ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2738/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208/D din 16 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5702/110/2009 s-a dispus, în baza art. 250 alin. (4) C. pen., condamnarea inculpatului O.G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata executării condiționate, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1000 alin. (3) și 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bacău, către partea vătămată T.I. la plata sumei de 16.039 RON, din care 15.000 RON daune morale și 1.039 RON daune materiale. În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin art. 1 pct. 34 din O.U.G.

nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bacău, la plata următoarelor sume: 372 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău, 639 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Podu Turcului și 2.226,88 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe lași. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bacău, la plata sumei de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Județean de Poliție Bacău, către partea vătămată T.I., la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul este agent de poliție și șef al Postului de Poliție M., făcând parte din structurile poliției judiciare. În seara zilei de 28 iunie 2009 se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, deplasându-se împreună cu ajutorul agent de poliție M.M., pe raza mai multor sate din comuna M., pentru efectuarea unor acțiuni de patrulare și verificare a unităților economice.

În jurul orelor 21.30 - 22.00, inculpatul a ajuns la magazinul ce aparținea SC D. SRL din satul S., aparținând martorului D.T. și a intrat în interiorul localului, constatând prezența mai multor persoane. După o scurtă conversație, inculpatul a solicitat martorei D.A.M. să-i comunice programul de funcționare al magazinului, moment în care a intervenit în discuția celor doi partea vătămată T.I., care s-a apropiat de tejghea spunându-i șefului de post că localul este deschis până la ora 23.00. Inculpatul a fost deranjat de intervenția părții vătămate, cerându-i să se îndepărteze întrucât se află sub influența băuturilor alcoolice. Partea vătămată i-a spus, însă, că nu a consumat alcool, după care s-a întors cu spatele, iar inculpatul a făcut doi, trei pași, ajungându-l din urmă reproșându-i în continuare, că a scuipat pe jos, în direcția sa, aplicându-i câteva lovituri cu pumnii și cu picioarele peste spate.

Partea vătămată s-a întors pentru a-i cere explicații, fiind lovită din nou de inculpat cu pumnii peste față și abdomen, după care a fost scoasă afară și urcată în mașina inculpatului. Pe drum, inculpatul a intenționat să lase partea vătămată acasă, dar, întrucât părinții nu erau acasă, au lăsat-o în grija bunicii paterni. La scurt timp partea vătămată a plecat spre casă pe jos, întâlnindu-se cu tatăl său care l-a transportat la Spitalul Podu Turcului, dându-i-se primul ajutor, iar apoi a fost internat o zi la Spitalul de Urgență Bacău. În perioada 30 iunie 2008 - 02 iulie 2008 a fost internată la Spitalul Podu Turcului, după care a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență lași - Clinica ORL (în perioada 03 iulie 2008 - 15 iulie 2008) cu diagnosticul „Policontuzionat prin agresiune”.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a suferit un „traumatism cranio-facial. Sindrom Cohleo vestibular postraumatic. Contuzie forte latero-facială dreapta. Hipoacuzie de percepție bilaterală, produse prin lovire cu mijloace și corpuri contondente”. Leziunile au necesitat, pentru vindecare, 22-23 zile îngrijiri medicale. În drept, fapta inculpatului O.G. a fost încadrată în dispozițiile art. 250 alin. (4) C. proc. pen. Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă T.I., partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Bacău și inculpatul O.G. Inculpatul O.G. a criticat sentința atât sub aspectul laturii penale - susținând că cercetarea judecătorească la prima instanță a fost deficitară, incompletă și superficială - și ca atare se impune a se aplica principiul in dubio pro reo cu consecința pronunțării unei hotărâri de achitare.

Sub aspectul laturii civile a reținut că pretențiile formulate de partea civilă sunt nedovedite și disproporționate relativ la cheltuielile reale efectuate. Partea civilă a solicitat desființarea sentinței și majorarea cuantumului despăgubirilor, iar partea responsabilă civilmente a solicitat înlăturarea sa de la plata prejudiciului. Prin decizia penală nr. 39 din 14 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpatul O.G.

și de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Bacău împotriva sentinței penale nr. 208/D din data de 16 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, doar cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, a greșitei obligări a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic de Urgență lași, a dispunerii actualizării sumei la care au fost obligați către partea civilă Spitalul Podu Turcului, județul Bacău, și cuantumului sumelor la care au fost obligați cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă T.I. și a aplicării dispozițiilor art. 1003 C. civ. A desființat sentința penală apelată sub aceste aspecte, a reținut cauza spre rejudecare și în consecință, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., a dispus schimbarea încadrării a infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (4) C. pen., în infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. În temeiul art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza finală C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, a fost condamnat inculpatul O.G., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.500 RON. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Potrivit art. 82 C. pen. a fixat un termen de încercare de 1 an. În temeiul art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. A respins cererea părții civile Spitalul Clinic de Urgență lași de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare și, pe cale de consecință, a înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2.226,88 RON, actualizată la data executării, către această parte civilă.

A înlăturat dispoziția de plată actualizată a sumei de 639 RON, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă Spitalul Podu Turcului, județul Bacău. A redus cuantumul sumelor la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă T.I., după cum urmează: - de la suma de 1.039 RON, cu titlul de daune materiale, la suma de 250 RON; - de la suma de 15.000 RON, cu titlul de daune morale, la suma de 300 RON. A înlăturat din temeiul în drept al obligării inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, către partea civilă T.I., a prevederilor art. 1003 C. civ.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A constatat că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă T.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta parte civilă să plătească statului suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare. Instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, și ca urmare loviturii cu pumnul aplicate de inculpat părții vătămate, aceasta a suferit leziuni constând doar în tumefacția temporo-mandibulară dreapta, leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.

Celelalte leziuni constatate nu au legătură cu fapta comisă de inculpat și ca atare încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

Faptul că, urmare acțiunii inculpatului, partea vătămată a suferit doar leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale, rezultă din declarația bunicii părții vătămate T.L.; declarația martorei C.V., sora tatălui părții vătămate, care se afla la locuința bunicii inculpatului și care a fost cea care l-a întâmpinat pe inculpat în momentul în care acesta a venit să o predea pe partea vătămată; faptul că partea vătămată a fost externată de la Spitalul de Urgență al Județului Bacău în aceeași zi, din 29 iunie 2008 și că nu acuza nici o afecțiune de natură O.R.L., motiv pentru care nici nu a fost necesară investigarea acestuia la secția de specialitate (în acest sens fiind adresadin data de 17 februarie 2011 emisă de Spitalul Județean de Urgență Bacău); traseul parcurs de partea vătămată la unitățile sanitare și modul în care s-a procedat la internarea sa; astfel, după externarea de la Spitalul Județean de Urgență Bacău, în aceeași zi a internării, s-a internat din proprie inițiativă la spitalul privat din Podu Turcului, apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență lași; ori dacă cu adevărat partea vătămată ar fi suferit leziunile pretinse și reținute în certificatul medico-legal eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, cu certitudine ar fi fost menținută internarea la Spitalul Județean de Urgență Bacău, sau, dacă se impunea,

primea bilet de trimitere de la această unitate sanitară către Spitalul Clinic Județean de Urgență lași sau altă unitate de specialitate; raportul de expertiză medico-legală din data de 08 iulie 2011 și suplimentul acestuia din data de 15 septembrie 2011, întocmite de Institutul de Medicină Legală lași, avizul din data de 16 noiembrie 2011 al Comisiei de Avizare și Control din cadrul acestei instituții medico-legale și avizul din data de 30 ianuarie 2012 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București.

Apelantul-inculpat a făcut o operațiune de imobilizare a părții vătămate și a încercat să justifice necesitatea imobilizării părții vătămate, susținând, într-o variantă, că acesta practica în bar lovituri de carate, într-o altă variantă, arătând că a utilizat forța, dar numai atât cât a fost necesar, pentru imobilizarea și conducerea părții vătămate întrucât devenise recalcitrantă, iar într-o altă variantă, deoarece a apreciat, în momentul în care partea vătămată a mers la bar să ia sticla cu bere, că acesta intenționa să-l lovească. Din examinarea probelor administrate, depozițiile martorilor: D.A., P.D.C., H.M., D.I.C. și D.T., instanța de apel a constatat că niciuna dintre aceste variante nu este adevărată, situația de fapt fiind cea prezentată mai sus, astfel că în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor audiați la cererea inculpatului, depozițiile acestora necoroborându-se cu probele analizate mai sus.

Pentru a justifica comportamentul său agresiv, inculpatul a sancționat-o contravențional pe partea vătămată, aplicându-i acesteia, prin procesul-verbal din data de 28 iunie 2008, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 RON, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 lit. b) din Legea nr. 61/1991. În fapt, în procesul-verbal de contravenție s-a reținut că la data de 28 iunie 2008, orele 23.00, se afla în incinta barului SC D. SRL unde avea un comportament recalcitrant și turbulent chiar și de față cu organele de poliție, adresând cuvinte vulgare, obscene, „gesturi obscene și scuipături” tulburând liniștea publică. Ori, se impune a se arăta că toate aceste susțineri privind comportamentul părții vătămate au fost infirmate ulterior.

Astfel, prin sentința civilă nr. 558 din data de 05 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 606 din data de 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul-contravenient T.I. și a fost anulat procesul-verbal de sancționare contravențională.

Apoi, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, chiar și în condițiile în care se impunea a se lua măsuri și ar fi fost necesară conducerea la sediul poliției a celor care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii, pentru folosirea forței, este necesar ca persoana turbulentă să nu respecte dispozițiile date de polițist (art. 31 lit. b) din aceeași lege); apoi, acesta este îndreptățit să folosească forța, dar folosirea mijloacelor prevăzute de lege „nu trebuie să depășească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor agresive”.

În cauza dedusă judecății nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi periclitat viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale și cu atât mai puțin faptul că, prin comportamentul acesteia, ar fi justificat lovirea directă cu pumnul și că mijlocul folosit de inculpat nu a depășit nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea pretinsei acțiuni agresive a părții vătămate.

Printre atribuțiile principale ale Poliției Române, așa cum sunt prevăzute de art. 26 din Legea nr. 218/2002, sunt și acelea de a apără viața, integritatea corporală și libertatea persoanelor, proprietatea privată și publică, celelalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și ale comunității, de a aplica măsuri de menținere a ordinii și liniștii publice, a siguranței cetățeanului, de prevenire și combatere a fenomenului infracțional și de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității, etc. În barul în care se afla partea vătămată, despre care inculpatul pretinde că avea un comportament recalcitrant și turbulent chiar și de față cu organele de poliție, adresând cuvinte vulgare, obscene, „gesturi obscene și scuipături” tulburând liniștea publică, așa cum s-a reținut în procesul-verbal de sancționare contravențională, încheiat chiar de inculpat, se afla la ora 23.00, martora D.A., care îndeplinea și funcția de barman, P.D.C., care este verișoara martorei D.A., inculpatul care și acesta este văr cu D.A.

și martorii H.M. și D.I.C. Ori, din declarațiile date de acești martori niciunul nu a susținut că partea vătămată ar fi avut un comportament recalcitrant și turbulent, astfel că nu se impunea intervenția inculpatului în calitate de polițist. S-a mai susținut, dată fiind și data eliberării certificatului medico-legal de Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, că leziunile prezentate de partea vătămată ar fi putut rezulta printr-o corecție aplicată de tatăl părții vătămate, sau de la o agresiune din partea altei persoane. Ori, din probele administrate în cauză rezultă că leziunile au fost produse prin acțiunea violentă, lovire cu pumnul, a inculpatului din seara de 28 iunie 2008, iar nu de alte persoane.

În motivele de apel s-a mai susținut că acțiunea inculpatului a fost conformă practicii polițienești a imobilizării părții vătămate, determinat de comportamentul violent al acesteia și că acest fapt a fost confirmat de organele de control din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău. Cât privește comportamentul violent al părții vătămate, din probele administrate, inclusiv hotărârile judecătorești prezentate mai sus, prin care a fost anulat procesul-verbal de sancționare contravențională, un astfel de comportament nu a fost dovedit. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a apreciat că se impune respingerea cererii formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență lași precum și înlăturarea dispoziției de plată actualizată a sumei de 639 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

De asemenea, s-a apreciat că se impune și reducerea despăgubirilor acordate părții civile prin raportare la trauma fizică și psihică concretă suferită de partea civilă. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării acestuia. Hotărârile pronunțate în cauză au fost atacate și de inculpat, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 18 și 12 C. proc. pen., dar și partea civilă T.I. și de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Bacău. În motivele scrise de recurs și în susținerea orală recurentul inculpat a arătat că, deși instanța a reținut că partea vătămată a profitat de incidentul din bar, totuși a păstrat soluția de condamnare, ceea ce, în opinia apărării constituie o contradicție între expozitiv și dispozitivul deciziei recurate.

Apărarea a solicitat a se constata că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și că instanțele au reținut o gravă eroare de fapt, ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri de condamnare nelegală. Probele care au fundamentat actul de sesizare al instanței au fost înlăturate în cadrul cercetării judecătorești astfel că se impune achitarea inculpatului, făcându-se referire la dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), d) și e) C. proc. pen. Corelativ soluției de achitare se impune - în opinia apărării - respingerea pretențiilor civile formulate în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată următoarele: Infracțiunea de purtare abuzivă presupune existența a două componente: situația premisă și conținutul constitutiv al faptei. Situația premisă, în structura infracțiunii de purtare abuzivă, constă în prealabila existență a unui serviciu în cadrul căruia își exercită atribuțiile funcționarul care comite purtarea abuzivă. Infracțiunea nu poate fi concepută fără această situație premisă, care se răsfrânge asupra calității făptuitorului, la infracțiunea de purtare abuzivă subiectul activ nemijlocit fiind calificat. Elementul material constă fie în întrebuințarea de expresii jignitoare, fie în acțiunea de lovire sau de comitere a altor violențe. Infracțiunea de purtare abuzivă este mai gravă dacă fapta se realizează prin loviri sau alte violențe, prin aceasta înțelegându-se infracțiunea de lovire, astfel cum este prevăzută în art. 180 alin. (1) și (2) C. pen.

În această modalitate purtarea abuzivă absoarbe în conținutul ei faptele de lovire sau alte violențe. Dacă făptuitorul provoacă o vătămare a integrității corporale a persoanei, infracțiunea de purtare abuzivă intră în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală sau de vătămare corporală gravă. În cauza dedusă judecății, materialul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești - în fond și în apel - demonstrează vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. Astfel, potrivit dispoziției I.G.P.R. din 11 aprilie 2005 inculpatul făcea parte din structurile poliției judiciare, îndeplinind funcția de agent de poliție și șef al Postului de Poliție M. În data de 28 iunie 2008 se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, însoțit fiind de ajutorul agent de poliție M.M., cu care a efectuat mai multe acțiuni de patrulare în zonele arondate.

În jurul orelor 21.30-22.00, inculpatul, însoțit fiind de martorul M.M., au intrat în incinta localului ce aparținea SC D. SRL, inculpatul cerând lămuriri martorei D.A. cu privire la programul de funcționare. În discuțiile purtate a intervenit și partea vătămată, căreia inculpatul i-a cerut să se îndepărteze deoarece se afla sub influența băuturilor alcoolice. Partea vătămată s-a întors să plece, moment în care inculpatul i-a reproșat că a avut o atitudine necorespunzătoare, scuipând pe jos, dându-i câteva lovituri cu pumnii și picioarele peste spate. În timp ce partea vătămată s-a întors pentru a cere explicații, inculpatul a lovit-o din nou de câteva ori, cu pumnii și palmele peste față și abdomen, după care victima a fost lăsată de inculpat în grija bunicii paterne.

În aceeași seară, partea vătămată a fost internată o zi la Spitalul de Urgență Bacău, iar ulterior la Spitalul Podu Turcului (30 iunie 2008 - 02 iulie 2008) după care a fost internată în Spitalul Clinic lași - Clinica ORL (03 iulie 2008 - 15 iulie 2008) cu diagnosticul „Policontuzionat prin agresiune”. Modul în care s-au derulat evenimentele în bar rezultă din declarațiile martorilor care au perceput direct sau indirect faptele. Relevantă este declarația martorului ocular D.A.M. care își păstrează - sub aspectele esențiale ale cauzei - declarațiile date în faza de urmărire penală afirmând că era în bar iar inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii în spate, față și stomac. Aceleași aspecte sunt relatate și de martora Popescu Cosmina dar și de H.M.

și D.I.C., prezenți și ei la bar în momentul producerii incidentului. Nu se poate reține -astfel cum susține recurentul inculpat-existența unor contradicții între declarațiile martorilor dat fiind faptul că, pentru aspectele esențiale ale cauzei, relatările lor coincid sau se completează reciproc. Cât privește leziunile suferite de partea vătămată, ca urmare a activității ilicite a inculpatului, Înalta Curte își însușește argumentația instanței de apel în sensul că inculpatul a lovit partea vătămată în zona temporo-mandibulară dreapta, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.

