ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2013

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28 iulie 2011, reclamanta SC FC U.C. SA, în contradictoriu cu F.R.F. și Comitetul Executiv al F.R.F., în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,a formulat cerere de suspendare până la pronunțarea instanței de fond a executării hotărârii de excludere provizorie a reclamantei, adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F. la data de 20 iulie 2011. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa din 20 iulie 2011 emisă de F.R.F., i s-a adus la cunoștință măsura excluderii provizorii adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F. în ședința din 20 iulie 2011,în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (2) coroborat cu art. 18 alin. (1) lit. b) din Statutul F.R.F. A considerat reclamanta că prin necomunicarea/ nepublicarea hotărârii, i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că a fost în imposibilitate de a cunoaște considerentele ce au stat la baza adoptării hotărârii de excludere, termenul și calea de atac împotriva sancțiunii aplicate, fapt ce contravine prevederilor art. 26 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Statutului F.R.F. Totodată, a mai susținut reclamanta că demersul unui club afiliat F.R.F. de sesizare a instanței de drept comun pentru ocrotirea sau recunoașterea unui drept sau interes legitim, nu este reglementat în Statut și nici în regulamentele F.R.F. drept o abatere, cu atât mai mult nu sunt de natură a atrage măsura extremă a excluderii, in Regulamentul disciplinar (art. 78-87), neregăsindu-se fapta de a fi sesizat instanța de drept comun în contradictoriu cu F.R.F. sau organele jurisdicționale ale F.R.F. A mai criticat reclamanta maniera de adoptare a hotărârii de excludere provizorie, ca fiind contrară prevederilor art. 34 din Statutul F.R.F., potrivit cărora „Decizia Comitetului Executiv de suspendare a unui membru afiliat se adopta cu majoritatea absolută a voturilor tuturor membrilor săi". A considerat că, excluderea, pentru identitate de rațiune, se impune a fi adoptată cu același cvorum ca și în cazul suspendării, iar astfel cum rezultă din adresa din 20 iulie 2011 măsura excluderii reclamantului a fost adoptată de Comitetul Executiv în prezența a 12 din cei 14 membri ai acestuia, și pe cale de consecință, în absența cvorumului impus de art. 34 alin. (2) din Statutul F.R.F. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Sub aspectul cazului bine justificat a arătat că prin argumentele expuse s-a probat nelegalitatea hotărârii. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, a arătat că măsura excluderii adoptată de Comitetul Executiv, deși are caracter provizoriu până la validarea sa de către Adunarea Generală, este executorie potrivit art. 60 alin. (2) din Statut cu toate consecințele ce decurg din acest fapt, cea mai importantă fiind interzicerea participării la competițiile naționale organizate de F.R.F./L.P.F., precum și la competițiile internaționale de fotbal. Prejudiciul iminent, în condițiile interzicerii participării la competițiile interne și internaționale, apreciază că a fost deja produs în ceea ce privește pierderea de către reclamantă a unei părți dintre jucători, invocându-se și prejudiciul grav de imagine adus clubului. A solicitat admiterea cererii și suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea fondului cauzei de către instanța de contencios administrativ, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta F.R.F. s-a precizat că, în conformitate cu prevederile Statutului F.R.F. (Interpretarea unor termeni, lit. g), Comitetul Executiv al F.R.F. nu are personalitate juridică, neputând sta în judecată în nume propriu, nefiind susceptibil a deține calitate procesuală pasivă. De asemenea s-a solicitat respingerea cererii de suspendare ca fiind formulată de o persoană fără calitate, în situația în care administratorul judiciar Casa de Insolvență T. SPRL nu și-a însușit cererea de suspendare. A mai solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, în lipsa existenței unei cereri de anulare a respectivei hotărâri, ea fiind subsecventă acesteia. A invocat pârâta că acțiunea aflată, potrivit art. 34 din Statutul F.R.F., la îndemâna membrilor F.R.F. este o acțiune de competența instanțelor civile și nu a celor de contencios administrativ. De asemenea, a învederat instanței faptul că hotărârea a cărei suspendare se cere nu reprezintă act administrativ, nefiind pronunțată în regim de putere publică, F.R.F. fiind persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ. Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate faptul că nu sunt întrunite cerințele suspendării, nefiind justificată urgența suspendării hotărârii Comitetului Executiv, în condițiile în care sancțiunile au fost deja executate. Cu privire la aspectele de nelegalitate invocate de către reclamantă in cererea de suspendare, s-a invocat că cvorumul cuprins în Statutul F.R.F. a fost îndeplinit, iar art. 30 alin. (9) și respectiv art. 34 alin. (9) și (10) din Statutul F.R.F. au instituit calea de atac în justiție în situația unor dispoziții contrare legii pentru oricare dintre membrii nemulțumiți și orice persoană interesată, cale de atac pe care reclamantul nu a înțeles să o exercite. De asemenea s-a mai invocat că F.R.F. este membru afiliat la F.I.F.A., calitate in care a dobândit o serie de drepturi și obligații, fiind singura în măsură să pună în aplicare în România prevederile statutului și regulamentelor F.I.F.A., cărora trebuie să se conformeze și SC FC U.C. SA, în calitate de membru afiliat la F.R.F.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6708 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic reprezentant al pârâtei; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Hotărârii de excludere a reclamantului, din 20 iulie 2011, adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F. și a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic care a reprezentat în instanță pârâta F.R.F., in raport de dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 68 alin. (4) C. proc. civ., este nefondată, întrucât pârâta a mandatat consilierul juridic să formuleze întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pentru primul termen de judecată din 19 septembrie 2011, fiind reprezentată în ședință publică de avocat în conformitate cu dispozițiile legale citate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Hotărârii de excludere a reclamantului, din 20 iulie 2011, adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F., s-a apreciat că potrivit prevederilor art. 36 alin. (5) și art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000, F.R.F. se organizează și funcționează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu statutul F.I.F.A. și organizează, conduce și supraveghează activitatea fotbalistică la nivel național în baza statutului propriu și a regulamentelor adoptate, iar potrivit art. 28 alin. (6) din același act normativ, cluburile sportive, indiferent de forma de organizare prevăzute de lege au obligația să respecte prevederile specifice din Normele și Regulamentele Federației Naționale. A apreciat judecătorul fondului că din dispozițiile legale menționate se constată că reclamanta are obligația de a se conforma prevederilor specifice din normele și regulamentele federației sportive naționale, iar pe de altă parte F.R.F. elaborează statute și regulamente care produc efecte juridice în ceea ce privește modul de sancționare a membrilor săi, aliniate dispozițiilor statutelor și regulamentelor și a deciziilor F.I.F.A. și U.E.F.A., precum și deciziilor Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne și Legii Educației și Sportului nr. 69/2000. A mai reținut curtea de apel că F.R.F. este o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ,constituită potrivit legislației civile și actele emise de aceasta, inclusiv statutul federației nu pot fi considerate acte administrative, astfel că față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă SC FC U.C. SA, prin administratorul judiciar Casa de Insolvență T. SPRL și prin avocat O.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, art. 304 pct. 6, 304 pct. 7, art. 304 pct. 8, art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 4.1. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu depășirea atribuțiilor conferite de lege puterii judecătorești. Instanța de fond s-a substituit în atribuțiile puterii legislative și a modificat dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, negând statutul de utilitate publică conferit intimatei F.R.F. (F.R.F.). 4.2. Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. Deși prima instanță reține că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat suspendarea hotărârii adoptate de Comitetul Executiv al F.R.F., s-a pronunțat asupra Statutului F.R.F., ce nu i-a fost dedus judecății. 4.3. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății. Curtea de apel a schimbat natura vădit neîndoielnică a hotărârii Comitetului Executiv al F.R.F., de act administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ. 4.4. Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea Legii nr. 69/2000 și cu aplicarea greșită a Legii nr. 554/2004. Art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 69/2000 stabilește faptul că federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național, persoane juridice de drept privat, de utilitate publică. Aceleași dispoziții sunt cuprinse și în art. 1 lit. m) teza a II-a din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 69/2000. În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, exprimată prin Deciziile nr. 5595 8 decembrie 2009 și nr. 2265 din 30 aprilie 2010. Curtea de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 și a făcut o greșită colaborare a dispozițiilor art. 38-45 din O.U.G. nr. 26/2000. Intimatei-pârâte F.R.F. nu îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la obținerea statutului de utilitate publică, deoarece a fost înființată în baza Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000. 4.

Sentința atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția. Motivarea sentinței este cuprinsă lapidar într-o frază în care se arată într-o manieră nelămuritoare faptul că actele emise de F.R.F. nu sunt acte administrative, întrucât aceasta este o entitate de drept privat. 4.

