ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1487/2015

Decizia nr. 1487/2015

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 4006 din 28 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul A. Snagov împotriva sentinței civile nr. 1060 din 20 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, în consecință, a modificat, în parte, sentința recurată, în sensul că a admis în integralitate acțiunea formulată de reclamant, a anulat toate deciziile adoptate în cadrul Adunării Generale de Alegeri a B. din data de 15 octombrie 2011, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, referitor la recursul formulat de reclamantul A. Snagov, că acesta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sector 2 București, anularea tuturor deciziilor luate în adunarea generală de alegeri a B. din data de 15 octombrie 2011 (astfel cum s-a precizat ulterior), din care face parte în calitate de club sportiv afiliat, cu drepturi depline și egale.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată recurentul-reclamant, fără a indica și enumera distinct hotărârile a căror anulare o solicită, a indicat că adunarea generală a fost organizată cu încălcarea prevederilor statutare, în lipsa convocării sale, ceea ce i-a produs o serioasă vătămare.

Înalta Curte a reținut că viciul de nelegalitate detectat și constatat ca atare și de către prima instanță, derivând din nerespectarea de către pârâta-recurentă a prevederilor statutare vizând drepturile membrilor și obligativitatea convocării adunării generale de alegeri cu 45 de zile înainte de data desfășurării acesteia (art. 27, 35, 45 și următoarele din Statutul B.) afectează în egală măsură, toate deciziile adoptate la data de 15 octombrie 2011 și atrage nelegalitatea acestora.

Contrar celor reținute de prima instanță, acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate prin acte administrative nelegale, cum este și cazul recurentului-reclamant, fiind evidentă vătămarea ce i-a fost produsă acestuia prin respectivele decizii adoptate în cadrul unei adunări generale la care nu a fost convocat, cu nesocotirea prevederilor statutare și a drepturilor sale decurgând din calitatea de membru fondator al B.

Prin cererea formulată la data de 18 decembrie 2014, recurenta-pârâtă B. a solicitat completarea și lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 4006 din 28 octombrie 2014.

A arătat că, prin decizia sus-menționată, instanța de recurs a admis cererea reclamantului și a dispus anularea tuturor deciziilor Adunării Generale din 15 noiembrie 2011, fără a preciza care sunt aceste decizii în mod clar, conform procesului-verbal al ședinței depus la dosarul cauzei, care cuprinde mai multe puncte pe ordinea de zi.

A mai susținut că instanța de recurs nu a analizat dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu a precizat care este dreptul vătămat și interesul concret al reclamantului care a fost lezat prin neparticiparea la Adunarea Generală din 15 octombrie 2011 și la adoptarea deciziilor anulate.

Adunarea generală din data de 15 octombrie 2011 a fost reconvocată din data de 03 octombrie 2011, dată la care reclamantul a fost convocat, neexistând, potrivit Statutului, obligația convocării în scris în situația unei adunări generale reprogramate.

Se mai impune și lămurirea și precizarea dispozițiilor legale în baza cărora, în fața Înaltei Curți și în ședința publică din data de 28 octombrie 2014, reprezentantul A. Snagov, persoană ce nu are calitatea prevăzută de art. 68 alin. (1) C. proc. civ., a pus concluzii orale, fapt ce a dus la pronunțarea unei soluții nelegale în cauză.

Prin notele depuse în cauză, recurentul-reclamant A. Snagov a invocat excepția inadmisibilității cererii de completare formulate, excepția prematurității cererii, în condițiile în care decizia nu fusese redactată la data formulării cererii de lămurire a dispozitivului și excepția lipsei calității de reprezentant a B. și a avocatului acesteia și excepția netimbrării cererii.

Examinând cauza, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta cerere de lămurire și completare a dispozitivului Deciziei nr. 4006 din 28 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este neîntemeiată și o va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Mai întâi, se constată că, deși recurenta-pârâtă și-a intitulat solicitarea „cerere de completare și lămurire a dispozitivului”, demersul său se întemeiază exclusiv pe dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., așa cum a precizat și reprezentantul recurentei, în ședință publică.

Potrivit art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Condițiile de admisibilitate impuse prin dispozițiile legale sus-citate sunt îndeplinite, în speță, iar formularea cererii nu este condiționată de momentul redactării hotărârii.

Pentru aceste motive, excepțiile prematurității, respectiv inadmisibilității cererii de lămurire/completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 4006 din data de 28 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocate de recurentul-reclamant A. Snagov, sunt nefondate.

Se mai constată că cererea a fost formulată și susținută de către recurenta-pârâtă prin avocat, în temeiul delegației depuse la dosarul cauzei, excepția lipsei calității de reprezentant fiind, astfel, neîntemeiată.

Referitor la excepția netimbrării cererii, se constată că pentru cererile formulate în temeiul dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. nu se percepe taxă judiciară de timbru.

În continuare, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. vizează situația în care instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unei cereri sau unui capăt de cerere, ipoteză care, în speța de față, nu se verifică.

Instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra tuturor cererilor părților, considerentele hotărârii fiind pe deplin lămuritoare și în deplină concordanță cu soluția adoptată, iar faptul că nu s-a pronunțat în sensul dorit de către recurenta-pârâtă nu poate constitui motiv de aplicare a dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.

Argumentele recurentei-pârâte reprezintă, în realitate, critici aduse deciziei a cărei lămurire/completare se solicită, cererea constituindu-se, în realitate, într-o veritabilă cale de atac, ceea ce excede scopului avut în vedere de dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, cererea de lămurire și completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 4006 din 28 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurenta-pârâtă B., urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de recurentul-reclamant A. Snagov.

Respinge cererea de completare și lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 4006 din 28 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurenta-pârâtă B.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.