ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 284/F din 09 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpata P.D., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 248

1

C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248

1

C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 și de art. 289 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 248

1

C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 și de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969, art. 292 C. pen. din 1969 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.M.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 248

1

C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 și de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat pe inculpatul V.M.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1969.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.M.R., din infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 83 și următoarele C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare pentru inculpatul V.M.R.

În baza art. 84 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei față de inculpatul V.M.R., pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 85 alin. (1) C. proc. pen., pe durata termenului sus-menționat inculpatul V.M.R. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) Să comunice schimbarea locului de muncă;

e) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 88 C. pen. a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere ori în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.D.A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra imobilului proprietatea inculpatei P.D. prin ordonanța nr. 1742/P/2012 din 18 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul V.M.R. să plătească statului 1500 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 06 noiembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1742/P/2012 s-a dispus:

- inculpatei P.D., fără antecedente penale, notar public - pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248

1

C. pen. rap. la art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatului V.M.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2

3

) și (5) C. pen., și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatului P.S., fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. și Înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost stabilite cheltuieli judiciare în cuantum de 500 lei, care au fost suportate de inculpați, potrivit disp. art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut, că la data de 04 octombrie 2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea penală formulată de numita P.D.A., prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public P.D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. În cuprinsul motivării a plângerii, ca act de sesizare, s-a arătat că: "Notarul Public P.D. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prin aceea că a dezbătut succesiunea defunctelor P.E.C. și V.M.C., fără să o citeze pe numita P.D.A., sora de tată a acesteia din urmă, apoi a eliberat numitului P.S., văr al numitei V.M.C. și nepot al mamei acesteia, certificatul de moștenitor unic, precum și cel privind atribuirea întregii mase succesorale. Acesta a vândut imobilul aparținând defunctei V.M.C."

Din cercetările efectuate și din probele administrate în cauză organul de urmărire penală a reținut următoarea situație de fapt:

Notarul public P.D., a dezbătut în interval de cca. o lună, la scurt timp după intervenirea decesului numitelor V.C.M. și P.E.C., în mod nelegal, succesiunea defunctelor V.C.M. și P.E.C., deși acestea decedaseră în condiții suspecte, motiv pentru care condițiile decesului au fost cercetate în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Aceasta, cu încălcarea normelor civile de stabilire a moștenitorilor îndreptățiți legal, având în vedere că stabilirea cauzei decesului, condițiile și alte aspecte legale cu consecințe directe asupra procedurii succesorale, nu au fost stabilite și emise oficial de organul de urmărire penală, în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor, a eliberat certificatele de moștenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 și, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum și nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greșit, faptul că, de pe urma defunctelor V.M.C. și P.E.C., a rămas ca moștenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei V.M.C., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deși, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București, reieșea că există un moștenitor legal îndreptățit, din clasa a II-a de moștenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei V.M.C., numita P.D.A.

Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 75, care prevede obligația citării celor care au vocație la moștenire, precum și art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, și a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părții vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal, și care a reprezentat consecințe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei). Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor V.C.M. și P.E.C., a atestat în mod nereal și a eliberat certificatele de moștenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 și, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum și nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greșit, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C., a rămas ca moștenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deși, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București, a reieșit că există un moștenitor legal îndreptățit, din clasa a II-a de moștenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A.

Numitul V.M.R. i-a furnizat numitului P.S. actele referitoare la masa succesorală a numitei V.C.M. și, deși cunoștea faptul că aceasta din urmă, care era și fosta sa soție, avea o soră de tată (P.D.L.), aceasta rezultând din actele de proprietate ale imobilelor deținute de fosta sa soție, l-a determinat pe numitul P.S. să obțină certificatul de unic moștenitor de la BNP P.D., precum și pe notarul public P.D. să-i elibereze acestuia certificat de moștenitor în mod nelegal, după cum urmează: Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor V.C.M. și P.E.C., a eliberat certificatele de moștenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 și, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum și nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greșit, fraudulos, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C., a rămas ca moștenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deși, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București, reieșea că există un moștenitor legal îndreptățit, din clasa a II-a de moștenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A. Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 75, care prevede obligația citării celor care au vocație la moștenire, precum și art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, și a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părții vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal, și care A reprezentat consecințe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei).

De asemenea, numitul V.M.R. a declarat în mod mincinos la data de 18 august 2011, cu ocazia audierii ca martor în cursul dezbaterii succesiunii fostei sale soții, V.M.C., că aceasta nu are alți moștenitori în afară de numitul P.S., văr al defunctei, deși știa că aceasta are o soră rezultată dintr-o căsătorie anterioară a tatălui ei, numitul P.D.L., pe numita P.D.A., fapt pe care îl cunoștea din timpul căsătoriei sale cu V.M.C. (1993 - 2006) și i s-a confirmat înainte de dezbaterea succesiunii prin lecturarea de către acesta a Sentinței civile nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001, emisă de Judecătoria Sectorului 6 București.

De asemenea, l-a ajutat pe numitul P.S., prin aceea că, în calitate de mandatar al acestuia, după ce a obținut certificatele de moștenitor anterior menționate, deși știa că acesta nu are dreptul de a le moșteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 să înstrăineze imobilul din bd. P., nr. 43, et. 1, ap. 3, sector 1, către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privința calității numitului P.S. de moștenitor îndreptățit al defunctei V.C.M. și proprietar al imobilului. Din prețul vânzării învinuitul V.M.R. a obținut de la P.S. jumătate din prețul obținut, și, prin aceasta a cauzat un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moștenitoarea legală a defunctei anterior amintite.

Numitul P.S. a solicitat și a determinat pe notarul public P.D. să dezbată succesiunea defunctelor P.E.C. și V.C.M. în calitate de unic moștenitor, deși știa din actele de proprietate furnizate de numitul V.M.C., respectiv, Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București, că nu este singurul moștenitor și că la moștenirea defunctelor are vocație succesorală legală numita P.D.A., beneficiind în mod nelegal de întreaga masă succesorală.

Numitul P.S. a obținut certificatul de unic moștenitor de la BNP P.D. după cum urmează: Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctei V.C.M., a eliberat certificatele de moștenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 și, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum și nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greșit, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C. a rămas ca moștenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deși din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București, reieșea că există un moștenitor legal îndreptățit, din clasa a II-a de moștenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei numita P.D.A. Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 72, care prevede obligația citării celor care au vocație la moștenire, precum și art. 78 din regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, și a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părții vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal, și care reprezintă consecințe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei).

Numitul P.S. a declarat în fals la data de 18 august 2011 că este singurul moștenitor al defunctelor V.M.C. și P.E.C., deși știa din cuprinsul actelor de proprietate ale imobilelor acestora că defuncta V.M.C. mai are o soră de tată, care este îndreptățită la moștenire. Numitul P.S., după ce a obținut certificatele de moștenitor anterior menționate, deși știa că nu are dreptul de a le moșteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 a înstrăinat imobilul din bd.P., nr. 43, et. 1, ap. 3, sector 1, către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privința calității sale de moștenitor îndreptățit al defunctei V.C.M. și de proprietar al imobilului și cauzând un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moștenitoarea legală a defunctei anterior amintite.

Probele administrate în cauză au confirmat situația de fapt reținută prin rezoluțiile de începere a urmăririi penale, astfel:

Partea civilă, P.D.A., sora de tată a numitei V.C.M., a declarat la data de 18 martie 2013 că se consideră prejudiciată de activitatea notarului public P.D., care a dezbătut succesiunea fără a o anunța, deși avea la dosarul privind dezbaterea succesiunii defunctelor P.E.C. și a fiicei acesteia V.C.M., Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 6 București, ce privea succesiunea tatălui său, din care rezulta clar calitatea sa de soră a defunctei V.C.M., și, deci, dreptul și vocația acesteia de a participa la dezbaterea succesiunii surorii sale. Aceasta a mai arătat în continuare că numiții P.S. și V.M.R., fostul soț al defunctei V.C.M., au știut de existența sa, întrucât aceștia i-au predat notarului public P.D., actele privind proprietatea asupra bunurilor succesorale, printre care se afla și sentința civilă în cuprinsul căreia era menționată calitatea sa de soră a defunctei.

Din cuprinsul declarației părții civile a mai rezultat că aceasta a aflat de moartea surorii sale în data de 10 august 2012, când a mers la mormântul tatălui său. Aceasta a mai arătat că nu a ținut legătura cu sora sa, întrucât mama acesteia, P.E.C. nu a fost de acord. în continuare a declarat că, după ce a aflat de moartea surorii sale, a mers la Camera Notarilor Publici cu intenția de a deschide succesiunea, iar această instituție i-a comunicat în scris faptul că succesiunea a fost deschisă de numitul P.S. la Biroul Notarului Public "I.I.". Partea vătămată a mers apoi la acest birou notarial pentru a se informa, însă i-a fost refuzat accesul la documente de către doamna notar S.L.I., deși a demonstrat cu documente că era singura moștenitoare a surorii sale V.C.M. Acesteia i s-au eliberat câteva copii incomplete ale certificatului nr. 8, și, numai ca urmare a plângerii formulate la Camera Notarilor, i s-au mai eliberat extrase de pe certificatele 13, 11, 7. Partea vătămată a mai arătat că a introdus la Judecătoria Sectorului 1 București acțiune de anulare a certificatului de moștenitor obținut de numitul P.S. Cu ocazia primei audieri din data de 24 octombrie 2012, în prezența apărătorului ales A.S., notarul public P.D. a declarat că a respectat normele legale privind procedura succesorală notarială în cazul dezbaterii succesiunii defunctelor P.E.C. și V.C.M. Aceasta a declarat că: "La momentul stabilirii vocației succesorale ale celor două defuncte, numita P.D. a apărut într-un act cerut de mine pe stabilirea proprietarului apartamentului defunctei P.C. și am apreciat că nu are vocație la moștenire, fiind fiica din altă căsătorie a soțului defunctei P.C. Având în vedere calificarea pe care am dat-o speței, neavând din punctul meu de vedere vocație succesorală la succesiunea defunctei P.C., nu am considerat necesară citarea acesteia."

