ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2010

Asupra recursului de

față constată următoarele:

Prin Sentința nr. 107 din 8 februarie 2005,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de

reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar

general. A obligat pârâtul să procedeze la soluționarea Notificării nr. 1110 din

30 august 2004 formulată de către reclamant în condițiile Legii nr. 10/2001. A

obligat pe pârât la plata de daune cominatorii de 1.000.000 RON pentru fiecare

zi de întârziere în îndeplinirea obligației menționate, începând cu data

rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri până la emiterea deciziei.

Apelul declarat de

pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

prin Decizia nr. 1345A din 23 septembrie 2005.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar

general, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 24 noiembrie 2005.

La 27 martie 2006,

Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.

243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar la 14 martie 2007, s-a menținut măsura

suspendării judecării recursului.

Dosarul a fost repus

pe rol, din oficiu, la data de 4 mai 2010, în vederea discutării perimării, în

acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată

aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd

că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an.

Din redactarea

textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a

părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având

îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor

de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă

părții, a procesului civil.

Perimarea se

înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea

termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă

din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter

mixt.

Cum în cauză dosarul

a rămas în nelucrare de la 14 martie 2007, data menținerii suspendării

judecării în conformitate cu dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. și până la 4 mai 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din

vina părților nefiind întocmit niciun act de procedură, prin aplicarea art. 248

alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva

Deciziei nr. 1345A din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN