ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3186/2012

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 343/ D din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 753/110/2010, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E.P.,  fără antecedente penale, reabilitat de drept, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu art. 73 lit. b) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (3) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-au respins pretențiile civile formulate de părțile civile R.A., S.J.U. Bacău și Serviciul de Ambulanță Bacău.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 639/P/2009 din 12 februarie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului E.P., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 06 octombrie 2009, în jurul orelor 19,00 - 19,30, în timp ce se afla pe drumul public în satul Vâlcele, comuna Corbasca și fiind provocat prin violență de către partea vătămată R.A.C., inculpatul a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuțit în zona toracică, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale de natură a-i pune în primejdie viața, cu intenția de a o ucide, finalitate care, însă, nu a fost atinsă datorită intervenției chirurgicale.

Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpatul, partea vătămată R.A.C. (fila 29 din dosarul de urmărire penală), martorii S.G., E.V., F.C., R.G., I.C., L.F., I.D., D.C., I.M. (filele 31, 32, 33, 45, 46, 47, 48, 82, 83 din dosarul de urmărire penală).

Inculpatul, în declarațiile ce i-au fost luate de către instanță, nu a recunoscut săvârșirea faptei, nici faptul că ar fi înjunghiat partea vătămată cu vreun cuțit sau sticlă, ba dimpotrivă, a declarat că el a fost cel agresat în prima etapă a conflictului de către partea vătămată R.A., iar pe drum spre întoarcerea acasă, cei doi frați R. - partea vătămată și fratele său, R.G., l-au lovit. Inculpatul a mai declarat că a reușit să iasă din învălmășeala creată, plecând acasă, că nu-și poate explica leziunile pe care partea vătămată le-a căpătat în acele împrejurări, dar că, în orice caz, acestea nu provin de la el.

Pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că a avut un incident cu partea vătămată, fiind de fapt lovit de acesta, menționând că nu a făcut altceva decât să se apere de violențele exercitate inițial de către partea vătămată și, ulterior, de către ambii frați R. și că nu a avut niciun moment vreun cuțit sau sticlă asupra sa cu care să fi înjunghiat partea vătămată.

Rechizitoriul reține ca situație de fapt că, în seara zilei de 06 octombrie 2009, inculpatul se întorcea spre casă, împreună cu martorul U.T., cu căruța acestuia încărcată cu struguri culeși din via inculpatului de pe dealul din apropierea satului Vâlcele, comuna Corbasca. Intrând în sat, cei doi au oprit la un magazin mixt, administrat de către pădurarul A.I., unde martorul a rămas pe loc până ce inculpatul s-a întors de la tatăl său.

Intrând apoi în curtea magazinului pentru a cumpăra câte o bere, inculpatul s-a întâlnit cu persoana vătămată R.A.C., prilej cu care între cei doi a avut loc o discuție scurtă, în cadrul căreia inculpatul i-a reproșat în mod civilizat despre furtul unor cereale din gospodăria tatălui său. Deși pentru moment nu s-a întâmplat nimic, persoana vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice, l-a urmat apoi pe inculpat până la poartă, unde a început să-l agreseze cu pumnii și cu picioarele.

În fața porții, lângă gard, persoana vătămată l-a pus la pământ pe inculpat și au intervenit alte persoane pentru a-i despărți, după care inculpatul și-a urmat drumul spre casă îndemnat și de către martora I.C.. Cu toate acestea, în dreptul locuinței factorului poștal, a fost ajuns din urmă de către persoana vătămată, care a început să-l agreseze din nou. în timpul agresiunii, inculpatul a scos cuțitul și a înjunghiat-o în zona toracică pe persoana vătămată, o singură dată, timp în care, în ajutorul său, interveniseră mai multe persoane - consăteni, fapt care i-a creat prilejul de a se îndepărta de la locul faptei.

În timp ce inculpatul se îndepărta, persoana vătămată s-a retras în spatele unei autoutilitare marca „Dacia", unde s-a așezat jos sângerând, de unde a fost luat apoi de un autoturism al serviciului de ambulanță și transportat la spital. Persoana vătămată a fost de urgență supusă unei intervenții chirurgicale și astfel i s-a salvat viața.

Victima a fost internată în perioada 06 - 13 octombrie 2009 cu diagnosticul de „Plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stg."

Potrivit examinării medico-legale de către specialiștii S.M.L Bacău, a rezultat că numitul R.A.C. prezenta:

„Plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng cu hemotorax masiv stâng, șoc hemoragie și insuficiență respiratorie acută consecutive, excoriații antebraț stâng și pumn stâng și tumefacție mâna dreaptă dorsal.

Leziunea înjunghiată - penetrantă hemitorace stâng s-a putut produce prin lovire cu corp înțepător tăios a cărui dimensiune nu o putem stabili cu certitudine, leziunile de la nivelul antebrațului stâng și mâinii drepte s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure (mecanism de apărare și lovire)

Leziunile pot data din 6 octombrie 2009.

Leziunile toracice (plagă înjunghiată, hemotorax masiv stâng, șoc hemoragie și insuficiență respiratorie acută) produse prin lovire cu corp înțepător tăios necesită 25 - 28 zile îngrijiri medicale.

Celelalte leziuni corporale necesită 5-6 zile îngrijiri medicale. Fiecare interval este socotit de la data producerii leziunilor și nu se sumează.

Leziunile toracice au pus în primejdie viața susnumituluT.

Pentru reținerea acestei situații de fapt s-a avut în vedere probatoriul administrat în această fază procesuală, respectiv: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 2 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de sesizare (fila 3 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 4-5 din dosarul de urmărire penală) și planșa foto aferentă (filele 6-13 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de ridicare a mai multor obiecte de îmbrăcăminte de la victimă (fila 14 din dosarul de urmărire penală) și planșa foto aferentă (filele 15 - 19 din dosarul de urmărire penală), precum și opisul mijloacelor materiale de probă examinate în laborator (fila 20 din dosarul de urmărire penală); declarațiile părții vătămate R.A.C. (filele 21-22 din dosarul de urmărire penală); ordonanța de efectuare a examinării medico-legale (fila 23 din dosarul de urmărire penală) și raportul de constatare medico-legală din 07 octombrie 2009 al S.M.L. Bacău (fila 24 din dosarul de urmărire penală); foaia de observație clinică generală a părții vătămate (filele 25 - 35 din dosarul de urmărire penală); adresele cu relații cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii medicale (filele 36 - 39 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a fratelui victimei R.G. (fila 48 din dosarul de urmărire penală) și planșa foto aferentă (fila 49-51 din dosarul de urmărire penală); declarațiile martorilor R.G. (filele 52 - 53 din dosarul de urmărire penală), S.G. (filele 54 - 55 din dosarul de urmărire penală), U.T. (filele

63-65

din dosarul de urmărire penală) - în prezent decedat (fila 62 din dosarul de urmărire penală), E.V. (filele 66 - 68 din dosarul de urmărire penală), F.C. (filele 69-71 din dosarul de urmărire penală), D.C. (filele 72 - 74 din dosarul de urmărire penală), I.C. (filele 75 - 77 din dosarul de urmărire penală), L.F. (filele 78 - 79 din dosarul de urmărire penală), I.D. (filele 80-81 din dosarul de fond), I.M. (filele 82 - 83 din dosarul de urmărire penală), I.I. (fila 84 din dosarul de urmărire penală), T.A. (filele 85 - 86 din dosarul de urmărire penală) și L.G. (fila 87 din dosarul de urmărire penală) toate coroborate cu declarațiile inculpatului E.P. (filele 41-46 din dosarul de urmărire penală).

Probatoriul menționat a fost reluat și completat pe parcursul cercetării judecătorești.

Inculpatul, prin avocatul său ales, a solicitat achitarea sa, considerând că nu se face vinovat de leziunile constatate la partea vătămată R.A. Costel.

În urma analizei actelor și lucrărilor cauzei, instanța de fond a găsit fondată apărarea formulată, bazându-se pe următoarele argumente:

Principalele depoziții de martori audiați la urmărirea penală, R.G., S.G., I.C., U.T., E.V., F.C., D.C., I.C., L.F., I.D., I.M., I.I., T.A., L.G., relevă situația de fapt petrecută în data de 06 octombrie 2009 în satul Vâlcele, corn. Corbasca, jud. Bacău, precizând că cele trei persoane implicate în conflict - inculpatul E.P., partea vătămată R.A. și fratele său, R.G., s-au bătut pe ulița satului, încăierându-se. Din declarațiile martorilor a rezultat că acest conflict a început prin provocarea părții vătămate R.A., care l-a împiedicat pe inculpat să intre în bufet, iar la ieșirea din bufet, l-a agresat și lovit pe inculpat. Partea vătămată a apelat telefonic pe fratele său, astfel că, la câteva minute, conflictul a fost reluat, ambii frați R. sărind la bătaie. Din învălmășeală, inculpatul și ceilalți doi frați au căzut la pământ, sătenii ce treceau pe drum și cei din curțile lor încercând să-i despartă.

Toți martorii au relevat faptul că cei doi frați R. sunt deosebit de violenți, față de inculpat care este o persoană liniștită, cu familie, motiv pentru care au încercat să-l despartă de cei doi. La un moment dat, R.A. a fost înjunghiat cu un obiect înțepător - posibil cuțit sau sticlă - care, însă, nu a aparținut sub nicio formă inculpatului. Niciunul dintre martori nu a fost în măsură să relateze că inculpatul a folosit un cuțit și că a înjunghiat partea vătămată.