Cu ocazia audierii din data de 28 martie 2013, notarul public P.D. și-a schimbat declarația, în sensul nerecunoașterii faptului că știa de existența numitei P.D.A. din cuprinsul sentinței civile emise de Judecătoria Sectorului 6 București. în acest sens aceasta a declarat următoarele: "Am lecturat Sentința civilă nr. 11113 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București și am constatat că imobilul din P. a ajuns proprietatea exclusivă a defunctei P.C. în urma unui partaj succesoral, acesta fiind principalul aspect pe care l-am urmărit. Documentul era vechi, hârtie galbenă și redactat la mașina de scris, nu am remarcat la momentul acela calitatea doamnei P.D.. în mintea mea exista convingerea că singura familie pentru cele două defuncte P.C. și V.M. o reprezintă persoana fiecăreia, una pentru cealaltă, mamă și fiică.

Referitor la ceea ce am declarat în declarația olografă, revin și arăt că am realizat calitatea de soră a doamnei P.D. după ce am primit pe mail plângerea pe care aceasta a făcut-o la biroul notarului cu care fusesem asociată și la Camera Notarilor Publici.

Referitor la menționarea numitei P.D. în sentința civilă mai-sus amintită, nu am gândit nerealizând legătura de soră cu defuncta V.M., singurul aspect pe care l-am urmărit fiind ca proprietatea din P. să aparțină în exclusivitate defunctei P.C."

Apărarea acesteia nu a putut fi reținută, întrucât s-a constatat că notarul public P.D. a încălcat toate regulile civile privind dezbaterea succesiunii celor două defuncte. Astfel, aceasta a apreciat că defuncta P.E.C. a decedat înaintea fiicei sale V.M.C., deși acest aspect era încă cercetat în dosarul format la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. De asemenea, nu s-a stabilit faptul că V.M.C. și-ar fi ucis mama, iar instituția nedemnității se constată numai pe cale judecătorească și nu potrivit unor prezumții. În această situație cele două ar fi trebuit considerate comorienți, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Inculpatul V.M.R. a declarat la prima audiere, din data de 27 noiembrie 2012, că a fost căsătorit cu defuncta V.C.M. până în anul 2006 și, în timpul vieții acesteia nu a aflat că are o soră. Acesta a arătat în continuare că la scurt timp după decesul fostei sale soții, petrecut în data de 05 iulie 2011, a fost contactat de numitul P.S., care i-a spus că el este moștenitorul fostei sale soții și a mamei acesteia și l-a rugat să-l ajute în obținerea actelor succesorale. În continuare, inculpatul V.M.R. a arătat că la scurt timp după înmormântarea celor două a contactat un birou notarial și a început împreună cu domnul P.S. pregătirea formalităților succesiunii. În prima fază acestuia din urmă i s-a eliberat certificatul de calitate de moștenitor, iar în baza acestui document a primit de la procurorii criminaliști care instrumentau cauza privind moartea celor două, cheile de la apartamentele fostei sale soții și ale mamei sale. În apartamentele respective a intrat cu P.S. și a găsit un dosar cu acte de proprietate pe care l-au dat notarului.

Acesta a mai declarat că pe fosta sa soție o știa din anul 1993, dar nu a avut cunoștință de existența vreunei surori. În cadrul procedurii succesorale a dat declarație ca martor, împreună cu un fost coleg de facultate al C., în cadrul căreia au arătat că nu a știut că defuncta V.M.C. mai are rude. Inculpatul V.M.R. a susținut că de existența doamnei P.D. a aflat atunci când a dat notarului ce a făcut succesiunea un dosar cu acte găsit în casa mamei C.. În legătură cu documentul referitor la tranzacția intervenită între V.C., mama ei și P.D., a rezultat în urma decesului lui P.D., acesta a arătat că nu l-a lecturat și l-a predat împreună cu documentele găsite doamnei notar.

În finalul declarației acesta a precizat că P.S. a întocmit o procură prin care a fost împuternicit să vândă imobilul care a aparținut fostei sale soții, situat în bd. P., nr. 43. Din prețul obținut din vânzare P.S. i-a dat o parte, întrucât acesta fusese donat de părinții săi lui și C., în timpul căsătoriei.

La data de 09 mai 2013 V.M.R. a fost audiat ca învinuit și, cu această ocazie, a declarat că după ce numitul P.S. a obținut certificatul de calitate de moștenitor, și au primit cheile apartamentului din bd. P., ce aparținuse fostei sale soții, au mers în acest imobil, cu scopul de a găsi actele imobilului, pentru a le duce doamnei notar, însă nu a găsit nici un act. Cu cheile găsite în geanta mamei C. au mers la apartamentul acesteia din urmă, din str. P.Ț., sector 6, iar aici au găsit două dosare cu acte, unul cu acte referitoare la imobilul din P., iar altul cu acte referitoare la imobilul din str. P.Ț.

Inculpatul V.M.R. a recunoscut că s-a uitat pe aceste acte și a observat că imobilul din bd. P., despre care nu mai știa de la divorț ce se întâmplase, îi fusese revândut C. după divorț de prietena sa, I.C., cea căreia foștii soți i-l vânduseră.

Inculpatul a declarat în continuare următoarele aspecte relevante: "Chiar atunci eu am citit sentința civilă prin care s-a soluționat partajul succesoral dintre C., mama acesteia și sora sa vitregă, doamna P.. Am fost șocat să constat că fosta mea soție mi-a ascuns acest lucru. Nu mi-am pus nicio problemă juridică, din punct de vedere al succesiunii, ci numai una sentimentală. Nu am comentat și nu am adus la cunoștința domnului S. sau doamnei notar ce descoperisem în acea sentință. Eu doar i-am înmânat acesteia actele. Nici aceasta nu mi-a ridicat vreo problemă cu privire la acest lucru. Doamna notar P.D. nu a comentat nici cu mine, nici cu domnul P. actele respective. Dânsa le-a selectat pe cele pe care le-a considerat utile și ne-a restituit ce nu era necesar. Nu știam că tatăl C. a mai fost căsătorit și că a mai avut o fiică. C. nu mi-a spus că a dezbătut succesiunea tatălui ei în instanță cu mama și sora sa vitregă. Chiar țin să arăt că aceasta a solicitat să fie citată în acel proces la adresa unde locuiau părinții ei, în str. P.Ț.

Arăt faptul că nu am studii juridice, ci de inginer și nu știu să interpretez acte.

Nu am cunoscut-o pe sora C., nu am luat cunoștință de existența acesteia decât în momentul când am intrat în posesia sentinței civile în cuprinsul căreia era menționată înainte de dezbaterea succesiunii."

La data de 20 noiembrie 2012 inculpatul P.S., cu ocazia primei declarații, date în prezența apărătorului ales N.A., a arătat că este nepotul de frate al defunctei P.E.C. și vărul primar al fiicei acesteia, V.C.M.. De moartea celor două a aflat datorită știrii televizate. În aceeași zi acesta a mers la București la locuința din cartierul P., unde a declarat polițiștilor că este unicul moștenitor al defunctelor P.E. și V.C., apoi a fost îndrumat către Poliția Capitalei. Aici a fost audiat în legătură cu gradul de rudenie și i s-a spus să ia legătura cu fostul soț al C., V.M.C., al cărui telefon l-a primit de la polițiști. Inculpatul P.S. a mai arătat că a luat legătura cu V.M.R. și au discutat de îndeplinirea demersurilor determinate pentru acest eveniment, obținerea certificatelor de deces și înmormântarea celor două, ceea ce acesta a și făcut, iar de înmormântare s-a ocupat el și familia sa. Acesta a mai declarat că, știind că este singurul moștenitor, a demarat formalitățile pentru deschiderea succesiunii. Acesta a susținut că singura rudă apropiată a fost tatăl său, P.C., care a fost fratele numitei P.E.C., P.D.L., care a mai fost căsătorit, ca de altfel și P.E.C. și faptul că nu știa că din căsătoria anterioară a numitului P.D.L. a rezultat un copil, sora vitregă a defunctei C.V..

Inculpatul P.S. a declarat următoarele aspecte relevante: "De existența numitei P.D. am aflat după ce am intrat în posesia certificatelor de moștenitor, când domnul V.M.C. mi-a arătat un act din care rezulta că între P.E. și C.V., pe de o parte și P.D., ar fi existat un litigiu, rezolvat prin înțelegere, cu privire la succesiunea lui P.D.L., și că primele două ar fi achitat către cea din urmă o sumă de bani pentru a renunța la imobil. În legătură cu apartamentul din P. am discutat cu M.V. că aș dori să i-l las lui având în vedere că a aparținut familiei, ar fi fost construit de către tatăl lui, așa părându-mi-se corect. El nu a fost de acord și am ajuns la soluția de a se vinde apartamentul și de a-i da o sumă de bani, respectiv, jumătate din preț, ceea ce s-a și întâmplat. De vânzarea apartamentului s-a ocupat V.M.C. Referitor la documentul în care apare menționat numele surorii C., numita P.D., menționez că acesta a fost prezentat la notar de dl. V.M.C. Doamna notar nu mi-a adus la cunoștință despre existența acestui act. Am aflat de acest act după încheierea procedurii succesorale și eliberarea actelor de moștenitor de la M.V., care mi-a și dat o copie a respectivului document. Cu această ocazie am discutat cu acesta despre existența surorii C., dacă știu de existența acesteia, iar eu am spus că nu."

Audiat la data de 21 mai 2013, inculpatul P.S. a declarat că acesta și-a modificat declarația în sensul îndreptării vinei numai către notarul public P.D. și către V.M.R.: "După înmormântare, cu ajutorul lui V.M.C., am demarat procedurile pentru dezbaterea succesiunii celor două. Eu eram convins că sunt singurul moștenitor, singura rudă a acestora, întrucât nu mai auzisem de altcineva vreodată. Eu, soția și V.M.C. ne-am dus mai întâi în Drumul Taberei, V.M.C. s-a dus direct în sufragerie și a luat dintr-o comodă un vraf de acte. L-am întrebat ce e cu aceste acte, iar el ne-a spus că sunt actele lui de la divorțul de C., acte privind imobilul din P.

Am fost și în imobilul din P. atunci sau a doua zi. Am făcut o sfeștanie, nu am luat nimic de acolo, cheile au rămas la V.M.C., iar din acea zi nu am mai trecut pe acolo. Eu i-am propus lui V.M.C. să-i las lui apartamentul din P., considerând că acesta e îndreptățit, având amintiri de căsătorie, fiind construit de tatăl lui și donat de părinții C. și lui. Acesta nu a acceptat propunându-mi, în cel mai rău caz, să-l vindem și să împărțim banii în două, i-am întocmit o procură prin care să se ocupe de vânzarea apartamentului. Acesta a vândut apartamentul și mi-a dat jumătate din sumă. Acesta a mai susținut faptul că V.M.C. m-a însoțit la fiecare înfățișare la notar. Eu m-am uitat puțin pe actele pe care le-am dus notarului pentru dezbaterea succesiunii, însă nu am remarcat nimic deosebit. Doamna notar nu mi-a cerut alte acte. De existența surorii C. am aflat de la o doamnă L.F. sau N., care mi-a lăsat un bilet în care mi-a scris un număr de telefon. Am sunat-o pe aceasta și mi-a spus că e avocat și că vrea să ne înțelegem cu privire la această situație. Am refuzat să mă întâlnesc cu aceasta și să mai discut. Doamna notar nu a comentat nimic cu privire la actele depuse."

În cauză a fost audiat la datele de 22 iulie 2013 și 13 septembrie 2013 ca martor D.V.R.I., persoana care a cumpărat apartamentul ce a aparținut defunctei V.C.M., din bd. P. Acesta a declarat că îi cunoștea pe V.M.C. și pe V.M.R., fiind prieten de familie cu tatăl acestuia din urmă. Despre imobilul pe care l-a cumpărat de la V.M.R. știe că a fost construit de tatăl acestuia. A mai arătat că știe că V.C.M. a fost căsătorită cu V.M.R., iar la partaj apartamentul din P. i-a revenit C. din generozitate, deși contribuția sa la achiziționarea acestuia fusese mică. Martorul a arătat, în continuare, că tatăl lui V.M.C., V.G., i-a spus prin luna august 2011 că M. vrea să vândă apartamentul respectiv. S-a întâlnit cu M. care i-a spus că acum apartamentul aparține unui văr al C., în urma dezbaterii succesiunii după moartea acesteia și a mamei acesteia. A plătit ca preț lui V.M.C. suma de 200.000 de euro, o parte în numerar, iar o parte într-un cont indicat de acesta. Martorul a mai declarat că nu știa ca V.C. să mai aibă frați s-au surori.

La dosarul cauzei au fost depuse, printre altele, ca înscrisuri, în copie, relevante din punct de vedere al probatoriului: dosarele nr. 7/2011, nr. 8/2011, nr. 9/2011, nr. 10/2011, nr. 15/2011 și nr. 19/2011, conexate, care au avut ca obiect dezbaterea succesiunii defunctelor P.E.C. și V.C.M., dosarul din arhiva Biroului Notarial F., privind contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1965/2010.2011 a imobilului care aparținuse defunctei V.C.M., din București, bd. P., copii ale actelor de urmărire penală din Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, ce a avut ca obiect cercetarea condițiilor în care s-a produs moartea violentă a numitelor P.E.C. și V.C.M..

În urma analizării acestora a reieșit că la data de 05 iulie 2011 s-a constatat intervenirea decesului numitelor P.E.C. și a fiicei acesteia, V.C.M., în condiții suspecte. Cu privire la moartea violentă a celor două s-au desfășurat cercetări în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Prin rezoluția nr. 3856/P/2011 din data de 01 octombrie 2013 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. g) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita V.C.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 - 175 lit. c) din C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitoarei, precum și neînceperea urmăririi penale în cauza cu privire la decesul numitei V.C.M., întrucât decesul acestei a survenit urmare unui act suicidal și nu a fost consecința vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Din actele premergătoare desfășurate în prezenta cauză a reieșit că, în timp ce se afla cu mama sa, P.E.C., numita V.C.M., care suferea de tulburări psihice, și-a omorât mama prin asfixie mecanică, prin comprimarea căilor respiratorii cu o pernă, după care s-a spânzurat în baia care servește dormitorul apartamentului.

În cursul instrumentării dosarului privind moartea celor două au fost audiați numiții P.S., V.M.R. și P.D.A. Numitul V.M.R. a fost audiat primul la data de 07 iulie 2011, ocazie cu care a declarat, printre alte aspecte referitoare la circumstanțele în care ar fi putut surveni moartea celor două, și faptul că în anul 2000 el și C. s-au mutat în apartamentul situat în str. P.Ț., nr. 43, acest apartament fiind o donație din partea părinților săi pentru ei. Acesta a arătat în continuare că în anul 2006 s-a despărțit de C. prin divorț și a renunțat în favoarea ei la toate drepturile legate de proprietatea apartamentului. A mai arătat că fostul său socru a murit în anul 2001, iar soția acestuia locuia singură în Aleea P., sector 6.

În această cauză a fost audiat și numitul P.S., care a arătat că a aflat în ziua de 06 iulie 2011, ora 11.00, de la o prietenă care văzuse la televizor despre moartea celor două rude ale sale, iar a doua zi a venit la București și a mers la locuința numitei V.C.M.

