ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.09.2013 sub numărul de dosar x/2013, reclamanta A. S.A., societate în insolvență, în contradictoriu cu pârâții B. (B.), Comitetul Executiv al B., A. S.A., Municipiul Craiova și A., a solicitat:

- suspendarea parțială a executării pct. 1 și 2 din hotărârea Comitetului Executiv al B., adoptată în data de 14.08.2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,

- anularea parțială a pct. 1 și 2 din hotărârea Comitetului Executiv al B., adoptată în data de 14.08.2013, având în vedere mod nelegal și netemeinic prin care s-a dispus afilierea A. S.A. la B. și s-a dispus înscrierea și participarea A. S.A. în Campionatul de fotbal al ligii a 2-a, seria a 2-a;

- obligarea pârâtului B. ca, în termen de 5 zile de la data pronunțării hotărârii Curții de Apel București, la publicarea pe site-ul B. hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în integralitate.

Totodată, a înțeles să formuleze, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a pct. 14 din hotărârea Adunării Generale a B. din data de 14.05.2012.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 747 din 17 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate, excepția lipsei capacității procesuale a reclamantului, invocată la termenul din data de 23.06.2014 de pârâtul A. S.A. precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Craiova, invocată de acest pârât prin întâmpinarea formulată la data de 12.11.2013.

De asemenea, a admis excepția de inadmisibilitate, invocată de către pârâții A. S.A., Municipiul Craiova și B. prin întâmpinările formulate în cauză și, în consecință a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză de reclamantul A. S.A., prin lichidator judiciar Agenția de Insolvență S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., Comitetul Executiv al B., Comitetul de Urgență al B., A. S.A., A. și Municipiul Craiova, prin care s-a solicitat suspendarea executării pct. 1 și 2 din hotărârea Comitetului Executiv al B., adoptată în data de 14.08.2013, până la soluționarea definitivă a cauzei, anularea pct. 1 și 2 din hotărârea Comitetului Executiv al B., adoptată în data de 14.08.2013 și obligarea pârâtului B. ca, în termen de 5 zile de la data pronunțării hotărârii Curții de Apel București, să publice pe site-ul B. hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în integralitate.

Totodată, a respins, ca inadmisibile, excepțiile de nelegalitate, invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată și prin notele scrise depuse la data de 27.01.2014, referitoare la pct. 14 din hotărârea Adunării Generale a B. din data de 14.05.2012, la contractul de asociere în participațiune nr. 41/08.07.2013, încheiat între pârâții A. S.A., Municipiul Craiova și A. și la hotărârea Comitetului de Urgență al B. nr. 12 din data de 29.08.2013.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 747 din 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta A. S.A., societate în insolvență a promovat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta-reclamantă, reluând susținerile formulate în față instanței de fond, în esență, arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că Hotărârea Comitetului Executiv al B.. din data de 14 august 2013 nu reprezintă act administrativ.

În acest sens a arătat că B.. conform art. 35 din Legea nr. 69/2000 este persoană juridică de drept privat declarată de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, etc. Prin urmare, caracterul de autoritate publică a B.-lui a fost obținut prin lege, iar actele emise de acesta sunt asimilate actelor administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta reproșează instanței de fond că nu a sesizat că B. are certificat de identitate sportivă și autorizate de funcționare eliberată în condițiile legii, acesta fiind persoană juridică română, de drept privat și de utilitate publică.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare, la recursul promovat de recurentă, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

De asemenea, intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, la recursul promovat de recurentă, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul -pârât Municipiul Craiova, a formulat întâmpinare, la recursul promovat de recurentă, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de15 noiembrie 2016, în conformitate cu prevederile alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2017 completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia, cu dezbateri contradictorii.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând în prealabil excepția nulității recursului invocată de reprezentantul intimatei-pârâte B., în sensul că recurenta nu formulează nicio critică cu privire la raționamentul instanței de fond, ci se referă la faptul că B. este o entitate asimilată unei autorități publice și la faptul că actul contestat este susceptibil de a produce efecte juridice, în temeiul art. 494, corelat cu art. 248 și 390 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu fondată, având în vedere că prin încheierea din 17 ianuarie 2017, Completul de filtru s-a pronunțat, în camera de consiliu, conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al unor acte emise de structuri (entități) din cadrul pârâtului B. (Comitetul Executiv al B., Adunarea Generală a B., Comitetul de Urgență al B.) fie pe calea acțiunii directe, în contencios administrativ, vizând anularea pct. 1 și 2 din hotărârea Comitetului Executiv al B., adoptată în data de 14.08.2013, prin care s-a dispus afilierea pârâtului A. S.A. la B. și s-a dispus înscrierea și participarea acestuia în Campionatul de fotbal al ligii a 2-a, seria a 2-a, în același cadru formulându-se și cererile vizând suspendarea parțială (în ce privește pct. 1 și 2) a executării acestei Hotărâri a Comitetului Executiv al B. din data de 14.08.2013 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului B. ca, în termen de 5 zile de la data pronunțării hotărârii Curții de Apel București, să publice pe site-ul B. hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în integralitate,acest din urmă capăt de cerere având, evident, caracter accesoriu, în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că "Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal", fie pe calea indirectă, a excepției de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, vizând (1) pct. 14 din hotărârea Adunării Generale a B. din data de 14.05.2012, (2) contractul de asociere în participațiune nr. 41/08.07.2013 și (3) hotărârea Comitetului de Urgență al B. nr. 12 din data de 29.08.2013.

Soluția curții de apel este corectă.

Este de menționat că din lecturarea criticilor reclamantei se desprinde ideea că acesta a înțeles să formuleze critici doar în ceea ce privește soluția instanției de respingere ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată formulată în prezenta cauză de reclamantul A. S.A., prin lichidator judiciar Agenția de Insolvență S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., Comitetul Executiv al B., Comitetul de Urgență al B., A. S.A., A. și Municipiul Craiova, prin care s-a solicitat suspendarea executării pct. 1 și 2 din hotărârea Comitetului Executiv al B., adoptată în data de 14.08.2013, până la soluționarea definitivă a cauzei, anularea pct. 1 și 2 din hotărârea Comitetului Executiv al B., adoptată în data de 14.08.2013 și obligarea pârâtului B. ca, în termen de 5 zile de la data pronunțării hotărârii Curții de Apel București, să publice pe site-ul B. hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în integralitate.

Astfel, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, s-a susținut că instanța de fond a omis faptul că este posibil ca o instituție asimilată unei autorități publice să emită anumite acte în regim de putere publică și altele în regim de drept privat, iar pentru încadrarea corectă într-o categorie sau alta, contează natura actului, deci dacă la emiterea lui administrația a utilizat sau nu puterea publică cu care a fost investită.

Raportat la subiectul de drept emitent al actului atacat, se constată că hotărârea nr. 14 din 15 mai 2012 2011 a fost adoptată de B., ca autoritate publică asimilată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sunt asimilate autorităților publice și persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Relevante în același sens sunt și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, conform cărora, federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național, constituite prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și ale Municipiului București, pe ramuri de sport și deci federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ.

Calitatea de autoritate publică, dobândită prin asimilare, de un subiect de drept nu conferă însă în mod automat caracterul de act administrativ pentru toate actele întocmite în exercitarea activității și deci nu impune exercitarea controlului legalității lor pe contenciosului administrativ.

Esențială în acest sens este și natura juridică a actului atacat și hotărârea nr. 6/20 iulie 2011 pentru care s-a formulat prezenta acțiune în anulare nu reprezintă un act administrativ, în sensul definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Această hotărâre nu îndeplinește criteriile legale pentru a avea natura juridică a unui act administrativ, în principal pentru următoarele argumente:

- actul nu a fost emis de autoritatea publică în regim de putere publică, fiind adoptat de orice persoană juridică de drept privat, care aplică sancțiunea extremă unui membru al său în condițiile propriului statut, ceea ce lipsește de relevanță și statutul special de utilitate publică al federației recurente, întrucât măsura excluderii nu a fost luată prin utilizarea puterii publice;

- caracterul unilateral nu este independent de vreun consimțământ al destinatarului actului, întrucât actul de excludere, întemeiat pe prevederile Statutului, are la bază un consimțământ dat anticipat și deci indirect al destinatarului actului și anume, consimțământul dat în mod abstract ca organul competent să aplice sancțiunile statutare oricărui membru al federației care încalcă prevederile acestui statut;

- actul nu a fost emis pentru punerea în aplicare a legii, în sensul de norme imperative care trebuie să se impună, chiar cu forța, tuturor subiecților de drept și deci măsura adoptată nu a avut un scop de interes public, ca element esențial al unui act administrativ de autoritate, fiind în realitate un act de punere în executare a statutului, ca act juridic de ordine privată.