În sprijinul acestei concluzii sunt actele medicale existente la dosarul cauzei, inclusiv concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din data de 30 ianuarie 2012, din care rezultă că leziunile suferite de victimă au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale, toate celelalte leziuni descrise în certificatul medico-legal inițial neavând legătură de cauzalitate cu fapta comisă de inculpat. Ca atare, rezultă fără dubiu, că inculpatul a lovit partea vătămată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cauzându-i acesteia leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile îngrijiri medicale, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen.

Pe cale de consecință, criticile inculpatului circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10 și 18 C. proc. pen., sunt neîntemeiate. Recursul părții responsabile civilmente este nefondat în condițiile în care inculpatul a comis fapta în timpul serviciului, ceea ce atrage răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său. În fine, sub aspectul laturii civile instanța de apel a înlăturat corect obligarea inculpatului de la plata cheltuielilor de spitalizare, urmând ca acesta să acopere prejudiciul material și moral dovedit, ce a fost cauzat victimei infracțiunii. În ceea ce privește recursul declarat de procuror, circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat. Pedeapsa - ca sancțiune penală - este consecința penală pe care legea o atribuie infracțiunii. Nu există infracțiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracțiune. Dar pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de încriminare, ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calități: să fie dreaptă, proporțională cu infracțiunea; elastică și divizibilă, reparabilă; moralizatoare; sigură; să nu ofenseze bunele moravuri. Lipsa uneia sau alteia dintre calitățile enunțate face ca pedeapsa să nu-și poată atinge scopul.

În ceea ce privește proporționalitatea pedepsei, aceasta trebuie să fie întotdeauna rațională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să aibă o măsură potrivită. Proporționalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiție. A proporționa cât mai desăvârșit pedeapsa înseamnă a realiza o cât mai perfectă justiție. Între infracțiune și pedeapsă există un nexum indiscutabil, atât în concepția abstractă a normei penale, cât și în conștiința socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de infracțiune, într-o relație de efect și cauză.

Infracțiunea comisă trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior, și anume: a) în sfera juridică infracțiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin lovirea unui drept, interes sau situație juridică proteguită; b) în sfera morală infracțiunea comisă produce un sentiment de revoltă, care se concretizează în dezaprobarea faptului comis și în nevoia de a reacționa contra făptuitorului; c) în sfera socială, infracțiunea comisă face să se nască o neliniște, o temere pentru viitor, o bănuială că actul comis este simptomul care indică că noi fapte vor putea fi săvârșite de același autor.

În cauza de față infracțiunea de purtare abuzivă are ca obiect juridic special, relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, care implică o comportare corectă și demnă a funcționarilor publici, dar și a celorlalți funcționari față de persoanele cu care aceștia intră în legătură în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Legea sancționează infracțiunea de purtare abuzivă prevăzură de art. 250 alin. (3) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, fiind lăsată la latitudinea judecătorului alegerea uneia dintre cele două pedepse principale și mai apoi stabilirea cuantumului în raport de circumstanțele reale și personale ale autorului faptei.

Corelând relațiile sociale lezate cu fapta inculpatului, posibilitatea reală a acestuia de a evita conflictul cu partea vătămată și de a-și exercita atribuțiile de serviciu în limitele legii, cu datele personale ale acestuia, nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine corespunzătoare în societate anterior săvârșirii infracțiunii, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea pedepsei principale a amenzii, dar cu majorarea acesteia într-un cuantum care să reflecte în concret gradul de pericol social al faptei. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 39 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Bacău.

Va casa în parte decizia și în parte sentința, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, majorând pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. de la 2.500 la 20.000 RON amendă penală. Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen. Va înlătura din decizie dispozițiile art. 81, 82 și 83 C. pen. În temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău. Văzând și dispozițiile art. 189-191 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 39 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și, în rejudecare: Majorează pedeapsa aplicată inculpatului O.G. pentru infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. de la 2.500 RON la 20.000 RON amendă penală. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 63 1 C. pen. Înlătură din dispozitivul deciziei atacate dispozițiile art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în recursul Parchetului. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul O.G., de partea civilă T.I. și de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Județean Bacău împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă și recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2012.