ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 2 București la data de 30 mai 2012, reclamantul a

solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii de excludere a SC

F.C.U.C. SA din calitatea de membru asociat al F.R.F., hotărâre adoptată de

A.G. a F.R.F. în ședința din data de 14 mai 2012.

De asemenea, a

solicitat anularea hotărârii de validare a Deciziei nr. 6/2011 a Comitetului

executiv al F.R.F. - privind excluderea SC F.C.U.C. SA din calitatea de membru

asociat al F.R.F., hotărâre adoptată de A.G. a F.R.F. în ședința din data de 14

mai 2012.

A solicitat și

înscrierea soluției în Registrul special al Federațiilor.

În motivarea

acțiunii, a invocat următoarele motive de nelegalitate:

- adunarea generală

în discuție nu a fost statutar convocată;

- SC F.C.U.C. SA nu a

fost convocată la adunarea generală;

- nu au fost

convocați toți membrii asociați ai F.R.F.;

- membrii convocați

nu au fost informați cu cel puțin 90 de zile înainte;

- membrilor convocați

nu li s-a asigurat un termen de cel puțin 30 de zile de la data primirii

convocării și până la data la care a avut loc ședința;

- adunarea generală a

F.R.F. nu are competența validării sancțiunii de excludere;

- F.R.F. a încălcat

dreptul de acces la justiție;

- membrii adunării

generale s-au aflat în conflict de interese;

- fapta pentru care

SC F.C.U.C. SA a fost sancționată nu există.

Prin Notele scrise

depuse la data de 11 decembrie 2012, reclamantul a invocat excepția

necompetenței materiale a instanței.

Prin Sentința nr. 17895

din 17 decembrie 2012, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin Încheierea din

data de 18 martie 2013, Curtea de Apel București a luat act de cererea de

renunțare la judecarea acțiunii formulată de reclamantul C.S.Ș.U. Craiova și a

obligat reclamantul la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli de judecată către

pârâta F.R.F.

Împotriva Încheierii

din data de 18 martie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs

C.S.Ș.U. Craiova solicitând admiterea recursului și în principal respingerea

cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar diminuarea

acestor cheltuieli.

Recursul este

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 246 alin. (3) din C. proc. civ.: Dacă renunțarea s-a făcut

după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea

pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

Astfel, dacă

renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în

judecată către pârât, reclamantul se află în culpă procesuală și va putea fi

obligat, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

În speța de față,

renunțarea la judecată s-a făcut după ce s-a intrat în dezbaterea fondului, caz

în care culpa procesuală aparține reclamantului și poate fi, la cerere, obligat

la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.S.Ș.U. Craiova împotriva Încheierii din 18 martie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS