ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal la data de 28 iulie 2011, reclamanta SC FC U.C. SA, în

contradictoriu cu F.R.F. și Comitetul Executiv al F.R.F., în temeiul

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,a

formulat cerere de suspendare până la pronunțarea instanței de fond a

executării hotărârii de excludere provizorie a reclamantei, adoptată de

Comitetul Executiv al F.R.F. la data de 20 iulie 2011.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin adresa din 20 iulie 2011 emisă de F.R.F., i s-a adus

la cunoștință măsura excluderii provizorii adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F.

în ședința din 20 iulie 2011,în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (2) coroborat

cu art. 18 alin. (1) lit. b) din Statutul F.R.F.

A considerat reclamanta

că prin necomunicarea/ nepublicarea hotărârii, i-a fost încălcat dreptul la apărare,

prin aceea că a fost în imposibilitate de a cunoaște considerentele ce au stat la

baza adoptării hotărârii de excludere, termenul și calea de atac împotriva sancțiunii

aplicate, fapt ce contravine prevederilor art. 26 alin. (3) din Regulamentul de

aplicare a Statutului F.R.F.

Totodată, a mai susținut

reclamanta că demersul unui club afiliat F.R.F. de sesizare a instanței de drept

comun pentru ocrotirea sau recunoașterea unui drept sau interes legitim, nu este

reglementat în Statut și nici în regulamentele F.R.F. drept o abatere, cu atât mai

mult nu sunt de natură a atrage măsura extremă a excluderii, in Regulamentul disciplinar

(art. 78-87), neregăsindu-se fapta de a fi sesizat instanța de drept comun în contradictoriu

cu F.R.F. sau organele jurisdicționale ale F.R.F.

A mai criticat reclamanta

maniera de adoptare a hotărârii de excludere provizorie, ca fiind contrară prevederilor

art. 34 din Statutul F.R.F., potrivit cărora „Decizia Comitetului Executiv de suspendare

a unui membru afiliat se adopta cu majoritatea absolută a voturilor tuturor membrilor

săi". A considerat că, excluderea, pentru identitate de rațiune, se impune

a fi adoptată cu același cvorum ca și în cazul suspendării, iar astfel cum rezultă

din adresa din 20 iulie 2011 măsura excluderii reclamantului a fost adoptată de

Comitetul Executiv în prezența a 12 din cei 14 membri ai acestuia, și pe cale de

consecință, în absența cvorumului impus de art. 34 alin. (2) din Statutul F.R.F.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul cazului bine

justificat a arătat că prin argumentele expuse s-a probat nelegalitatea hotărârii.

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente, a arătat că măsura excluderii adoptată de Comitetul Executiv,

deși are caracter provizoriu până la validarea sa de către Adunarea Generală, este

executorie potrivit art. 60 alin. (2) din Statut cu toate consecințele ce decurg

din acest fapt, cea mai importantă fiind interzicerea participării la competițiile

naționale organizate de F.R.F./L.P.F., precum și la competițiile internaționale

de fotbal.

Prejudiciul iminent, în

condițiile interzicerii participării la competițiile interne și internaționale,

apreciază că a fost deja produs în ceea ce privește pierderea de către reclamantă

a unei părți dintre jucători, invocându-se și prejudiciul grav de imagine adus clubului.

A solicitat admiterea

cererii și suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea

fondului cauzei de către instanța de contencios administrativ, cu obligarea intimatelor

la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.

de pârâta F.R.F. s-a precizat că, în conformitate cu prevederile Statutului F.R.F.

(Interpretarea unor termeni, lit. g), Comitetul Executiv al F.R.F. nu are personalitate

juridică, neputând sta în judecată în nume propriu, nefiind susceptibil a deține

calitate procesuală pasivă.

De asemenea s-a solicitat

respingerea cererii de suspendare ca fiind formulată de o persoană fără calitate,

în situația în care administratorul judiciar Casa de Insolvență T. SPRL nu și-a

însușit cererea de suspendare.

A mai solicitat respingerea

cererii de suspendare ca inadmisibilă, în lipsa existenței unei cereri de anulare

a respectivei hotărâri, ea fiind subsecventă acesteia.

A invocat pârâta că acțiunea

aflată, potrivit art. 34 din Statutul F.R.F., la îndemâna membrilor F.R.F. este

o acțiune de competența instanțelor civile și nu a celor de contencios administrativ.

De asemenea, a învederat

instanței faptul că hotărârea a cărei suspendare se cere nu reprezintă act administrativ,

nefiind pronunțată în regim de putere publică, F.R.F. fiind persoană juridică de

drept privat, fără scop lucrativ.

Pe fondul cauzei, a solicitat

să se constate faptul că nu sunt întrunite cerințele suspendării, nefiind justificată

urgența suspendării hotărârii Comitetului Executiv, în condițiile în care sancțiunile

au fost deja executate.

Cu privire la aspectele

de nelegalitate invocate de către reclamantă in cererea de suspendare, s-a invocat

că cvorumul cuprins în Statutul F.R.F. a fost îndeplinit, iar art. 30 alin. (9)

și respectiv art. 34 alin. (9) și (10) din Statutul F.R.F. au instituit calea de

atac în justiție în situația unor dispoziții contrare legii pentru oricare dintre

membrii nemulțumiți și orice persoană interesată, cale de atac pe care reclamantul

nu a înțeles să o exercite.

