ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, formulată de revizuenții A., B. și C.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2022, condamnații A., B. și C. au solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din data de 07.02.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În susținerea cererii, revizuenții au arătat că cererea de revizuire, în ambele cazuri invocate, are în vedere decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, precum și decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, la care se face trimitere în motivarea Deciziei nr. 358/2022.

Astfel, s-a arătat că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunțată în apel, anume decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, care lămurește/explică natura juridică și efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 într-o manieră diferită față de modul în care instanțele judecătorești au interpretat și au aplicat această decizie, ceea ce reprezintă "împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că "reprezintă defect fundamental", care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai "circumstanțele nou descoperite", adică acelea care au legătură cu cauza și care au existat în cursul procesului, dar nu au fost dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului.

Aceasta este situația modului în care decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (fundament al cererii de revizuire) se constituie în element nou descoperit/împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și lămurește/explică natura juridică și efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, într-o manieră diferită față de modul în care instanțele judecătorești au interpretat și au aplicat această din urmă decizie.

Cu privire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a făcut trimitere la decizia Curții Constituționale nr. 126/2016, referitoare la excepția de neconstituționalitate, între altele, și a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (în redactarea anterioară pronunțării Deciziei nr. 126/2016).

În drept, revizuenții au invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) din C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire deduse judecății, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 148/F din 10 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008, printre altele, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 și, în temeiul art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 și, în temeiul art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 26 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 25 raportat la art. 290, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 și, în temeiul art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 26 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 25 raportat la art. 290 din C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în privința inculpatei A.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin decizie, inculpata A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 și art. 862 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 863 din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În baza art. 864 din C. pen. din 1969, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. din 1969. În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 și art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în privința inculpatului C.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 și art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin decizie, inculpatul C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. pentru complicitate la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 și art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în privința inculpatei B.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 și art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin decizie, inculpata B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 și art. 862 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 863 din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În baza art. 864 din C. pen. din 1969 s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. din 1969. În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. pentru complicitate la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Curtea de Apel București a analizat cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 din C. proc. pen., având în vedere că motivele care pot fi invocate în susținerea acestei căii de atac extraordinare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Curtea de Apel București a reținut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, iar pentru admisibilitatea în principiu a acesteia legea impune anumite condiții de formă și de fond a cererii. Astfel, conform art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Analizând motivele de revizuire invocate de petenți, Curtea de Apel București a reținut că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., deși, în mod formal, au fost indicate cazurile de revizuire prevăzute de lit. a) și lit. f).

Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 nu constituie o împrejurare de fapt nouă, necunoscută judecătorilor care au soluționat cauza în fond și care să atragă netemeinicia hotărârii de condamnare. O decizie prin care se constată neconstituționalitatea unei norme juridice nu reprezintă un fapt probatoriu care să conducă la achitarea revizuenților. Curtea de Apel București a constatat că, prin acest demers juridic, cei trei revizuenți urmăresc încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, ceea ce presupune că faptele deduse judecății există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost cercetați, numai că acțiunea penală nu mai putea fi exercitată.

Totodată, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că acestea nu au putut fi cunoscute de instanță, indiferent din care motiv. Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 invocată a fost pronunțată ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar modalitatea de interpretare și aplicare a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 poate constitui eventual motiv de contestație în anulare.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut că hotărârile judecătorești penale sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la data pronunțării acestora, normele procesual penale nefiind supuse principiului mitior lex, ci de imediată aplicare.

Sentința penală nr. 148/F din 10 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prevedea că "Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate." Prima instanță a constatat că cei trei revizuenți nu au invocat în cauza ce a făcut obiectul judecății dosarului nr. x/2008 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel că aceștia nu pot invoca acest caz de revizuire. Este adevărat că în reglementarea anterioară anului 2016 decizia Curții prin care s-a constatat neconstituționalitatea unui text de lege constituia motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepția de neconstituționalitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, însă, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, textul de lege cuprins în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost modificat, fiind restrânsă sfera persoanelor care pot cere revizuirea hotărârilor judecătorești pe baza deciziilor Curții Constituționale a României.

Astfel, Curtea de Apel București a constatat că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. Nerespectarea condițiilor instituite de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. conduce la imposibilitatea soluționării pe fond a revizuirii, determinând respingerea ei, ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, constatând că niciunul din motivele invocate de revizuenți nu se încadrează în motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, formulată de revizuenții A., B. și C.

Împotriva Sentinței penale nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, au formulat apel revizuenții C., A. și B.

Prin motivele formulate, în esență, apelanții revizuenți au susținut că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat ca cererea de revizuire este inadmisibilă, în raport cu cazul de revizuire prevăzut de 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

S-a precizat că cererea de revizuire are în vedere decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, precum și decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, la care se face trimitere în motivarea Deciziei nr. 358/2022

Făcând referire la decizia Curții Constituționale nr. 126/2016 (paragrafele 21, 23, 24, 25, 28 și 32), revizuenții au susținut că hotărârea definitivă de condamnare se situează la un moment ulterior pronunțării și publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, la care se face trimitere în considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, care reprezintă fundamentul cererii de revizuire.

Revizuenții au susținut că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 s-au produs și continuă să se producă pe toata perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale (decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, parag. 73). În cauză, prescripția răspunderii penale a intervenit înainte de pronunțarea hotărârii definitive de condamnare.

Deopotrivă, revizuenții au susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport cu cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. În opinia apelanților, au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunțată în apel, anume decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, care lămurește/explică natura juridică și efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 într-un mod diferit față de cel în care instanțele judecătorești au interpretat și au aplicat această decizie, ceea ce reprezintă "împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

Având în vedere motivele expuse, revizuenții au apreciat că cererea de revizuire este admisibilă, considerând că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., cererea de revizuire fiind formulată în termen, de o parte din proces, respectă dispozițiile art. 456 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., s-a invocat temeiul legal incident, iar faptele invocate conduc la stabilirea existenței temeiului legal, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare la instanța învestită cu cererea de revizuire, respectiv Curtea de Apel București.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate de apelanții revizuenți C., A. și B., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința apelată - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă și nu de soluționarea fondului cauzei.

Tot cu titlu preliminar, instanța reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispozițiilor art. 452 - art. 464 din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. f) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., "(3) Instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4)."

Revizuenții C., A. și B. au invocat cazul reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținând că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunțată în apel, anume decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, care lămurește/explică natura juridică și efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 într-un mod diferit față de cel în care instanțele judecătorești au interpretat și au aplicat această decizie, ceea ce reprezintă "împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), trebuie subliniat că faptele sau împrejurările (faptele probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanței la data judecării cauzei și să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanță că decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 nu constituie o împrejurare de fapt nouă, necunoscută judecătorilor care au soluționat cauza în fond și care să atragă netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere, revizuenții urmărind, în realitate, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 nu a preexistat hotărârii atacate, fiind pronunțată ulterior rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se solicită, iar în ceea ce privește modalitatea de interpretare și aplicare a deciziei instanței de contencios constituțional nr. 297/2018, revizuenții pot formula, eventual, o altă cale extraordinară de atac (contestație în anulare), astfel cum a reținut, de altfel, și Curtea de Apel București.

În ceea ce privește al doilea caz de revizuire invocat de apelanți, cel reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate), instanța notează că, în privința acestui caz, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: să existe o hotărâre a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere de către revizuent; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluționată în fond să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională; consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile menționate anterior, respectiv aceea ca apelanții revizuenți C., A. și B. să fi invocat, în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (prevederi a căror neconstituționalitate s-a constatat prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, invocată de revizuenți în susținerea cererii).

Conform jurisprudenței instanței supreme: cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. presupune invocarea excepției de neconstituționalitate în cauza soluționată prin hotărârea judecătorească definitivă atacată pe calea revizuirii. În consecință, cererea de revizuire formulată, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., împotriva hotărârii judecătorești definitive pronunțate într-o cauză în care nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, decizia Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională neputând conduce la revizuirea hotărârii judecătorești definitive pronunțate în cauză (Î.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 334/A din 24 octombrie 2019).

Referitor la susținerea apelanților revizuenți, în sensul că din parag. 28 al deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, reiese că pot fi invocate decizii prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor prevederi chiar dacă excepția nu a fost invocată în cauza respectivă, Înalta Curte reține următoarele:

Este adevărat că în parag. 28 al deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, se reține că "Curtea observă că, în dezacord cu jurisprudența instanței de contencios constituțional precitată și cu considerentele reținute în parag. anterior, potrivit noilor norme procesual penale, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., decizia Curții prin care s-a constatat neconstituționalitatea unui text de lege constituie motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepția de neconstituționalitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere", însă această observație se referea la reglementarea art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. din momentul analizării excepției de neconstituționalitate. În continuare, în urma examinării excepției de neconstituționalitate, la parag. 35 al deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, se rețin următoarele:

"Curtea constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu circumstanțiază cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională".

Așadar, prin decizia Curții Constituționale nr. 126/2016 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțional, iar, ulterior, prin Ordonanța de urgență 18/2016, art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost modificat, având următorul cuprins:

"f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuenții C., A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligați apelanții revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuenții C., A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelanții revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 decembrie 2022.

GGC - ED