În mod nelegal, prima instanță s-a pronunțat asupra naturii actului atacat, deoarece instanța a fost sesizată cu soluționarea unei cereri de suspendare a efectelor unui act administrativ, ceea ce impunea o analiză numai a motivelor cuprinse în art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără a analiza fondul cauzei. În speță, sunt îndeplinite aceste condiții, expuse pe larg prin cererea introductivă. Suplimentar, se invocă Încheierea din 7 iulie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4278/2/2011 al Curții de Apel București și plângerea penală formulată împotriva membrilor Comitetului Executiv al F.R.F., prin Rezoluția din 13 octombrie 2011 dispunându-se începerea urmăririi penale pentru infracțiuni de corupție, abuz în serviciu. 5. Apărările formulate de intimata-pârâtă F.R.F. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat: 5.1. În principal, respingerea recursului ca lipsit de interes Eventuala admitere a recursului, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive ar duce la suspendarea executării hotărârii Comitetului Executiv „până la pronunțarea instanței de fond”. Or, pronunțarea instanței de fond s-a produs deja la data de 25 iunie 2012, Curtea de Apel București s-a pronunțat în sensul admiterii cererii, anulării pct. 3 din Hotărârea Comitetului Executiv al F.R.F. din 20 iulie 2013, în ceea ce privește măsura excluderii provizorii a reclamantei SC FC U.C. SA și suspendării măsurii excluderii provizorii până la soluționarea irevocabilă a litigiului. 5.2. În subsidiar, respingerea recursului ca nefondat Intimata-pârâtă susține respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, având în vedere că măsura de excludere a unui membru al F.R.F. este esențialmente de drept privat și nu este o măsură disciplinară. Posibilitatea excluderii unui membru asociat dintr-o federație/asociație este recunoscută oricărei structuri de drept privat direct de prevederile O.G. nr. 26/2000. Este posibil ca o instituție asimilată unei autorități publice să emită anumite acte în regim de putere publică și altele în regim de drept privat. Pentru calificarea unui act ca fiind administrativ, se face următorul examen: se înlocuiește emitentul cu un particular; dacă și acesta poate emite respectivul act, atunci actul este de drept civil (privat). În cazul unei federații sportive precum F.R.F., actele de funcționare internă nu au drept scop organizarea executării legii, iar organizarea funcționării unei federații nu echivalează cu prestarea unui serviciu public. 6. În replică, cu referire la excepția lipsei de interes a recursului, recurenta a arătat că interesul este analizat la momentul introducerii recursului când hotărârea asupra fondului pricinii nu era pronunțată. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Cu privire la excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamanta SC FC U.C. SA Pentru că procedura civilă nu a dat o definiție „interesului”, condiție de exercițiu a acțiunii, doctrina a arătat că prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care partea îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare (a se vedea „Excepțiile procesuale în procesul civil - Mihaela Tăbârcă, UJ 2006, pg.179). Interesul trebuie să existe pe tot parcursul soluționării litigiului, atât la instanța de fond, cât și la recurs. În speță, se constată că recurentul-reclamant nu are interes în formularea recursului. Prin sentința civilă nr. 4230 din 25 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, instanța, a admis cererea reclamantei SC FC U.C. SA, a anulat pct. 3 din hotărârea atacată, în ceea ce privește măsura excluderii provizorii a reclamantului din F.R.F., a suspendat măsura excluderii provizorii până la soluționarea irevocabilă a litigiului. În aceste condiții, prezenta acțiune prin care s-a solicitat suspendarea aceleiași măsuri provizorii până la pronunțarea instanței de fond, apare ca lipsită de interes, reclamantul nu mai are niciun folos practic în urma eventualei admiteri a cererii. Din aceleași motive și recursul formulat este lipsit de interes. Dezlegarea problemei de drept a naturii juridice a actului atacat este oportun a se realiza în prezenta cauză de către instanța ce soluționează fondul pricinii, în fond sau în recurs. Rămânerea irevocabilă a sentinței prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea nu poate avea autoritate de lucru judecat față de alte litigii ce privesc anularea unor acte adoptate de F.R.F. sau de Comitetul Executiv al F.R.F., dat fiind obiectul cererii întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004. Numai o hotărâre ce privește fondul cauzei poate avea greutate în privința calificării actului atacat, fără a se nega, în principiu, posibilitatea judecătorului ce se pronunță într-o cerere de suspendare a aceluiași act, să analizeze și să rezolve aceeași problemă juridică. În concluzie, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes. 2. Asupra motivelor de recurs formulate, urmează a se constatata inutilitatea analizării lor, în raport de soluția pronunțată.