ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 30 mai 2012, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii de excludere a SC F.C.U.C. SA din calitatea de membru asociat al F.R.F., hotărâre adoptată de A.G. a F.R.F. în ședința din data de 14 mai 2012. De asemenea, a solicitat anularea hotărârii de validare a Deciziei nr. 6/2011 a Comitetului executiv al F.R.F. - privind excluderea SC F.C.U.C. SA din calitatea de membru asociat al F.R.F., hotărâre adoptată de A.G. a F.R.F. în ședința din data de 14 mai 2012. A solicitat și înscrierea soluției în Registrul special al Federațiilor.

În motivarea acțiunii, a invocat următoarele motive de nelegalitate: - adunarea generală în discuție nu a fost statutar convocată; - SC F.C.U.C. SA nu a fost convocată la adunarea generală; - nu au fost convocați toți membrii asociați ai F.R.F.; - membrii convocați nu au fost informați cu cel puțin 90 de zile înainte; - membrilor convocați nu li s-a asigurat un termen de cel puțin 30 de zile de la data primirii convocării și până la data la care a avut loc ședința; - adunarea generală a F.R.F. nu are competența validării sancțiunii de excludere; - F.R.F. a încălcat dreptul de acces la justiție; - membrii adunării generale s-au aflat în conflict de interese; - fapta pentru care SC F.C.U.C. SA a fost sancționată nu există.

Prin Notele scrise depuse la data de 11 decembrie 2012, reclamantul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței. Prin Sentința nr. 17895 din 17 decembrie 2012, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Prin Încheierea din data de 18 martie 2013, Curtea de Apel București a luat act de cererea de renunțare la judecarea acțiunii formulată de reclamantul C.S.Ș.U. Craiova și a obligat reclamantul la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli de judecată către pârâta F.R.F. Împotriva Încheierii din data de 18 martie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs C.S.Ș.U.

Craiova solicitând admiterea recursului și în principal respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar diminuarea acestor cheltuieli. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (3) din C. proc. civ.: Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Astfel, dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, reclamantul se află în culpă procesuală și va putea fi obligat, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speța de față, renunțarea la judecată s-a făcut după ce s-a intrat în dezbaterea fondului, caz în care culpa procesuală aparține reclamantului și poate fi, la cerere, obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S.Ș.U. Craiova împotriva Încheierii din 18 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014. Procesat de GGC - AS