Toți martorii au relatat că s-a produs acea învălmășeală, după care au văzut-o pe partea vătămată că se sprijină în spatele unui autoturism Dacia, ținându-se cu mâna de zona înjunghiată: „Când am ieșit, în drum, la poartă, jos, erau mai mulți oameni adunați, iar cei doi, erau grămadă unul peste altul și se tăvăleau. Nu cunosc cine l-a înjunghiat.(fila 54); „Săriți că-l omoară pe P. J. s-a băgat între ei și l-a tras pe unul din frații R. mai la vale să-i despartă. Eu nu am văzut vreun cuțit sau altă armă în mana lui L., lui P., nici în mâna lui P. Bănuiesc că este posibil ca P. să fi fost tăiat chiar de fratele lui pe care l-am văzut cu sticla în mână . Precizez că E.P. venea de la cules vie și nu cred că avea cuțit, pentru că el nu este un om de scandal, este cel mai moale om din sat.(fila 57-58); „P. l-a bătut pe inculpat și la deal, în fața magazinului pădurarului, căt și la vale, în dreptul locuinței poștașului unde era parcată și o mașină, (fila 61); „P. s-a și repezit apoi la E.P. care a căzut jos între gard și căruță, unde l-a lovit cu pumnii, cu picioarele, dar eu nu am văzut exact fiind în fața calului. Eu nu am văzut ca E.P. să aibă cuțit la el și nici nu cred că avea așa ceva. Știu însă că nu poartă așa ceva, dar Ursaru, P. și L. obișnuiesc să umble la ei cu așa ceva (poreclele părții vătămate și fratelui său fiind „P." și „L." - fila 64); „La un moment dat l-am văzut pe P. peste E.P. care era căzut jos, între poarta magazinului și căruță, iar Pușcașu îl lovea cu picioarele" (fila 66); „R.A. s-a dus direct la E.P., s-a izbit în el și l-a pus jos, după care s-a urcat pe el și a început să-l lovească cu pumnii și picioarele" (fila 70); „am văzut jos o grămadă de trei oameni, care erau unul peste altul. Cu noi era și L.F. și toți trei ne-au dus să-i despărțim. Tot făceam apel să se liniștească.timp în care cumnatul meu l-a scăpat din măini pe P. care s-a apropiat de mine și mi-a dat doi pumni în falca stângă de am căzut în șanț,, (fila 72); „D.C. a intervenit și le-a spus celor doi frați R. să nu-l omoare pe E.P.. .înainte am auzit o femeie țipând și apoi spunând „ Ia-l F., că-l omoară", referindu-se tot la E.L. avea în mână o sticlă și voia să-l lovească tot pe Jurcăneanu cu ea în cap, fapt pentru care m-am pus în fața lui, dar la o oarecare distanță. Pentru că-mi era teamă să nu fiu lovit și eu și strigam la el să nu arunce cu sticla" (fila 76); „Când am ieșit, m-am întâlnit cu E.P. care era bătut și avea sânge pe față. Mi-a spus că l-au bătut P. și cu L." - fila 78; „ Pot afirma că E.P. este un om cumsecade, nu obișnuiește să poarte cuțit la el și nu se implică în scandaluri. Mai pot preciza că R. Costel este mai răutăcios și a mai fost implicat anterior în scandaluri' (fila 83 dosar de urmărire penală).

Aceiași martori au fost audiați și pe parcursul cercetării judecătorești, în fața instanței de fond, menținându-și declarațiile date la urmărirea penală: „Mențin declarația dată la urmărirea penală. Nu am văzut ca inculpatul să înjunghie partea vătămată' -fila 31 martor S.G.; „E.P., adică inculpatul, era căzut la pământ și R., adică partea vătămată, era peste el și îl lovea cu pumnii și picioarele. Am mai dat o declarație la poliție și tot același lucru am spus"- fila 32 martor E.V.; „a venit și la bușit cu mâinile pe inculpat și a început să-i care vreo 20 de pumni, inculpatul era trântit cu fața la pământ. Am mai dat declarație și la poliție și coincide cu cea de azi"- fila 33 martor F.C.; „Nu am văzut ca inculpatul să aibă vreo sticlă sau vreun cuțit cu care să lovească partea vătămată. Mențin declarația dată la poliție. îl știu pe inculpat ca om liniștit. Despre partea vătămată știu că a mai avut certuri cu oamenif - fila 46 martor I.C.; „Când m-am întors acasă seara, în drum am văzut pe E. trântit la pământ, plin de sânge. Oamenii de acolo dimprejur au spus că a fost bătut de R.. Mențin declarația dată la poliție"- fila 47 martor L.F.; „M-am dus și l-am tras pe R.A. care era peste E.P., adică peste inculpat. Mențin declarația dată la Parchet. Pe inculpat îl cunosc, este om la treaba lui, care familie, trei copii, nu este scandalagiu. Știu că partea vătămată a amenințat martorii din lucrări că le va da foc la casă dacă nu spun cum vrea el. Știu că ajurat de-a lungul timpului de la oameni din gospodării și a băgat frica în oameni. Ei atât știu să amenințe cu bătaia și cu incendiul. Știu că a cerut de la partea vătămată 200 de milioane de lei ca să se împace. Nu are de unde să dea inculpatul acești bani. Are o soție cu un defect la picior și trei copii minori, a plecat să muncească"- fila 82 depoziție martor D.C.; „îl știu pe inculpat ca un element foarte bun, însă partea vătămată s-a mai certat și a făcut scandaluri prin baruri.