Numita P.D.A. a fost și ea audiată în luna septembrie 2012, ocazie cu care, printre alte aspecte legate de relația cu cele două defuncte, a declarat că nu i-a cunoscut pe numiții V.M.R. și P.S. De asemenea, aceasta a arătat că a aflat de moartea celor două la data de 10 august 2012, când a constatat la mormântul tatălui său, P.D.L., că acolo sunt înhumate și V.C.M., sora sa, și mama ei. A mai arătat că datorită unor afecțiuni medicale și a unui tratament pe care l-a urmat din vara anului 2011 și până în vara anului 2012 a dus o viață mai retrasă, nu a urmărit știrile și nu s-a întâlnit cu persoane pe care să le cunoască, condiții în care nu a aflat despre cele întâmplate cu sora sa după tată.

Prin procesul-verbal din data de 18 august 2011 s-a constatat predarea către P.S. a cheilor ridicate din locuința numitei V.C.M., din București, bd. P., nr. 43, ap.3, sector 1, având în vedere calitatea de moștenitor a acestuia. Cu această ocazie i s-a adus la cunoștință acestuia faptul că atât locuința, cât și toate bunurile ce se află în aceasta au rămas în custodia sa, până la soluționarea cauzei.

Din analiza dosarului notarial nr. 7/2011 a rezultat că în data de 27 iulie 2011 notarul public P.D. a solicitat INFONOT să verifice în registrul național de evidență a opțiunilor succesorale (RNOS) și registrul național de evidență a testamentelor autentice (RNTA) dacă există, pentru defunctele P.E.C. și V.C.M., înregistrate mențiuni referitoare la succesiune. La data de 29 iulie 2011 INFONOT deținut de Camera Notarilor Publici a emis certificatul prin care s-a atestat inexistența vreunei mențiuni în RNOS și RNTA referitoare la succesiunea defunctelor P.E.C. și V.C.M., și-anume, testamente sau declarații de opțiuni succesorale.

În data de 01 august 2011 notarul public P.D. a solicitat Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - Ministerul Administrației și Internelor - datele de identificare ale numitelor P.E.C. și V.C.M., solicitare la care i s-a răspuns la data de 10 august 2011.

De asemenea, s-a solicitat în cursul lunii august 2011 de la Camera Notarilor Publici București să verifice dacă pentru defunctele P.E.C. și V.C.M. s-a înregistrat vreo cerere cu același obiect al vreunui notar public din circumscripția municipiului București și totodată eliberarea, potrivit art. 8 din Regulamentul Camerei Notarilor Publici privind evidența procedurilor succesorale, unui certificat privind înregistrarea succesiunii defunctelor respective. La data de 16 august 2011 Camera Notarilor Publici București a eliberat certificatul de verificare și înregistrare a dezbaterii succesorale notariale a defunctelor la Biroul Notarial I.I. - P.D.

La data de 16 august 2011 numitul P.S. a solicitat deschiderea procedurii succesorale pentru defuncta V.C.M., decedată la data de 05 iulie 2011, precum și pentru defuncta P.E.C., decedată la data de 05 iulie 2011. Cu această ocazie numitul P.S. a declarat pe propria răspundere că a fost singurul moștenitor, în calitate de văr de unchi predecedat al defunctei și respectiv nepot de frate predecedat al celor două defuncte. S-au depus certificatul de deces al defunctei V.C.M. și al numitei P.E.C., acte de stare civilă referitoare la legătura de rudenie cu defunctele a numitului P.S. și act de identitate.

La data de 17 august 2011 INFONOT a eliberat certificatul de verificare în RNOS și RNTA și de atestare a inexistenței pe numele defunctei V.C.M. a testamentelor sau actelor de opțiuni succesorale.

La data de 18 august 2011 numitul P.S. a formulat declarație de acceptare a succesiunii defunctelor P.E.C. și V.C.M., iar la data de 30 august 2011 INFONOT a comunicat înregistrarea acestei declarații în evidențele RNOS sub nr. 160529, pentru informare/opozabilitate. Tot în data de 18 august 2011 au fost audiați ca martori numiții V.M.R., fostul soț al defunctei V.C.M., precum și numitul B.M., fost coleg al acesteia. Aceștia au declarat că defunctele nu mai au alte rude în afară de P.S..

Prin încheierea finală, emisă în Dosarul nr. 7/2011, privind succesiunea defunctei P.E.C., din data de 18 august 2011, notarul public P.D. a dispus eliberarea certificatului de calitate de moștenitor către V.C.M., prin P.S.

La aceeași dată a emis certificatul de calitate de moștenitor nr. 7 în dosarele nr. 7/2011 și nr. 8/2011 conexate, prin care s-a constatat că V.C.M., post decedată la data de 05 iulie 2011, este moștenitoarea defunctei sale mame P.E.C., iar P.S., văr de unchi predecedat, este moștenitorul defunctei V.C.M.

