iar la finalul anului, așa cum rezultă din răspunsul la plângerea prealabilă, aceasta era de 134.292.641 lei.
Instanța de fond a apreciat că, având în vedere că cererea reclamantei a fost soluționată la 17 decembrie 2009, că ceea ce s-a atacat prin acțiunea formulată de către reclamantă este răspunsul emis la această dată și din care rezultă că pârâta a avut în vedere, în determinarea valorii importurilor, perioada 01 ianuarie - 17 decembrie 2009, dat fiind că prin an calendaristic se înțelege întotdeauna perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a fiecărui an și raportat la datele formulării și soluționării cererii, anul calendaristic precedent nu putea fi decât anul 2008, textul nefăcând nicio referire și nicio condiționare în raport de perioada pentru care se cere facilitatea fiscală.
S-a mai apreciat că este neîndoielnic faptul că anul calendaristic precedent este cel anterior momentului formulării cererii, respectiv anul 2008, pentru cererea formulată la 04 decembrie 2009, or, cum în cauză, în anul 2008, valoarea cumulată a importurilor reclamantei pentru care se datora T.V.A., importuri din statele și teritoriile la care se referă art. 125 2 din C. fisc., era de peste 200.000.000 lei și, oricum, peste pragul impus pentru obținerea facilității, rezultă că refuzul pârâtei este nelegal.
Față de faptul că în fața instanței apărarea pârâtei s-a făcut și sub un alt aspect și anume acela că reclamanta nu îndeplinea nici cerința la care se referă art. 2 lit. a), respectiv inexistența unor „obligații bugetare restante reprezentând impozite, taxe, contribuții, inclusiv contribuțiile individuale ale salariaților și orice alte venituri bugetare", instanța a reținut că ea nu a fost avută în vedere la emiterea actului administrativ fiscal ce se atacă în prezenta cauză și în concluzie nu poate justifica o altă statuare decât cea de mai sus.
Având în vedere că, la data formulării cererii de către reclamantă, autoritățile fiscale au eliberat acesteia un certificat de atestare fiscală din care rezultau obligații bugetare zero, situație ce se menținea și la 22 decembrie 2009, este evident că la momentul soluționării cererii de liberare a certificatuluireclamantei nu-i putea fi opusă decizia pentru regularizarea situației obligațiilor suplimentare stabilite de controlul vamal, decizie emisă la 09 decembrie 2009 și primită de un reprezentant al reclamantei cu mențiunea că există obiecțiuni ce vor fi depuse în termen legal, decizie ce statuează existența unor accesorii fiscale de 52.532 lei. Pentru toate aceste considerente instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată și a admis-o, anulând refuzul comunicat la 24 decembrie 2004 și obligând pârâta să elibereze reclamantei certificatul solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu și în numele și pentru A.N.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii și interpretarea greșită a sintagmei „an calendaristic precedent”. Aceasta deoarece cererea reclamantei-intimate pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată a fost în mod corect respinsă prin Decizia nr. 66856/ TH din 17 decembrie 2009 pe considerentul că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007. În cazul reclamantei-intimate valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A.
în anul calendaristic precedent, efectuate din statele și teritoriile terțe așa cum sunt definite la art. 125 2 din Legea nr. 571/2003 este de 128.004.598 lei inferioară limitei prevăzute de lege de 150.000.000 lei stabilită de Ordinul nr. 500/2007. Se arată că instanța de fond a interpretat greșit sintagma „an calendaristic anterior” ca fiind anul 2008, fără a ține cont de data depunerii cererii - 9 decembrie 2009 și de faptul că evaluarea importurilor s-a efectuat pe perioada 9 decembrie 2008 - 9 decembrie 2009, deci pe o perioadă precedentă de 365 de zile reprezentând o valoare de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei. În consecință se apreciază că în mod greșit și nelegal instanța de fond a considerat că „anul calendaristic precedent nu putea fi decât anul 2008”.