Mama părții vătămate a venit la mine acasă și m-a blestemat' (fila 83 - depoziție martor I.M.).

Dintre toate depozițiile de martori, instanța de fond a privit cu suficientă suspiciune ceea ce a declarat martorul R.G., deoarece este fratele părții vătămate, pe de o parte, apreciind că depoziția acestuia suferă de mult subiectivism datorită calității sale și, pe de altă parte, toți ceilalți martori relatează că acest martor ar fi avut, la un moment dat, în timpul conflictului, o sticlă în mână, că a participat efectiv la îmbulzeală, aflându-se trântit la pământ printre cei doi (filele 52 dosar urmărire penală și fila 45 dosar de fond).

În privința corectitudinii, a obiectivitătii relatărilor făcute de partea vătămată, instanța de fond le-a privit cu precauție, având în vedere profilul moral ce i-a fost zugrăvit de toți consătenii. S-a conturat faptul că R.A.C., zis „P." împreună cu fratele său, R.G., zis „L.", sunt persoane violente în comună, ce au mai avut scandaluri cu oamenii, că au fost cazuri când au mai furat și amenințat pe săteni (așa cum s-a întâmplat și cu tatăl inculpatului, despre care inculpatul bănuia că a fost prădat de frații R.).

Nu a fost exclusă ipoteza ca incidentul soldat cu rănirea, cu înjunghierea părții vătămate, să se datoreze acțiunii violente exercitate de fratele său, chemat de partea vătămată pentru a se răzbuna pe inculpat și ca, în învălmășeala produsă, R.G. să-l fi rănit pe fratele său cu sticla pe care o avea asupra sa și despre care unii martori declară că l-au văzut și de care s-au ferit pentru a nu fi răniți.

De asemenea, martora I.D. povestește că partea vătămată ar fi cerut de la inculpat suma exorbitantă de 2.000 euro, pentru a se împăca cu acesta. „Pe mine m-a speriat această sumă și i-am spus că este necăjit și ca să facă rost de această sumă de bani fratele meu ar trebui să-și vândă casa. Eu nu discutasem nimic cu fratele meu și de aceea am lăsat să se înțeleagă că am acceptat oferta lui, dar că doresc să se termine totul și atunci numitul P. a spus că în schimbul acestei sume de bani va merge la Bacău și va declara că nu a fost înjunghiat de E.P. și că nu știe cine l-a înjunghiat, în învălmășeala ce s-a creat între ei, în dreptul locuinței poștașului B.P." -fila 81 dosar de urmărire penală.

S-a conchis, așadar, că partea vătămată a prezentat leziunile precizate de actele medicale atașate la dosar, că s-au produs în ziua de 06 octombrie 2009 (de către trei persoane, potrivit declarației făcute la S.M.L Bacău chiar de partea vătămată - fila 24 dosar de urmărire penală), că nicio depoziție de martor audiat nu a indicat expres că inculpatul a fost persoana ce i-a aplicat lovitura ce a fost calificat drept determinantă, cu puterea de pune în primejdie viața acesteia (și care a determinat încadrarea juridică din rechizitoriu).

Mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penal - urmărire penală și cercetare judecătorească pe fondul cauzei - au fost de natură să convingă instanța de faptul că prezumția de nevinovăție a acestui inculpat nu a fost desființată.

S-a reținut că prezumția de nevinovăție decurge din cerința ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanție că, în lipsa probelor de vinovăție, aceasta nu poate fi trimisă în judecată și condamnată.

A fost avut în vedere că în doctrină și în practica judiciară s-a arătat că prezumția de nevinovăție poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vinovăția. Prezumția nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situației de fapt, care profită învinuitului sau inculpatului {in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția, nici nevinovăția celui în cauză. în acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție ce conduce la achitarea inculpatului de către instanță sau la scoaterea de sub urmărire penală dispusă de către procuror.

S-a mai reținut că în cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare, în plus, sarcina probei aparține învinuitului sau inculpatului care invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedită de către organele de urmărire penală (spre exemplu, iresponsabilitatea, beția involuntară completă, legitima apărare), fără ca în acest fel să existe o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Convenția europeană.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia «orice îndoială este în favoarea inculpatului» [in dubio pro reo).

S-a mai reținut că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Totodată, s-a reținut că orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabilește vinovăția sa (quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim), indiferent dacă această hotărâre este de condamnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, amnistiei sau a existenței unei cauze de nepedepsire, iar după pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare, nevinovăția unei persoane devine din prezumție o certitudine opozabilă erga omnes, astfel încât se poate considera că acest drept garantat de Constituție și de art. 6 parag. 2 din Convenția europeană este încălcat, dacă în declarațiile sau actele publice emise de organele de urmărire penală sau de alte autorități publice sau judiciare se sugerează sau se afirmă explicit că în cauză ar fi trebuit să fie pronunțată o hotărâre de condamnare sau se repune în discuție nevinovăția.