De asemenea s-a mai invocat

că F.R.F. este membru afiliat la F.I.F.A., calitate in care a dobândit o serie de

drepturi și obligații, fiind singura în măsură să pună în aplicare în România prevederile

statutului și regulamentelor F.I.F.A., cărora trebuie să se conformeze și SC FC

U.C. SA, în calitate de membru afiliat la F.R.F.

de fond

Prin sentința nr. 6708

din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului

juridic reprezentant al pârâtei; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de

suspendare a executării Hotărârii de excludere a reclamantului, din 20 iulie 2011,

adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F. și a fost respinsă cererea de suspendare

formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității de reprezentant

a consilierului juridic care a reprezentat în instanță pârâta F.R.F., in raport

de dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 68 alin. (4) C. proc. civ., este nefondată,

întrucât pârâta a mandatat consilierul juridic să formuleze întâmpinarea depusă

la dosarul cauzei pentru primul termen de judecată din 19 septembrie 2011, fiind

reprezentată în ședință publică de avocat în conformitate cu dispozițiile legale

citate.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a executării Hotărârii de excludere a reclamantului,

din 20 iulie 2011, adoptată de Comitetul Executiv al F.R.F., s-a apreciat că potrivit

prevederilor art. 36 alin. (5) și art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000,

F.R.F. se organizează și funcționează în baza statutului propriu elaborat în conformitate

cu statutul F.I.F.A. și organizează, conduce și supraveghează activitatea fotbalistică

la nivel național în baza statutului propriu și a regulamentelor adoptate, iar potrivit

art. 28 alin. (6) din același act normativ, cluburile sportive, indiferent de forma

de organizare prevăzute de lege au obligația să respecte prevederile specifice din

Normele și Regulamentele Federației Naționale.

A apreciat judecătorul

fondului că din dispozițiile legale menționate se constată că reclamanta are obligația

de a se conforma prevederilor specifice din normele și regulamentele federației

sportive naționale, iar pe de altă parte F.R.F. elaborează statute și regulamente

care produc efecte juridice în ceea ce privește modul de sancționare a membrilor

săi, aliniate dispozițiilor statutelor și regulamentelor și a deciziilor F.I.F.A.

și U.E.F.A., precum și deciziilor Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne

și Legii Educației și Sportului nr. 69/2000.

A mai reținut curtea de

apel că F.R.F. este o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ,constituită

potrivit legislației civile și actele emise de aceasta, inclusiv statutul federației

nu pot fi considerate acte administrative, astfel că față de dispozițiile art. 1

din Legea nr. 554/2004, cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs recurenta-reclamantă SC FC U.C. SA, prin administratorul judiciar

Casa de Insolvență T. SPRL și prin avocat O.F., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie. S-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, art. 304 pct. 6, 304

pct. 7, art. 304 pct. 8, art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

4.1. Hotărârea instanței

de fond a fost dată cu depășirea atribuțiilor conferite de lege puterii judecătorești.

Instanța de fond s-a substituit

în atribuțiile puterii legislative și a modificat dispozițiile art. 35 alin. (2)

din Legea nr. 69/2000, negând statutul de utilitate publică conferit intimatei F.R.F.

(F.R.F.).

4.2. Instanța de fond

a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Deși prima instanță reține

că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat suspendarea hotărârii adoptate

de Comitetul Executiv al F.R.F., s-a pronunțat asupra Statutului F.R.F., ce nu i-a

fost dedus judecății.

4.3. Hotărârea instanței

de fond a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății.

Curtea de apel a schimbat

natura vădit neîndoielnică a hotărârii Comitetului Executiv al F.R.F., de act administrativ

supus cenzurii instanței de contencios administrativ.

4.4. Hotărârea instanței

de fond este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea Legii nr. 69/2000 și cu

aplicarea greșită a Legii nr. 554/2004.

Art. 35 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 69/2000 stabilește faptul că federațiile sportive naționale sunt structuri

sportive de interes național, persoane juridice de drept privat, de utilitate publică.

Aceleași dispoziții sunt

cuprinse și în art. 1 lit. m) teza a II-a din Regulamentul de punere în aplicare

a Legii nr. 69/2000.

În același sens este și

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, exprimată prin Deciziile

nr. 5595 8 decembrie 2009 și nr. 2265 din 30 aprilie 2010.

Curtea de apel a interpretat

în mod eronat dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 și a făcut o

greșită colaborare a dispozițiilor art. 38-45 din O.U.G. nr. 26/2000.

Intimatei-pârâte F.R.F.

nu îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la obținerea statutului

de utilitate publică, deoarece a fost înființată în baza Legii educației fizice

și sportului nr. 69/2000.

4.5. Sentința atacată

nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția.

Motivarea sentinței este

cuprinsă lapidar într-o frază în care se arată într-o manieră nelămuritoare faptul

că actele emise de F.R.F. nu sunt acte administrative, întrucât aceasta este o entitate

de drept privat.