În data de 21 septembrie 2011 numitul P.S. a solicitat deschiderea succesiunii pentru defuncta P.E.C. și stabilirea masei succesorale. Acesta a declarat pe propria răspundere că a fost singurul moștenitor al defunctei și că masa succesorală s-a compus din apartamentul situat în București, str. P.Ț., nr. 18, bl. PI 8, sc. 1, et.2, ap.9 sector 6, iar în cuprinsul acestei declarații a fost trecut istoricul proprietății acestui imobil. P.S. a depus la dosarul succesoral certificatul de deces al defunctei, certificatul de calitate de moștenitor nr. 7 din 12 august 2011, act de proprietate al imobilului, acte de stare civilă și act de identitate.

Notarul public P.D. a emis încheierea finală în Dosarul nr. 9/2011, conexat cu Dosarul nr. 8/2011 și cu Dosarul nr. 7/2011, după ce a analizat cererea de completare a succesiunii următoarele informații privind masa succesorală: "masa succesorală se compune din următoarele bunuri: A. bunuri mobile - nu s-au declarat. B. Bunuri Imobile: apartamentul nr. 9, situat în Municipiul București, sector 6, str. P.Ț., nr. 18, bl. P 8, sc. 1, et. 2, format din (...), dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soț, P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2011, prin cumpărare, de la Regia Autonomă de investiții și Administrație Locativă "Imobiliara R.A.", conform contractului de vânzare-cumpărare nr 1928/2307 din 20 iunie 1991, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 29 august 2005, precum și procesului-verbal de predare-primire a locuinței nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991; cealaltă cotă-indiviză a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinței civile nr. 11183, definitivă și irevocabilă, pronunțată în Ședința Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă, în Dosar nr. 12246/2001."

Notarul public P.D. a constatat din declarația părții și din actele administrate (printre care și titlul de proprietate asupra apartamentului, reprezentat de Sentința civilă nr. 11183 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 6) în acest dosar că, în succesiunea defunctei P.E.C. au rămas următoarele bunuri:

"A. bunuri mobile - nu s-au declarat. B. Bunuri Imobile: apartamentul nr. 9, situat în Municipiul București, sector 6, str. P.Ț., nr. 18, bl. P 8, sc. 1, et. 2, format din.., dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soț, P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2011, prin cumpărare, de la Regia Autonomă de investiții și Administrație Locativă " Imobiliara R.A.", conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 29 august 2005, precum și procesului-verbal de predare-primire a locuinței nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991; cealaltă cotă-indiviză de 1/2 a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinței civile nr. 11183, definitivă și irevocabilă, pronunțată în Ședința Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă, în Dosar nr. 12246/2001."

Printre actele depuse la dosarul notarial de către V.M.R. și P.S. s-a aflat și titlul de proprietate privind apartamentul nr. 9 din București, str. P.Ț., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6, al defunctei P.E.C., reprezentat de Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București. În cuprinsul acesteia erau menționate următoarele aspecte:

În practicaua hotărârii s-a menționat ca obiect al cauzei: "partaj succesoral privind pe reclamanta P.E.C. și pârâtele V.C.M. și P.D.A. Apoi s-a menționat că părțile au solicitat să se constate stingerea litigiului pe cale amiabilă, încheind în acest sens un contract de tranzacție cu privire ta calitatea de moștenitor, cotele succesorale, masa succesorală și modalitatea de împărțeală a bunurilor succesorale."

În expozitivul hotărârii s-a menționat: "prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 15 noiembrie 2001 sub nr. 12246 reclamanta P.E.C. a chemat în judecată pe pârâtele V.C.M. și P.D.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea defunctului său soț P.D.L., să se stabilească compunerea masei succesorale, calitatea de succesoare ale părților și cotele ce le revin, precum și ieșirea lor din indiviziune. În motivarea cererii reclamanta a arătat că soțul său P.D.L. a decedat la data de 10 septembrie 2001, succesoare ale acestuia fiind reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtele V.C.M. și P.D.A., în calitate de fiice, prima rezultând din căsătoria defunctului cu reclamanta și cea de-a doua rezultând dintr-o căsătorie anterioară a defunctului."

În motivarea hotărârii instanța a constatat acțiunea întemeiată, reținând următoarele:

"Instanța constată că au calitatea de moștenitori legali reclamanta - soție supraviețuitoare și pârâtele-fiice."

În cuprinsul dispozitivului s-a menționat că: "se admite acțiunea formulată de reclamanta P.E.C.,  împotriva pârâtelor V.C.M., și P.D.A..

Constată deschisă succesiunea defunctului P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2001, .

Constată că masa succesorală rămasă de urma acestuia se compune din dreptul de proprietate asupra cotei indivize din apartamentul nr. 9, din str. P.Ț., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6, dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991.

Constată că au calitate de moștenitori reclamanta-soție supraviețuitoare cu o cotă succesorală de 1/4 și pârâtele - fiice cu o cotă succesorală de 3/4.

Ia act de învoiala părților și consfințește tranzacția acestora cu privire la împărțeala bunurilor succesorale, între părțile din litigiu: P.E.C., V.C.M., fiică, și P.D.A., fiică a decedatului P.D.L., cu următorul conținut: părțile își recunosc reciproc calitățile de succesoare ale defunctului P.D.L., reclamanta ca soție supraviețuitoare și pârâtele ca fiice. Pârâtele sunt de acord ca apartamentul să rămână în întregime proprietatea reclamantei, ele urmând să-și primească sub formă de sultă valorile ce li se cuvin, adecvate cotelor mai-sus menționate. Pârâta P.D.A. declară că a primit sulta cuvenită."

