ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1484/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Secuiesc, din 31 octombrie 2013, reclamanta SC P.C. SA București în contradictoriu cu pârâta SC R. SA București a solicitat instanței ca în temeiul art. 359 și urm. din noul C. proc. civ. să dispună efectuarea de urgență a unei expertize de specialitate având ca obiectiv să se stabilească dacă etichetele livrate de pârâtă sunt corespunzătoare cu standardele de calitate pe care ar trebui să le aibă orice etichete care sunt produse în condiții normale. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în derularea raporturilor comerciale dintre părți, în luna iulie a anului 2012 a comandat pârâtei o cantitate de 2.076.217 etichete purtând sigla reclamantei SC P.C.

SA București ce trebuiau lipite pe sticlele de 2,5 litri de apă minerală pe care reclamanta le comercializează în realizarea obiectului său de activitate. Deși pârâta avea obligația de a produce și a livra o marfă de calitate, a livrat în iulie 2012 o primă tranșă de 867.361 etichete cu mari deficiențe calitative care au fost sesizate la începutul primăverii anului 2013, restul etichetelor fiind refuzate la primire, care au rămas în custodia pârâtei până în data de 10 septembrie 2013 când a solicitat predarea acestora la punctul de lucru al reclamantei din sat C., comuna C., str. S., județul Covasna. Reclamanta a arătat că pentru a-și recupera prejudiciul printr-o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâtei este necesar ca aceste deficiențe să fie constatate printr-o expertiză de specialitate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 359-art. 363 din noul C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 96 din 6 februarie 2014, Judecătoria Târgu-Secuiesc a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că alături de faptul că sediul ambelor părți se află în București, și că în lista de experți solicitată sunt indicați ca fiind majoritatea din București sau din zonele limitrofe, avându-se în vedere necesitatea deplasării expertului la o distanță însemnată, precum și faptul că pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București se află în curs de judecată o acțiune între părțile din litigiu, în conformitate cu prevederile art. 360 alin. (1) din noul C. proc.

civ., a stabilit competența de soluționare a prezentei cereri, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Prin sentința civilă nr. 3700 din 18 martie 2014, Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei dintre reclamanta SC P.C. SA București și pârâta SC R. SA București, în favoarea Judecătoriei Târgu-Secuiesc. În temeiul art. 133 alin. (2) din noul C. proc. civ. a constat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Instanța a reținut că în raport de obiectul cererii, acela de efectuare de urgență a expertizei de specialitate care să stabilească dacă etichetele livrate sunt corespunzătoare standardelor în domeniu, care sunt depozitate la punctul de lucru al reclamantei din localitatea C., aflat în circumscripția Judecătoriei Târgu-Secuiesc, în temeiul art. 360 din noul C. proc. civ., aceasta este instanța competentă. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu-Secuiesc competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Astfel, se reține că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței să dispună efectuarea de urgență a unei expertize de specialitate având ca obiectiv să se stabilească dacă etichetele livrate de pârâtă sunt corespunzătoare cu standardele de calitate pe care ar trebui să le aibă orice etichete care sunt produse în condiții normale și că acestea sunt depozitate la punctul de lucru al reclamantei din localitatea C., care se află în circumscripția Judecătoriei Târgu-Secuiesc.

Totodată se reține că la momentul înregistrării cererii de asigurare de dovezi la Judecătoria Târgu-Secuiesc, pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București nu exista un litigiu de fond prin care reclamanta să pretindă de la pârâtă plata prejudiciului cauzat prin livrarea unor etichete care prezentau deficiențe. Potrivit dispozițiilor art. 359 din noul C. proc. civ., oricine are interes să constate de urgență starea unor bunuri ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât și în timpul procesului, administrarea acestor probe, iar conform art. 360 din același cod, cererea se va îndrepta înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în primă instanță.

Prin urmare, în speță este aplicabilă prima teză a art. 360 din noul C. proc. civ., conform căreia instanța competentă este judecătoria în raza căreia se află obiectul constatării, deci Judecătoria Târgu-Secuiesc. Este de observat că, opoziția la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la care face referire pârâta, nu constituie un proces de fond în sensul art. 360 din noul C. proc. civ., care să atragă competența de soluționare a cererii de asigurare de dovezi în favoarea acestei instanțe, în raport de prevederilor art. 360 teza a ll-a din noul C. proc. civ. Așa fiind, față de considerentele expuse și de dispozițiile art. 360 din noul C. proc.

civ., care în materia procedurii asigurării dovezilor, instituie o competență absolută, de la care nu se poate deroga și avându-se în vedere faptul că bunurile ce constituie obiect al constatării, respectiv etichetele sunt depozitate în punctul de lucru al reclamantei din localitatea Cătălina care se află în circumscripția Judecătoriei Târgu-Secuiesc, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Secuiesc. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.