ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2025

Ședința publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 106/A din data de 28 martie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 200/F din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2023.

Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte a reținut că prin cererea de revizuire formulată la data de 23.05.2023 împotriva sentinței penale nr. 148/F din 10.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 32/A din 07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, persoana condamnată A. a invocat cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul a învederat apariția unor împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță, dar și a hotărârii definitive de condamnare pronunțate în apel, respectiv Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26.05.2022, care lămurește natura juridică și efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 într-o manieră diferită față de modul în care instanțele judecătorești au interpretat și aplicat această decizie, ceea ce reprezintă " împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apărarea a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 116//2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a arătat că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât hotărârea pronunțată în primă instanță, dar și hotărârea definitivă de condamnare pronunțată în apel se situează la un moment ulterior pronunțării și publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea " oricărui act de procedură în cauză", este neconstituțională.

De asemenea, s-a menționat că efectele Deciziei nr. 297 din 26.04.2018 s-au produs și continuă să se producă pe toată " (...) perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale (...)", iar, în speță prescripția răspunderii penale a intervenit mai înainte de pronunțarea hotărârii în primă instanță, precum și înaintea pronunțării hotărârii definitive de condamnare în apel a inculpatului.

Totodată, s-a precizat că există motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepția de neconstituționalitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, și, în rejudecare să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București în vederea judecării pe fond a cererii formulate.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Totodată, potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 453 alin. (3) și (4) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei triple condiționări, respectiv trebuie ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanței care a soluționat cauza, să fie invocate doar în favoarea persoanei condamnate și să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate, adică să conducă la o soluție diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

Pe de altă parte, în vederea stabilirii admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) Cod pocedură penală, instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând, din această perspectivă, susținerile apelantului revizuent formulate prin prisma dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că împrejurările la care a făcut trimitere acesta în cererea formulată, respectiv pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională, nu pot avea semnificația unor fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 126 din 11.03.2016 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. "f’ din C. proc. pen. și s-a statuat că "soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. "f" din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională".

Ulterior, prin O.U.G. nr. 18/2016 a fost modificat art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prin art. II pct. 113, reținându-se că împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

În speță, s-a constatat că revizuentul A. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen. în cauza a cărei revizuire o solicită.

Așadar, a apreciat că susținerile apelantului revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care devine aplicabil numai în ipoteza în care Curtea Constituțională pronunță o decizie prin care admite o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza a cărei revizuire se cere.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorii B., C. și D. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei penale atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Contestația în anulare formulată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2025, iar prin sentința penală nr. 78/F din data de 22 mai 2025, s-a dispus în baza art. 47 C. proc. pen., admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 27 mai 2025, având prim termen de judecată la data de 07 octombrie 2025, când contestatorii, prezenți în fața instanței de judecată, prin videoconferință, asistați de apărătorii desemnați din oficiu au precizat, în ședință publică, că își retrag contestația și au solicitat să se ia act de manifestarea lor de voință.

În raport de acest aspect, Înalta Curte reține că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a contestației împotriva încheierii atacate, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Astfel, având în vedere solicitarea contestatorilor, în sensul retragerii contestației formulate, reprezentând manifestarea lor de voință valabil exprimată, dându-se eficiență dispozițiilor art. 415 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorii B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 28 martie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 753 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 octombrie 2025.