ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 6 septembrie 2012, sub nr. 6900/2/2012, reclamanta SC A. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Fotbal, să se dispună:

- suspendarea Hotărârii de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6 din 20 iulie 2011, a sancțiunii de excludere a reclamantei SC A. SA din calitatea de membru asociat al FRF s.a. adoptată de (așa zisa) Adunarea Generală a pârâtei FRF, în ședința din data de 14 mai 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- constatarea nulității absolute a Hotărârii de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6 din 20 iulie 2011, a sancțiunii de excludere a reclamantei SC A. SA din calitatea de membru asociat al FRF s.a. adoptată de (așa zisa) Adunare generală a FRF, în ședința din data de 14 mai 2012;

- anularea Hotărârii de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6din 20 iulie 2011, a sancțiunii de excludere a reclamantei SC A. SA din calitatea de membru asociat al FRF s.a. adoptată de (așa zisa) Adunarea Generală a pârâtei FRF, în ședința din data de 14 mai 2012.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2012, Curtea de apel a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA și a dispus suspendarea hotărârii A.G.a FRF din data de 14 mai 2012, de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6 din 20 iulie 2011, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Totodată, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2011.

La data de 29 septembrie 2016, ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal a înaintat Curții de Apel București prezentul dosar, precum și dosarele de fond aferente nr. 18158/300/2012 -CAB, nr. 18158/300/2012 - Judecătoria Sector 2 București, în care a fost pronunțată Decizia nr. 821 din 25 februarie 2015, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta FRF, a fost modificată încheierea recurată, în sensul că a fost respinsă cererea de suspendare a executării Hotărârii A.G. a F.R.F. din 14 mai 2012, ca inadmisibilă.

La data de 19 octombrie 2016, având în vedere dispozițiile art. 252 C. proc. civ.(1865), cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării.

La data de 14 octombrie 2016, reclamanta, prin lichidator judiciar B. SPRL, a transmis prin fax la dosarul cauzei note scrise, solicitând să se constate că în speță nu a intervenit instituția perimării, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile imperative ale art. 248 C. proc. civ. și să se repună cauza pe rol având în vedere că a fost soluționat irevocabil Dosarul nr. x/2011.

Prin sentința nr. 3124 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, prin reprezentant legal lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Fotbal.

Verificând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că de la data la care a fost suspendată judecata, 14 noiembrie 2012, respectiv de la data de 9 aprilie 2014, data soluționării irevocabile a dosarului nr. x/2011, în raport de care s-a dispus suspendarea cauzei, a trecut mai mult de un an, fără ca părțile să fi efectuat vreun act de procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând astfel în nelucrare din culpa părților, câtă vreme nu se face dovada unei imposibilități obiective și justificate de continuare a demersului procesual în fața instanței.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată sau calea de atac, lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.

În acest context, în temeiul art. 248 și art. 252 C. proc. civ. (1865), Curtea a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC A. SA, prin reprezentant legal lichidator judiciar B. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 250 alin. (3) din C. proc. civ., deoarece începând cu data de 9 aprilie 2014, recurenta este reprezentată legal de lichidatorul judiciar B. SPRL, numit prin Sentința nr. 1124 din 9 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalului Brașov în Dosarul nr. x/2007, care s-a aflat în imposibilitate obiectivă de urmări soluționarea dosarului și de a îndeplini acte de procedură în cauză întrucât nu a avut cunoștință de existența litigiului, nefiindu-i comunicată încheierea de suspendare.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul reglementat de art. 253 alin. (2) din C. proc. civ. (1865), care prevede că "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare".

Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost pronunțată la data de 19 octombrie 2016, iar recursul a fost transmis pe fax și înregistrat la Curtea de Apel București la data de 3 noiembrie 2016, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile de la pronunțare prevăzut de norma procedurală.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.:

"neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

Cum în cauză, recurenta-reclamantă nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva Sentinței nr. 3124 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM