ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2988/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 5 aprilie 2013, invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și lit. b) C. proc. pen., contestatoarea C.E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 707 din 13 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în Dosarul nr. 1565/85/2010. Prin decizia penală mai sus menționată a fost admis recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia. A fost casată decizia penală nr. 24/A din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia și parțial sentința penală nr. 61 din 16 martie 2011 a Tribunalului Sibiu în ceea ce privește latura penală referitoare la C.A.

și rejudecând: în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și lit. e) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.A., în prezent aflat în Penitenciarul Aiud, la o pedeapsă de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și lit. e) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.A. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul execută pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 2 februarie 2010, la 13 martie 2012. A fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia. În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatoarea a invocat faptul că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs, nu a fost citată la adresa unde locuia efectiv și nici nu s-a putut prezenta în fața instanței, arătând că în acel moment locuia efectiv în străinătate de aproximativ patru ani, împreună cu cei patru copii și că nu a putut să comită infracțiunea de trafic de persoane, „în situația în care era, respectiv cu patru copii minori”.

Contestația în anulare formulată de contestatoarea C.E. este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.

„împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia. Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată. Contestația în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții. Condiția comună tuturor cazurilor de contestație este ca hotărârea atacată să fie definitivă. În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-lit. c) și lit. e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea de contestație, este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Astfel, una dintre aceste condiții este ca motivul pe care se sprijină contestația în anulare să fie dintre cele prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. Analizând înscrisurile aflate în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care a fost pronunțată decizia a cărei anulare se solicită se constată că pentru termenul la care s-a judecat recursul (13 martie 2013) procedura de citare a fost legal îndeplinită cu contestatoarea C.E., potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. pen., contestatoarea fiind citată la adresa indicată în motivele de recurs. Mai mult decât atât, prin cererea de contestație în anulare, contestatoarea a indicat aceeași adresă și nu a dovedit în nici un mod că a fost în imposibilitate de a se prezenta și a încunoștința instanța de recurs despre această împiedicare.

Așadar, cazurile de contestație prevăzute de art. 386 lit. a) și lit. b) C. proc. pen. nu sunt incidente în speța de față, nedovedindu-se contrariul tezei anterior precizate. Criticile de fond ale soluției instanței de recurs, în sensul că nu a putut să comită infracțiunea de trafic de persoane, „în situația în care era, respectiv cu patru copii minori” nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror întrunire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea C.E.

împotriva deciziei nr. 707 din 13 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1565/85/2010. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.E. împotriva deciziei penale nr. 707 din 13 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1565/85/2010. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2013.