ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureș

sub nr. 6252/102/2012 din 6 noiembrie 2012, inculpatul R.C.D. a declarat apel

împotriva sentinței penale nr. 126 din 10 octombrie 2012 pronunțate de

Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 6252/102/2012.

Apelul nu a fost

motivat.

Analizând calea de

atac promovată, prin prisma materialului Dosarului nr. 6252/102/2012 al

Tribunalului Mureș, a concluziilor apelantului și ale reprezentantului

Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și

neagravării situației în propria cale de atac, s-au reținut următoarele:

Întrucât inculpatul,

față de care nu purta o măsură sau pedeapsă privativă de libertate, a fost

prezent la termenul de judecată din 3 octombrie 2012, când au avut loc

dezbaterile judiciare, pentru el termenul de declarare a apelului începe să

curgă de la pronunțarea hotărârii, conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen.,

respectiv de la data de 10 octombrie 2012.

De la acest moment,

calculate cele 10 zile, ultima zi în care inculpatul trebuia să-și înregistreze

cererea de apel la instanța a cărei hotărâre o contestă a fost pentru data de

22 octombrie 2012 [la determinarea acestei date, am avut în vedere atât natura

procedurală a termenului de apel, calculul făcându-se pe zile libere, cât și

prorogarea prevăzută de art. 186 alin. (4) C. proc. pen., deoarece ultima zi de

declarare a apelului a fost nelucrătoare, termenul a expirat la sfârșitul

primei zile lucrătoare care i-a urmat].

Cu toate acestea, domnul

R.C.D. a depus cererea de apel doar la data de 23 octombrie 2012, prin urmare cu

depășirea termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. de declarare a căii

ordinare de atac.

Deși a avut timp suficient,

partea nu a invocat și nu a făcut dovada că a fost cu neputință să cunoască hotărârea

pronunțată de prima instanță și să o conteste prin calea de atac a apelului.

În această situație, apelul

inculpatului a fost promovat cu depășirea termenului legal și, în temeiul art. 379

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins ca tardiv, fără a se mai proceda la

o analiză în substanță a hotărârii tribunalului.

În consecință, prin decizia

penală nr. 3/A din 1 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul

R.C.D. împotriva sentinței penale nr. 126 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Mureș în Dosarul nr. 6252/102/2012.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare

avansate de stat în apel, în cuantum de 400 RON, din care suma de 200 RON, onorariul

avocatului desemnat din oficiu, urmează a se vira din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

în termenul legal prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., a declarat recurs

inculpatul R.C.D., criticile sale vizând greșita soluționare a apelului, în sensul

respingerii ca tardiv, solicitându-se admiterea recursului promovat în prezenta

cauză împotriva deciziei penale nr. 3/A din 1 februarie 2013, pronunțată de Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul

nr. 6252/102/2012, cu consecința casării acesteia și, constatând că apelul a fost

declarat în termen, să se dispună trimiterea dosarului la aceeași instanță de apel

pentru soluționarea apelului pe fondul acesteia.

În susținerea recursului

inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc.

pen., cât și din prisma art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta

Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte că

fapta și modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanța

de fond în urma unei analize atente și obiective a materialului probator administrat

în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care și-a exprimat voința

de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, din ansamblul

probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul R.C.D. a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., fiind condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 5 luni

închisoare.

În cauză s-au aplicat

dispozițiile art. 83 C. pen., inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de

9 luni închisoare.

Referitor la criticile

privind greșita soluționare în sensul respingerii apelului declarat de inculpat,

ca tardiv, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate întrucât, analizând actele

dosarului, se reține că, într-adevăr, inculpatul a fost prezent la data dezbaterilor

apelului (respectiv, 3 octombrie 2012), iar hotărârea a fost pronunțată la 10 octombrie

2012.

Așa fiind, potrivit

art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de declarare a apelului curge de la data

pronunțării (respectiv, 10 octombrie 2012), ultima zi în care putea fi depus apelul

fiind 22 octombrie 2012.

Prin urmare, cum inculpatul

R.C.D. a depus cererea de apel la 23 octombrie 2012, deci în afara termenului de

apel prevăzut de lege, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel este

temeinică și legală.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul R.C.D. împotriva deciziei penale nr. 3/A din 1 februarie

2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 20 septembrie 2013.