ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2012

Asupra recurslui de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 februarie 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș plângerea penală formulată de petenta O.L. care a solicitat a se efectua cercetări penale față de C.D., H.Ș. și B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. față de notarul H.Ș., art. 246 C. pen. față de notarul C.D. și art. 288 C. pen. față de B.C. Din conținutul plângerii rezultă în esență, că petenta a reclamat încheierile de autentificare din dosarul succesoral nr. AA/1994, susținând că încheierea de autentificare nr. XX/1994 deși viza o declarație a fratelui său B.T., a fost semnată în fals de cumnata ei B.C.

și că acest lucru s-a făcut prin participarea notarului public C.D. care a autentificat încheierea. În legătură cu notarul H.Ș. a susținut că a dezbătut succesiunea după fratele ei, B.N. (decedat la 27 mai 1994) fără să o citeze (fără să-i aducă la cunoștință) și în plus că tot el ar fi formulat în fals o cerere în numele ei - la 20 septembrie 1994 în dosarul succesoral nr. AA/1994 - și ar fi semnat cererea în locul ei. Persoana vătămată a mai arătat că nu are cunoștință cine a depus la acel dosar succesoral adeverința medicală emisă pe seama ei, dar că oricum internarea ei în spital a fost în perioada 07 septembrie -15 septembrie 1994, iar în data de 11 octombrie 1994 când a avut loc dezbaterea succesorală ar fi putut fi prezenții dacă ar fi fost anunțată.

Prin Rezoluția nr. 34/P/2012 din 17 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de C.D., H.Ș. și B.C. Nemulțumită de soluția dispusă prin Rezoluția nr. 34/P/2012 din 17 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș petenta a formulat plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel Târgu Mureș, care prin rezoluția nr. 77/ll/2/2012 din 15 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, a respins plângerea formulată de petentă. Nemulțumită de soluția dispusă prin Rezoluția dată în Dosarul nr. 34/P/2012 din 30 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș petenta s-a adresat instanței de judecată, potrivit art. 278 1 C. proc.

pen. Prin sentința penală nr. 25 din 28 mai 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta O.L. împotriva rezoluțiilor din 17 februarie 2012 și din 15 martie 2012 date în Dosarele nr. 34/P/2012 și respectiv nr. 77/ll/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, în contradictoriu cu intimații C.D., H.Ș. și B.C., hotărârea fiind definitivă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că infracțiunea reclamată pe seama lui B.C. este aceea că ar fi semnat în locul soțului ei B.T. pe declarația autentificată la notarul C.D., prin încheierea nr. XX din 02 iunie 1994. Din această descriere rezultă că ar fi în speță incidente prevederile art. 288 alin. (1) C. proc.

pen., falsul material în înscrisuri oficiale. Dat fiind însă că actul s-a încheiat în urmă cu 17 ani și 7 luni, s-a constatat că și pentru această făptuitoare sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., respectiv prescripției răspunderii penale, împrejurare ce împiedică orice cercetare, inclusiv cea solicitată de persoana vătămată, referitoare la o expertiză grafologică. Curtea a mai reținut că prescripția răspunderii penale, prev. de art. 121 și urm. C. pen. împiedică orice act de cercetare împotriva făptuitorilor intimați, iar instanța este împiedicată să trimită dosarul la parchet pentru continuarea cercetărilor sau să rețină cauza pentru judecarea intimaților. În mod automat, nefiind posibilă efectuarea de cercetări penale împotriva presupuselor fapte săvârșite de intimați nu mai este posibilă nici anularea actelor presupus false invocate de petentă.

Hotărârea penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către O.L. La termenul din 31 mai 2012, Înalta Curtea pus în discuție admisibilitatea căi de atac exercitată împotriva unei hotărârii definitive. Recursul este inadmisibil. Prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a fost modificat, în sensul că, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., este definitivă. Raportat la textul de lege menționat, se constată că, începând cu data de 25 noiembrie 2010, hotărârile pronunțate în primă instanță în baza art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., nu mai pot fi atacate cu recurs, sentința fiind definitivă.

În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 28 mai 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate. Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petiționara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., obligând totodată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta O.L. împotriva sentinței penale nr. 25 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2012.