Pentru toate aceste argumente, s-a apreciat că singura soluție legală și temeinică în cauză este achitarea inculpatului E.P. întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta, așa cum este stipulat de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Urmare a soluției de achitare dispuse pe latura penală a cauzei, instanța de fond, apreciind că nu inculpatul este autorul faptei, a constatat lipsa de plano a întrunirii condițiilor cerute de art. 998 C. civ. vechi, întrucât achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu lasă loc nici unei posibilități de acordare a despăgubirilor, instanța fiind obligată să respecte prevederile arătate în mod clar de art. 346 alin. (3) C. proc. pen. și, astfel, a respins solicitarea părții vătămate de a fi despăgubită de către inculpat cu suma de 2.000 de euro și solicitările formulate de unitățile sanitare, S.J.U. Bacău și Serviciul de Ambulanță Bacău.

În temeiul art. 109 C. proc. pen., instanța a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate, respectiv Plicul nr. 1 conținând 1 bețișor steril umectat tip exudat faringian cu probă biologică recoltată de pe malul betonat, Plicul nr. 2 conținând 3 bețișoare de unică folosință pentru curățat în urechi, cu urme de substanță de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, Plicul nr. 3 conținând 3 pietre cu urme de substanță de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, Coletul nr. 1 conținând 1 chilot cu inscripția "Driflo", Coletul nr. 2 conținând un tricou cu inscripția "New Man", Coletul nr. 3 conținând o cămașă cu inscripția "Capricio", Coletul nr. 4 conținând o pereche pantaloni blue-jeans, Coletul nr. 5 cu un sacou bărbătesc, Coletul nr. 6 cu o pereche de încălțăminte sport, Coletul nr. 7 conținând 2 șosete, modele diferite și aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

Împotriva sentinței anterior menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a solicitat admiterea acestuia, în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței apelate și condamnarea inculpatului.

În motivarea apelului, s-a invocat netemeinicia sentinței penale atacate întrucât probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, demonstrează faptul că inculpatul E.P. este autorul infracțiunii deduse judecății.

S-a apreciat că, înlăturând declarațiile inculpatului și ale părții vătămate ca fiind lipsite de obiectivitate, se impunea analizarea corectă de către Tribunal a probelor testimoniale, mai ales că acestea sunt numeroase și nu există diferențe majore între declarațiile date de aceiași martori în cele două faze ale procesului penal. Apelanta a învederat că ambele momente ale agresiunii au putut fi observate de martori, iar toți aceștia au declarat fără ezitare că agresiunea s-a însumat strict între R.A. și E.P., fiind determinată de atitudinea agresivă a părții vătămate, astfel încât, în mod corect procurorul a reținut în actul de inculpare circumstanța atenuantă a provocării.

De asemenea, Parchetul a criticat soluția instanței de fond, apreciind neîntemeiată reținerea faptului că ar fi existat o încăierare între mai multe persoane, întrucât martorul R.G., fratele părții vătămate (identificat de instanță ca posibil autor al infracțiunii, pentru a justifica achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.) a fost împiedicat de martorul D.C. să intervină în conflict și toți martorii audiați în instanță au precizat că au reușit să-i despartă pe E.P. și R.A., fără a menționa vreo agresiune din partea altei persoane. S-a arătat că este adevărat că niciunul dintre martori nu a reușit să observe momentul exact al înjunghierii persoanei vătămate, acest fapt datorându-se în mod cert poziției celor două persoane implicate în conflict (inculpatul trântit la pământ cu persoana vătămată deasupra sa), însă, cu toate acestea, imediat după ce s-a reușit despărțirea celor două persoane, a fost observată plaga din zona toracelui părții vătămate, neexistând posibilitatea fizică a unei alte intervenții umane, datorită succedării cu repeziciune a secvențelor arătate.

Totodată, parchetul a criticat ca fiind exclusă aprecierea instanței referitoare la posibila folosire a unui ciob în comiterea infracțiunii, documentația medico - legală concluzionând că rana a fost provocată de un cuțit.

Prezent la termenul din data de 22 martie 2011, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

Instanța de apel a procedat la reaudierea martorilor I.C. (fila 28), I.M.( fila 29), D.C. (fila 30), F.C. (fila 31), E.V.(fila 32), R.G.(fila 42) și L.F. (fila 43), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

S-a constatat imposibilitatea audierii martorului I.C., astfel încât instanța a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. și a dat citire depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 147 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 343/ D din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 753/110/2010.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de un apărător ales.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a admis cererea și a dispus scutirea agentului de poliție P.A.G. de la plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei, la care a fost obligat prin încheierea de ședință din 25 octombrie 2011.

Analizând decizia penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, instanța de prim control judiciar a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău este nefondat.

S-a reținut că, în Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5

2

statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă

,,

.