În consecință, izvorul deciziei luate de federație prin care s-a admis cererea de afiliere a unui club sportiv la B., nu este legea, ci acordul părților, conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2000, care reglementează în dreptul român structurile asociative (asociațiile, fundațiile, federațiile) ca o expresie a dreptului la liberă asociere.

Drept urmare, la momentul în care o asociație/federație ia o decizie asupra dobândirii sau încetării calității de membru a unei entități afiliate, ea nu emite un act de executare a unei legi/caz în care ar putea avea natura unui act administrativ, ci un act de executare a unei convenții și deci natura juridică a unui asemenea act este de drept privat.

Statutul B. este un act de drept privat, în cadrul căruia noțiunea de excludere acoperă ipotezele de pierdere a calității de membru ca urmare a aplicării unor reguli de drept privat care au forță obligatorie pentru membrii structurii asociative și deci hotărârea nr. 14/14 mai 2012 nu a fost adoptată în exercitarea prerogativelor de ordine publică privind disciplina sportivă, ci în baza vocației fiecărei federații/asociații de a-și administra funcționarea, vocație conferită prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, în coroborare cu statutul federației/asociației respective.

Față de natura juridică a actului contestat în prezenta cauză, instanța de fond in mod corect a decis respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă pentru necompetența generală a instanțelor judecătorești rezultată din prevederile legale și regulamentare care impun jurisdicția unor tribunale sportive, excluzând pentru litigiile care fac obiectul lor competența instanțelor de drept comun.

Conform art. 57 alin. (1)-(2) din Statutul B., litigiile izvorâte din/sau în legătură cu activitatea fotbalistică din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate și oficiali ai acestora, oficiali ai B, jucători, agenți de jucători sau agenți de meciuri urmează să fie soluționate exclusiv de comisiile cu atribuții jurisdicționale ale B., iar aceste dispoziții exclud, pentru toate litigiile decurgând din activitatea sportivă, competența instanțelor judecătorești, cu excepția litigiilor decurgând din interpretarea și executarea contractelor civile sau individuale de muncă încheiate între jucători și cluburi sau între antrenor și cluburi.

Prin reglementarea acestei clauze compromisorii, B. a aplicat dispozițiile art. 68 alin. (3) din Statutul C., care prevăd că asociațiile trebuie să introducă în statutele sau regulamentele lor o clauză care să stipuleze interzicerea înaintării către instanțele de drept comun a litigiilor din cadrul asociațiilor sau a litigiilor implicând ligile, membrii ligilor, cluburile, membrii cluburilor, jucătorii, oficialii sau oficialii altor asociații, în afară de cazul în care regulamentul FIFA sau dispozițiile legale obligatorii prevăd sau stipulează în mod expres recurgerea la instanțele de drept comun.

Aceeași reglementare, obligatorie pentru B., în calitate de membră FIFA din anul 1923, prevede că, în locul instanțelor de drept comun se va prevedea recurgerea la arbitraj, litigiile de acest gen fiind înaintate către un tribunal arbitral independent și legal constituit, recunoscut prin regulamentele asociației sau confederației sau către TAS, iar pentru asigurarea implementării acestei prevederi la nivelul asociației, se pot impune sancțiuni oricăror părți care nu respectă obligația respectivă, urmând ca apelurile împotriva acestor sancțiuni să fie înaintate, în mod similar, spre arbitraj și nu instanțelor de drept comun.

Prin afilierea sa la B., intimata - reclamantă a consimțit la toate clauzele din Statutul B., inclusiv la acelea care reglementează modul de soluționare a litigiilor, recunoscând competența instanțelor sportive organizate de federațiile internaționale, ceea ce este natură să asigure liberul acces la justiție, deoarece Tribunalul Arbitral al D. respectă garanțiile de independență și imparțialitate cerute unui organ arbitral.

Față de soluția dată acestor motive de recurs, nu se mai impune examinarea criticilor formulate care vizează în mod exclusiv fondul pricinii, care nu poate constitui obiectul judecății în raport cu natura juridică a actului contestat, astfel cum a fost expusă în considerentele anterioare.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente cauzei, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Agenția de Insolvență S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr. 747 din 17 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.