Un al doilea aspect interpretat greșit de instanța de fond îl reprezintă aprecierea în sensul că societatea reclamantă nu ar avea debite restante la data depunerii cererii privind eliberarea certificatului de amânare de plată în vamă a T.V.A. cu prioritate de valabilitate 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2012. Aceasta deoarece societatea reclamantă deși a achitat debitul principal figura în continuare în evidențele autorității vamal cu un debit restant în cuantum de 52.532 lei reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A. și penalități de întârziere determinate prin Decizia nr. 42525 din 9 decembrie 2009 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Se arată că Decizia nr. 6856/ TH din 17 decembrie 2009 este legală fiind respinsă corect cererea reclamantei pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a T.V.A. și pe cale de consecință se solicită admiterea recursului modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare și a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar copia certificatului din 4 august 2010 și copia Ordinului nr. 500 din 3 aprilie 2007 - filele 93-95 dosar recurs. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. Sentința recurată prin care s-a admis acțiunea reclamantei și a fost anulat refuzul comunicat prin actul din 24 decembrie 2009 și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei certificat de amânare de la plata în vamă este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Aceasta deoarece reclamanta-intimată nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 2 din Ordinul nr. 500/2007 cu completările și modificările ulterioare, în special nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007, iar instanța de fond a interpretat greșit în ceea ce privește perioada sintagma „an calendaristic precedent”. În mod legal prin Decizia nr. 66856/ TH din 17 decembrie 2009 a fost respinsă cererea reclamantei-intimate pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a T.V.A.
pe motiv că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500 din 3 aprilie 2007, în sensul că valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A., în anul calendaristic precedent, efectuate din statele și teritoriile terțe așa cum sunt definite de art. 125 2 din Legea nr. 571/2003 a fost de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 prevăzute de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007.
Instanța de fond a interpretat greșit sintagma „anul calendaristic precedent ca fiind anul 2008, fără a ține cont de data depunerii cererii - 9 decembrie 2009, de perioada de valabilitate solicitată și de dispozițiile art. 2 lit. c) și d) din Ordinul nr. 500/2007 astfel cum au fost modificate de pct. 2 al art. 4 din Ordinul nr. 3424 din 20 noiembrie 2008. Astfel anul calendaristic precedent nu poate fi decât anul calendaristic înaintea depunerii cererii pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată.
Ținând cont că data depunerii cererii este 9 decembrie 2009 Curtea apreciază că recurenta a dat o interpretare corectă a sintagmei „an calendaristic precedent”, iar evaluarea importurilor s-a efectuat pe perioada 9 decembrie 2008 - 9 decembrie 2009, deci pe o perioadă precedentă de 365 zile, perioadă pentru care a rezultat o valoare de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei stabilită de art. 2 lit. c) din Ordinul nr.500/2007. Pe cale de consecință Curtea apreciază că soluția respingerii de către autoritatea vamală a cererii de eliberare a certificatului de amânare de la plată în vamă a taxei pe valorarea adoptată este legală și temeinică, soluția instanței de fond, bazată pe o interpretare greșită fiind nelegală.
Un argument în plus privind corecta interpretare dată de autoritatea vamală este eliberarea, ulterior pronunțării sentinței atacate a certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată din 4 august 2010 valabil la data de 31 iulie 2011 inclusiv - fila 69 dosar recurs. Curtea apreciază ca inutilă verificarea celui de-al doilea aspect de nelegalitate îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Ordinul nr. 500/2007 în cauză condițiile fiind necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ, iar reclamanta-intimată nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007 deoarece pentru perioada evaluată corect de autoritatea vamală 9 decembrie 2008 - 9 decembrie 2009, anterioară depunerii cererii din 9 decembrie 2009, valoarea importurilor fiind de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei stabilită prin Ordinul nr. 500/2007.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu și în numele și pentru A.N.V., împotriva sentinței nr. 52/F/ Cont din 10 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.