4.6. În mod nelegal, prima

instanță s-a pronunțat asupra naturii actului atacat, deoarece instanța a fost sesizată

cu soluționarea unei cereri de suspendare a efectelor unui act administrativ, ceea

ce impunea o analiză numai a motivelor cuprinse în art. 14 din Legea nr. 554/2004,

fără a analiza fondul cauzei.

În speță, sunt îndeplinite

aceste condiții, expuse pe larg prin cererea introductivă.

Suplimentar, se invocă

Încheierea din 7 iulie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4278/2/2011 al Curții de Apel

București și plângerea penală formulată împotriva membrilor Comitetului Executiv

al F.R.F., prin Rezoluția din 13 octombrie 2011 dispunându-se începerea urmăririi

penale pentru infracțiuni de corupție, abuz în serviciu.

de intimata-pârâtă F.R.F.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar, intimata a solicitat:

5.1. În principal, respingerea

recursului ca lipsit de interes

Eventuala admitere a recursului,

cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive

ar duce la suspendarea executării hotărârii Comitetului Executiv „până la pronunțarea

instanței de fond”.

Or, pronunțarea instanței

de fond s-a produs deja la data de 25 iunie 2012, Curtea de Apel București s-a pronunțat

în sensul admiterii cererii, anulării pct. 3 din Hotărârea Comitetului Executiv

al F.R.F. din 20 iulie 2013, în ceea ce privește măsura excluderii provizorii a

reclamantei SC FC U.C. SA și suspendării măsurii excluderii provizorii până la soluționarea

irevocabilă a litigiului.

5.2. În subsidiar, respingerea

recursului ca nefondat

Intimata-pârâtă susține

respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, având în vedere că măsura de

excludere a unui membru al F.R.F. este esențialmente de drept privat și nu este

o măsură disciplinară.

Posibilitatea excluderii

unui membru asociat dintr-o federație/asociație este recunoscută oricărei structuri

de drept privat direct de prevederile O.G. nr. 26/2000.

Este posibil ca o instituție

asimilată unei autorități publice să emită anumite acte în regim de putere publică

și altele în regim de drept privat.

Pentru calificarea unui

act ca fiind administrativ, se face următorul examen: se înlocuiește emitentul cu

un particular; dacă și acesta poate emite respectivul act, atunci actul este de

drept civil (privat).

În cazul unei federații

sportive precum F.R.F., actele de funcționare internă nu au drept scop organizarea

executării legii, iar organizarea funcționării unei federații nu echivalează cu

prestarea unui serviciu public.

la excepția lipsei de interes a recursului, recurenta a arătat că interesul este

analizat la momentul introducerii recursului când hotărârea asupra fondului pricinii

nu era pronunțată.

II. Considerentele Înaltei

Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

lipsei de interes a recursului declarat de reclamanta SC FC U.C. SA

Pentru că procedura civilă

nu a dat o definiție „interesului”, condiție de exercițiu a acțiunii, doctrina a

arătat că prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care partea îl are

pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare (a se vedea „Excepțiile

procesuale în procesul civil - Mihaela Tăbârcă, UJ 2006, pg.179).

Interesul trebuie să existe

pe tot parcursul soluționării litigiului, atât la instanța de fond, cât și la recurs.

În speță, se constată

că recurentul-reclamant nu are interes în formularea recursului.

Prin sentința civilă

nr. 4230 din 25 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, instanța, a admis cererea reclamantei SC FC U.C. SA, a

anulat pct. 3 din hotărârea atacată, în ceea ce privește măsura excluderii provizorii

a reclamantului din F.R.F., a suspendat măsura excluderii provizorii până la soluționarea

irevocabilă a litigiului.

În aceste condiții, prezenta

acțiune prin care s-a solicitat suspendarea aceleiași măsuri provizorii până la

pronunțarea instanței de fond, apare ca lipsită de interes, reclamantul nu mai are

niciun folos practic în urma eventualei admiteri a cererii.

Din aceleași motive și

recursul formulat este lipsit de interes.

Dezlegarea problemei de

drept a naturii juridice a actului atacat este oportun a se realiza în prezenta

cauză de către instanța ce soluționează fondul pricinii, în fond sau în recurs.

Rămânerea irevocabilă

a sentinței prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea nu poate avea autoritate

de lucru judecat față de alte litigii ce privesc anularea unor acte adoptate de

F.R.F. sau de Comitetul Executiv al F.R.F., dat fiind obiectul cererii întemeiată

pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Numai o hotărâre ce privește

fondul cauzei poate avea greutate în privința calificării actului atacat, fără a

se nega, în principiu, posibilitatea judecătorului ce se pronunță într-o cerere

de suspendare a aceluiași act, să analizeze și să rezolve aceeași problemă juridică.

În concluzie, Înalta Curte

va respinge recursul ca lipsit de interes.

recurs formulate, urmează a se constatata inutilitatea analizării lor, în raport

de soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC FC U.C. SA - societate în insolvență, prin administratorul judiciar Casa

de Insolvență T. SPRL împotriva sentinței nr. 6708 din 14 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit

de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2013.