ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1811/2015

Decizia nr. 1811/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei de excludere a Clubului din Federație, adoptată de Adunarea Generală în data de 15 octombrie 2011.

În motivare, reclamantul a arătat că decizia de excludere este nelegală, întrucât Clubul nu a fost convocat la Adunarea Generală din data de 3 octombrie 2011, astfel cum prevede art. 45 din Statutul Federației, iar pentru ședința reprogramată în data de 15 octombrie 2011 a primit o convocare în data de 14 octombrie 2011, care îmbracă forma unei simple adrese, fără a se indica data, ora și locul, ordinea de zi, propunerile cluburilor afiliate, conform art. 38 - 39 din Statut. A mai arătat că Adunarea Generală nu are competența de a hotărî sancțiuni, ci de a le aproba.

Prin Sentința nr. 2333 din 10 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. Snagov în contradictoriu cu pârâta B., a anulat în parte hotărârea Adunării Generale din 15 octombrie 2011 a B., respectiv în ceea ce privește excluderea reclamantului din Federație, dea asemenea a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 83,14 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 38 din Statut, potrivit cărora "convocarea Adunării Generale Ordinare se face în scris de către Birul federal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării acesteia și va cuprinde data, ora și locul de desfășurare, precum și ordinea de zi, menționându-se explicit problemele care urmează a fi dezbătute".

Pârâta a înțeles să emită reclamantului Adresa nr. 63 din 4 octombrie 2011, prin care a comunicat acestuia că Adunarea Generală din 3 octombrie 2011 s-a reprogramat la data de 15 octombrie 2011, ora 17:00, la sala de conferințe a Clubului sportiv Olimpia din București. Convocarea nu a fost transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ci prin plic simplu depus la oficiul poștal în data de 8 octombrie 2011, nu a fost emisă cu respectarea termenului de cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării Adunării și nu menționează nimic despre ordinea de zi, cu toate că, potrivit procesului-verbal depus la dosar, la pct. 3 pe ordinea de zi a fost menționată excluderea reclamantului din Federație.

În aceste condiții, este evident că, prin nerespectarea dispozițiile art. 38 din Statut, pârâta a încălcat dreptul reclamantului la apărare, mai ales în condițiile în care pe ordinea de zi a Adunării a fost înscrisă o chestiune care îl privea direct. Mai mult, Curtea subliniază că sancțiunea propusă este una dintre cele mai grave dintre cele prevăzute la art. 84 din Statut, astfel încât cu atât mai mult era necesară informarea prealabilă a reclamantului, prin respectarea exigențelor statutare, cu privire la ordinea de zi propusă.

În al doilea rând, lecturând procesul-verbal, Curtea a constatat că măsura de excludere nu este motivată, nefiind menționate împrejurările de fapt care au condus la aplicarea acestei sancțiuni, astfel încât din nou a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului. Nici în Comunicarea nr. 70 din 18 octombrie 2011 nu sunt indicate motivele de fapt, ci doar se face trimitere generală la dispozițiile art. 26, 35 și 84 din Statut. Este adevărat că art. 26 prevede competența Biroului federal de a propune Adunării Generale excluderea unui membru pentru încălcarea gravă a statutului sau regulamentelor Federației, însă nici din procesul-verbal al Adunării generale, nici din vreun alt act depus la dosar de pârâtă nu rezultă în ce a constat încălcarea gravă imputată reclamantului, de natură a justifica excluderea sa.

Împotriva Sentinței civile nr. 2333 din 10 septembrie 2014 pârâta B. a declarat recurs.

Intimata A. Snagov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere Decizia nr. 4006 din 28 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin care a fost admisă acțiunea în integralitate și, pe cale de consecință, au fost anulate toate deciziile adoptate în cadrul Adunării Generale de Alegeri a B. din data de 15 octombrie 2011.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. Snagov pentru excepția de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

În conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Rezultă din prevederile legale citite, că elementele care caracterizează instituția autorității de lucru judecat sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Pentru a ne afla în prezența primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiție, în situația în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăți, altminteri putându-se ajunge la situația în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecințelor autorității de lucru judecat.

Cauza reprezintă situația de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept.

De asemenea, este îndeplinită condiția privind identitatea de părți, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părților, chiar dacă poziția procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acțiuni și chiar și atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acțiuni - alături de pârâtul din prima acțiune, un al doilea pârât.

Or, din analiza celor două acțiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect anularea deciziilor adoptate în cadrul Adunării Generale de Alegeri a B. din 15 octombrie 2011.

În ceea ce privește cel de-al treilea element al autorității de lucru judecat, care se referă la identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că și acesta este întrunit, atât prima acțiune, cât și cea de-a doua acțiune fiind justificate prin aceeași motivare în fapt și în drept.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că există autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamantă având același obiect și aceeași cauză și fiind între aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/300/2011, soluționat de Curtea de Apel București în primă instanță și în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 4006 din 28 octombrie 2014.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul se va admite, sentința atacată se va modifica în sensul că acțiunea reclamantei va fi respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva Sentinței civile nr. 2333 din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A. Snagov pentru autoritate de lucru judecat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2015.

Procesat de GGC - LM