Sentința civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 6 București a rămas definitivă și irevocabilă la data de 19 februarie 2002.

În certificatul de moștenitor nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 emis de notarul public P.D. în dosarele nr. 9/2011 conexat cu Dosarul nr. 10/2011, conexat cu Dosarul nr. 7/2011 și cu Dosar nr. 8/2011, aceasta a menționat sentința de partaj succesoral nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 în istoricul proprietății defunctei P.E.C. astfel: "Cercetând piesele dosarelor nr. 7/2001, 8/2011, 9/2011 și 10/2011, precum și încheierile finale respective, în baza art. 76 și 83 din Legea nr. 36/1995, certific următoarele:

De pe urma defunctei P.E.C., văduvă, decedată la data de 05 iulie 2011, au rămas următoarele bunuri și următorii moștenitori:

I. Masă succesorală: A. Bunuri mobile: nu s-au declarat.

B. Bunuri imobile: apartamentul nr. 9 din str. P.Ț., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6,.., dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soț P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2001, prin cumpărare de la Regia Autonomă de Investiții și Administrație Locativă " Imobiliara R.A."; cealaltă cotă-indiviză de 1/2 a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinței civile nr. 11183, definitivă și irevocabilă, pronunțată în Ședința Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă. Dosar nr. 12246/2001.

II. Moștenitor unic: 1. P.S., în calitate de frate predecedat al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, în baza certificatului nr. 7 de calitate eliberat de acest birou notarial.

De pe urma defunctei V.C.M., necăsătorită, decedată la data de 05 iulie 2011, au rămas următoarele bunuri și următorii moștenitori:

I. Masa succesorală:

B. Bunuri imobile:

B1. Apartamentul nr. 3, situat în Bd. P., nr. 43, et. 1, sector 1.

II. P.S., în calitate de văr predecedat al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, în baza certificatului de calitate nr. 7 din 12 august 2011 eliberat de acest birou notarial."

În cuprinsul certificatului suplimentar nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, ce completa certificatul nr. 8 din 21 septembrie 2011, notarul public a certificat calitatea de moștenitor unic a numitului P.S., al defunctelor P.E.C. și V.C.M., precum și faptul că în masa succesorală la bunuri mobile intră toate drepturile și obligațiile aferente contractelor încheiate cu banca, precum și soldul tuturor conturilor și depozitelor la termen în lei și în valută deschise pe numele defunctei.

La data de 17 noiembrie 2011 numitul P.S. a solicitat suplimentarea masei succesorale pentru defunctele P.E.C. și V.C.M., cu sumele de bani aflate în diferite conturi bancare pe numele celor două. în aceste sens a depus extrase de cont.

Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2011 notarul public a dispus conexarea dosarelor nr. 15/2011 la Dosarul nr. 19/2011, pentru suplimentarea masei succesorale cu drepturile și obligațiile aferente conturilor bancare deschise pe numele celor două defuncte, precum și cu locul de veci aparținând defunctei P.E.C.. în urma acestor constatări, notarul public P.D. a emis certificatul suplimentar de moștenitor nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, la certificatul de moștenitor nr. 8, suplimentat prin certificatul suplimentar de moștenitor nr. 11 din 30 septembrie 2011, în vederea suplimentării masei succesorale. în cuprinsul acestui act notarul public a certificat faptul că moștenitorul unic al celor două defuncte este P.S. Astfel, s-a menționat că moștenitoarea defunctei P.E.C. este V.C.M., ca fiică post-decedată. în continuare s-a menționat că de pe urma defunctei V.C.M. au rămas bunuri mobile suplimentare, proprii și prin retransmitere de la defuncta P.E.C. Ca moștenitor legal unic al defunctei V.C.M. s-a certificat că are calitate numitul P.S., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală notarială.

Partea civilă P.D.A. a introdus acțiune de anulare a certificatelor de moștenitor, înregistrată la data de 17 septembrie 2012 ca cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea actelor privind dezbaterea succesiunii. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București s-a format Dosarul nr. 21500/4/2010. Prin încheierea din data de 07 octombrie 2013 instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

1) în ce privește probele administrate în cauză în sprijinul acuzațiilor aduse notarului public P.D. s-a constatat:

a) Din ansamblul probator s-a desprins faptul că inculpata P.D. nu a respectat cu știință prevederile legale în materia procedurii succesorale notariale, și, prin aceasta, a cauzat o vătămare intereselor legale ale părții vătămate P.D.A.

Din probele expuse mai-sus s-a constatat că inculpata P.D. a fost vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa sub forma intenției directe, deoarece acesta nu a respectat, cu știință, dispozițiile legale în materia procedurii succesorale notariale și pe cele civile, care prevăd că notarul este obligat să dispună citarea tuturor persoanelor cu vocație succesorală.

Aceasta a declarat, de altfel, cu ocazia primei audieri, în prezența apărătorulu