Prin adoptarea prezumției de vinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane -s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și ale concepției organelor judiciare, care trebuie să corespundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoare fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte erga omnes, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Instanța de apel a reținut că toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

S-a constatat că singurele probe în dovedirea vinovăției inculpatului constau în declarațiile părții vătămate R.A. și ale martorului R.G., care, așa cum a apreciat și instanța de fond, nu sunt credibile, având în vedere că există numeroase contradicții între aceste declarații date pe parcursul procesului, iar pe de altă parte, acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 22 dosar urmărire penală), partea vătămată a precizat că martora I.C. a strigat să fugă întrucât inculpatul are cuțit (aspect neconfirmat de către aceasta), a văzut acel cuțit, nu a putut aprecia lungimea acestuia întrucât era întuneric și nu a putut furniza alte date; a văzut în mod clar când inculpatul l-a lovit cu cuțitul.

În fața instanței de fond (fila 29 dosar fond), partea vătămată și-a modificat în parte declarația, precizând că inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni un cuțit care avea 30 de cm, de culoare negru, cu care l-a înjunghiat în zona inimii o dată.

În declarația dată în faza de urmărire penală, martorul R.G. (fratele părții vătămate) a precizat că partea vătămată l-a ajuns din urmă pe inculpat, s-au încăierat, dar era întuneric și nu a văzut dacă s-au lovit; l-a văzut pe fratele său plin de sânge, l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta răspunzându-i „m-a omorât Petrică"; a afirmat că martorul S.G. i-ar fi spus că a văzut personal când inculpatul a lovit partea vătămată cu cuțitul, aspect neconfirmat de acest martor.

În faza de judecată (fila 45 din dosarul de fond), același martor R.G. și-a modificat declarația, precizând că l-a văzut pe inculpat ținând un cuțit deasupra capului și nu a văzut când l-a tăiat pe fratele său, fiindcă s-a întâmplat după o mașină, pentru ca în fața instanței de apel (fila 42) să-și amintească și alte detalii, precizând că l-a văzut pe inculpat ridicând mâna în care avea un cuțit, care avea lama ruginită și o lungime de aproximativ o palmă.

Având în vedere aceste contradicții, instanța de apel a apreciat că declarațiile acestui martor sunt subiective, fiind influențate de relațiile sale de rudenie cu partea vătămată și făcute în vederea inculpării inculpatului.

S-a reținut că, potrivit art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Examinând declarațiile părții vătămate R.A.C., instanța de apel a constatat că acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care a rezultat, cu certitudine, doar că a existat o agresiune între inculpat și partea vătămată. Conflictul a început prin provocarea părții vătămate R.A., care l-a împiedicat pe inculpat să intre în bufet, iar la ieșire, chiar l-a agresat, lovit pe inculpat. Partea vătămată a apelat telefonic pe fratele său, astfel că, la câteva minute, conflictul a fost reluat, ambii frați R. sărind la bătaie. Din învălmășeală inculpatul și ceilalți doi frați au căzut la pământ, sătenii ce treceau pe drum și cei din curțile lor au încercat să-i despartă.

Toți martorii au relevat faptul că cei doi frați R. sunt deosebit de violenți, față de inculpat care este o persoană liniștită, cu familie, motiv pentru care au încercat să-l despartă de cei doi. La un moment dat, R.A. a fost înjunghiat cu un obiect înțepător. Niciunul dintre martori nu a relatat că inculpatul a folosit un cuțit și că a înjunghiat partea vătămată. Toți au relatat că s-a produs acea îngrămădeală, îmbulzeală, după care au văzut pe partea vătămată că se sprijină în spatele unui autoturism Dacia și ținându-se cu mâna de zona înjunghiată.

Instanța de apel a reținut că, în pofida susținerilor Ministerului Public, din probele administrate rezultă că au existat agresiuni și din partea altor persoane. Astfel, martorul D.C. a arătat următoarele: „am văzut jos o grămadă de trei oameni, care erau unul peste altul. Cu noi era și L.F. și toți trei ne-au dus să-i despărțim. Tot făceam apel să se liniștească.timp în care cumnatul meu l-a scăpat din mâini pe P. care s-a apropiat de mine și mi-a dat doi pumni în falca stângă de am căzut în șanț (fila 72 dosar de urmărire penală).

De asemenea, martorul I.C. a arătat următoarele: „D.C. a intervenit și le-a spus celor doi frați R. să nu-l omoare pe E.P.. .înainte am auzit o femeie țipând și apoi spunând „Ia-l F., că-l omoară, referindu-se tot la E.", .L. avea în mână o sticlă și voia să-l lovească tot pe J. cu ea în cap, fapt pentru care m-am pus în fața lui, dar la o oarecare distanță. Pentru că-mi era teamă să nu fiu lovit și eu și strigam la el să nu arunce cu sticla" (fila 76 dosar de urmărire penală).

Curtea de apel a constatat că argumentele invocate de Ministerul Public în motivarea apelului s-au dovedit a fi simple supoziții (nu exista posibilitatea unei alte intervenții umane, este exclusă posibilitatea ca rana să fie provocată de un alt obiect decât cuțit, în condițiile în care din documentația medico-legală rezultă că rana a fost provocată de un corp înțepător tăios, fără a se preciza că este un cuțit), însă, a fost avut în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea privind vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe și, întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). S-a reținut că înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Având în vedere aceste motive, instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, astfel încât, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Având în vedere că agentul de poliție P.A.G. a justificat de ce nu a îndeplinit mandatele de aducere pentru termenul din 25 octombrie 2011 (a predat la data de 20 octombrie 2011 cele două procese verbale de căutare la domiciliu la secretariatul secției 5 Poliție Rurală Răcăciuni, iar acestea nu au ajuns la instanță din motive independente de voința sa), instanța de apel, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a admis cererea și a dispus scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 147 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a criticat decizia menționată invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și a sentinței instanței de fond, în opinia recurentului hotărârile fiind netemeinice, sub aspectul achitării inculpatului E.P. în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 Cod. penal raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a criticat, prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 12 ianuarie 2012 (filele 3,4 din dosarul de recurs), netemeinicia hotărârii atacate, sub aspectul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând faptul că, din coroborarea întregului material probator administrat în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, reiese în mod cert că inculpatul E.P. este persoana care a produs părții vătămate R.A.C. plaga înjunghiată din regiunea toracică.

Astfel, s-a arătat că, așa cum rezultă din adresa din 07 octombrie 2009 a S.M.L. Bacău (fila 24 din dosarul de urmărire penală), este cert că, la data de 06 octombrie 2009, partea vătămată R.A. Costel a prezentat o plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, cu hemotorax hemoragie masiv stâng, șoc hemoragie și insuficientă respiratorie acută, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător tăios și care au necesitat 25-28 de zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viața.

De asemenea, s-a arătat că din declarațiile părților și ale martorilor audiați în cauză rezultă că, la data de 06 octombrie 2009, când părții vătămate i s-au produs leziunile sus menționate, singurul conflict în care a fost implicat a fost cel cu inculpatul, conflict care s-a derulat în doua etape. Prima etapă a constat în lovirea inculpatului de către R.A.C. în fața unui magazin (aspecte relatate de martorii E.V. și F.C.), după acest conflict inculpatul plecând spre casă. A urmat a doua etapă, când inculpatul a fost ajuns din urmă de persoana vătămată care a început să-l agreseze din nou și, în timpul acestei agresiuni, inculpatul a lovit cu cuțitul în zona toracică pe partea vătămată. Chiar dacă la locul agresiunii era prezent și fratele părții vătămate, martorul R.G., din declarațiile martorilor L.F.a (fila 78 din dosarul de urmărire penală), I.C. (fila 75 din dosarul de urmărire penală), D.C. (fila 72 din dosarul de urmărire penală) reiese că acesta a fost împiedicat să aplice vreo lovitură, iar la pământ se aflau doar inculpatul și partea vătămată.

Potrivit motivelor de recurs, chiar dacă niciun martor nu a observat momentul înjunghierii, acest fapt se datorează unor cauze obiective (inculpatul trântit la pământ cu persoana vătămată deasupra sa), iar anterior acestui conflict persoana vătămată nu a fost observată că ar prezenta vreo plagă înjunghiată.

La termenul din 24 septembrie 2012, cu ocazia cuvântului la dezbateri, reprezentantul recurentului a arătat că motivele de recurs se întemeiază pe cazul de casare menționat, respectiv cel prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., însă pe altă teză decăt cea invocată în scris și a solicitat instanței de recurs schimbarea temeiului achitării, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciind că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Reprezentantul parchetului a susținut în cadrul dezbaterilor că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul este cel care a aplicat lovitura de cuțit, însă acesta fusese în prealabil atacat de către partea vătămată, în prezența copilului său minor, fiind lovit cu pumnii și picioarele, doar intervenția martorilor punând capăt incidentului. Mai mult, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul era o persoană liniștită, spre deosebire de partea vătămată, cunoscută ca o persoană violentă.

Recurenta a invocat în susținerea recursului și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, făcând referire la Decizia nr. 1289/2000.

Concluziile apărătorului intimatului inculpat și ale reprezentantului Parchetului au fost consemnate în încheierea de amânare de pronunțare din 24 septembrie 2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. 3 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, în ceea ce privește schimbarea temeiului achitării, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de recurs, în urma coroborării întregului material probator, administrat de organele de urmărire penală și de instanțele anterioare, în ambele faze procesuale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; procesul-verbal de ridicare a mai multor obiecte de îmbrăcăminte de la victimă și planșa foto aferentă, mijloacele materiale de probă examinate în laborator; declarațiile părții vătămate R.AC. din dosarul de urmărire penală; ordonanța de efectuare a examinării medico -legale și raportul de constatare medico-legală din 07 octombrie 2009 al S.M.L. Bacău; foaia de observație clinică generală a părții vătămate; adresele cu relații cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii medicale; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a fratelui victimei R.G. și planșa foto aferentă; principalele depoziții de martori audiați la urmărirea penală - R.G., S.G., I.C., U.T., E.V., F.C., D.C., I.C., L.F., I.D., I.M., I.I., T.A., L.G., declarațiile inculpatului E.P. din dosarul de urmărire penală).

Aceiași martori au fost audiați și pe parcursul cercetării judecătorești, în fața instanței de fond și au menținut declarațiile date la urmărirea penală.

Astfel, se reține că, în data de 06 octombrie 2009, în satul Vâlcele, com. Corbasca, jud. Bacău, cele trei persoane implicate în conflict - inculpatul E.P., partea vătămată R.A. și fratele său, R.G., s-au bătut pe ulița satului, încăierându-se. Din declarațiile martorilor rezultă că acest conflict a început, prin provocarea părții vătămate R.A., care l-a împiedicat pe inculpat să intre în bufet, iar la ieșirea din bufet, l-a agresat și lovit pe inculpat. Partea vătămată a apelat telefonic pe fratele său, astfel că, la câteva minute, conflictul a fost reluat, ambii frați R. sărind la bătaie. Din învălmășeală, inculpatul și ceilalți doi frați au căzut la pământ, sătenii ce treceau pe drum și cei din curțile lor încercând să-i despartă.

Toți martorii relevă faptul că cei doi frați R. sunt deosebit de violenți, față de inculpat care este o persoană liniștită, cu familie, motiv pentru care au încercat să-l despartă de cei doi. La un moment dat, R.A. a fost înjunghiat cu un obiect înțepător - posibil cuțit sau sticlă - care, însă, nu a aparținut sub nicio formă inculpatului.

Toți martorii relatează că s-a produs acea învălmășeală, după care au văzut-o pe partea vătămată că se sprijină în spatele unui autoturism, ținându-se cu mâna de zona înjunghiată.

Inculpatul, în declarațiile ce i-au fost luate de către instanță, nu a recunoscut săvârșirea faptei, nici faptul că ar fi înjunghiat partea vătămată cu vreun cuțit sau sticlă, ci dimpotrivă, a declarat că el a fost cel agresat în prima etapă a conflictului de către partea vătămată R.A., iar pe drum spre întoarcerea acasă, cei doi frați R. - partea vătămată și fratele său, R.G., l-au lovit. Inculpatul a mai declarat că a reușit să iasă din învălmășeala creată, plecând acasă, că nu-și poate explica leziunile pe care partea vătămată le-a căpătat în acele împrejurări, dar că, în orice caz, acestea nu provin de la el.

Din adresa din 07 octombrie 2009 a S.M.L. Bacău (fila 24 din dosarul de urmărire penală), rezultă în mod cert că partea vătămată, la data de 06 octombrie 2009, a prezentat o plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, cu hemotorax hemoragie masiv stâng, șoc hemoragie și insuficientă respiratorie acută, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător tăios și care au necesitat 25-28 de zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viața.

Înalta Curte apreciază că, și în condițiile în care niciun martor nu a observat momentul înjunghierii, acest fapt se datorează unor cauze obiective (inculpatul trântit la pământ cu persoana vătămată deasupra sa), iar anterior acestui conflict, persoana vătămată nu a fost observată că ar prezenta vreo plagă înjunghiată.

Prin urmare, instanța de recurs va reține că, din analiza situației de fapt, în mod obiectiv, reiese că inculpatul este cel care a produs leziunile victimei, în contextul în care, anterior, a fost lovit de către partea vătămată.

Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., se află în legitimă apărare și acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

În speță, împrejurările în care s-a comis fapta relevă că, în momentul producerii acesteia, inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare și temere, determinată de faptul că fusese agresat de partea vătămată în fața bufetului, că ulterior primei agresiuni fusese urmărit și agresat din nou, violent, atât de partea vătămată, cât și de către fratele acestuia, persoane despre care știa că sunt extrem de periculoase și, în final, de faptul că s-a temut că în altercație ar putea fi rănit copilul său de vârstă foarte fragedă.

Sub stăpânirea acestei stări de tulburare și temere, reacția de apărare a inculpatului, care a ripostat prin lovire cu cuțitul, chiar dacă apare ca fiind disproporționată față de atacul direct, material și injust îndreptat de partea vătămată împotriva sa, întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a se reține comiterea faptei în stare de legitimă apărare potrivit art. 44 alin. (3) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constatând incidența în speță a stării de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, va obliga inculpatul la plata sumei de 125,28 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Serviciul de Ambulanță al județului Bacău și a sumei de 290,664 lei către S.J.U. Bacău.

În același timp, instanța va respinge pretențiile formulate de partea vătămată R.A., constatând culpa acestuia în desfășurarea evenimentelor.

Față de considerentele arătate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 147 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 343/ D din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, numai în ceea ce privește temeiul achitării inculpatului E.P., respectiv latura civilă a cauzei și, rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului E.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 125,28 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Serviciul de Ambulanță al județului Bacău și a sumei de 290,664 lei către S.J.U. Bacău.

Va respinge pretențiile formulate de partea vătămată R.A..

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 147 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 343/D din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, numai în ceea ce privește temeiul achitării inculpatului E.P., respectiv latura civilă a cauzei.

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului E.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 125,28 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Serviciul de Ambulanță a județului Bacău și a sumei de 290,664 lei către S.J.U. Bacău.

Respinge pretențiile formulate de partea vătămată R.A..

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2012.