ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin Sentința nr. 107 din 8 februarie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar general. A obligat pârâtul să procedeze la soluționarea Notificării nr. 1110 din 30 august 2004 formulată de către reclamant în condițiile Legii nr. 10/2001. A obligat pe pârât la plata de daune cominatorii de 1.000.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației menționate, începând cu data rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri până la emiterea deciziei.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 1345A din 23 septembrie 2005. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar general, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 24 noiembrie 2005. La 27 martie 2006, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar la 14 martie 2007, s-a menținut măsura suspendării judecării recursului. Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 4 mai 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil. Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 14 martie 2007, data menținerii suspendării judecării în conformitate cu dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și până la 4 mai 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit niciun act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva Deciziei nr. 1345A din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN