ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român

pentru Drepturile de Autor, anularea Deciziei din 23 noiembrie 2011 emisă de

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, precum și a tuturor actelor

subsecvente acesteia, în temeiul art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, precum

și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că prin Decizia din 23 noiembrie 2011 s-a acordat

organismului de gestiune colectivă a Centrului Român pentru Administrarea

Drepturilor Artiștilor Interpreți un termen de 30 de zile pentru modificarea

statutului, în ceea ce privește contractele de mandat, reglementarea

procedurilor de primire, înregistrare și evidențiere a documentelor depuse de

terți în registrele interne ale Centrului Român pentru Administrarea

Drepturilor Artiștilor Interpreți.

A precizat

reclamantul că a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, care a

fost respinsă, astfel cum rezultă din adresa nr. 14369 din 19 decembrie 2011.

Reclamantul a

susținut că actuala formă a statutului a fost avizată de Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor, iar termenul de o lună impus prin Decizia din 23 noiembrie

2011 este imposibil de respectat, întrucât trebuie îndeplinite procedurile de

consultare a proiectului de către membrii organismului, avizate de către

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, aprobate de către Consiliul director,

înregistrarea în Registrul asociaților și fundațiilor, astfel că toate aceste

proceduri durează aproximativ 6 luni.

S-a precizat că

Decizia nr. 288/2009 este de natură a crea mari prejudicii materiale membrilor

asociați care nu vor putea încasa remunerațiile cuvenite, dar și bugetului de

stat.

Reclamantul a arătat

că mandatul acordat în baza art. 123 din Legea nr. 8/1996 are caracterul unui

mandat special, iar legea acordă membrilor dreptul de a stabili condițiile de

încetare a calității de asociat, mandatul constă în dreptul acordat reclamantei

de a colecta drepturile conexe aferente membrilor săi, în timp, acest mandat

fiind unul special și cu executare succesivă.

Încetarea de îndată a

unui astfel de mandat, înseamnă zădărnicirea eforturilor Centrului Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți care a colectat și a făcut

demersuri în sensul acestei colectări.

Încetarea imediată a

mandatului ar pune Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor

Interpreți în situația de a plăti sumele colectate (a căror repartizare se face

periodic), dar fără a putea reține comisionul prevăzut în Statut, dând naștere

unui șir interminabil de litigii.

Această perioadă

pentru încetarea mandatului și, de jure, a calității de asociat, este stipulată

tocmai pentru a se putea face o dare de seamă completă.

Decizia Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor din 23 noiembrie 2011 a fost emisă fără a se

întocmi un proces-verbal de control care să cuprindă concluziile controlului

efectuat.

Potrivit art. 138

2

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare:

"Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de

Autor, împreună cu observațiile administratorului general, se consemnează

într-un proces-verbal".

Contrar dispozițiilor

cuprinse în Metodologia de control privind activitatea organismelor de gestiune

colectivă aprobate prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr.

310/2010, controlul tematic efectuat la sediul Centrului Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în perioada 3 octombrie 2011 -

7 octombrie 2011 și în baza căruia a fost emisă decizia atacată prin prezenta

plângere nu a fost finalizat printr-un proces-verbal. Adresa nr. 13601 din 4

noiembrie 2011 la care face referire Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

nu poate substitui din punct de vedere legal valențele și consecințele juridice

ale procesului-verbal final de control.

Decizia Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor nr. 288/2011 reprezintă a doua decizie de

intrare în legalitate emisă în baza aceluiași control, contrar dispozițiilor

art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările

ulterioare.

Art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare prevede:

"În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplinește

condițiile prevăzute la art. 124 și 126 ori încalcă obligațiile prevăzute la

art. 130, 133, 134, 134

2

, 135 sau 138

2

alin. (2), Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune

colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în

legalitate".

Urmare a controlului

punctual efectuat în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011, Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor a emis o primă decizie de intrare în

legalitate la data de 19 octombrie 2011, respectiv Decizia nr. 268 din 19

octombrie 2011 și după depunerea plângerii prealabile, la mai bine de o lună de

la încheierea controlului, a emis a doua decizie de intrare în legalitate, deși

textul de lege al art. 138

3

din Legea nr. 8/1996 impune, ca regulă,

acordarea unui singur termen de intrare în legalitate.

Statutul Centrului

Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a fost modificat

în 18 martie 2011, având aviz de legalitate în acest sens din partea actualei

conduceri a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Această procedură de

revocare a mandatului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor

Interpreți este prevăzută de statut încă din octombrie 2004, fiind avizată

pentru legalitate în mod repetat și de fosta conducere a Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor dar și de actuala conducere a Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor.

Decizia atacată nu

este motivată în concret, pentru a se stabili împrejurările care au determinat

adoptarea acesteia.

Doctrina este unanimă

în a aprecia că, în măsura în care legea impune obligativitatea motivării,

actul administrativ emis prin nerespectarea acestei obligații este lovit de

nulitate.

Vătămarea rezultă din

privarea asociației de posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la

apărare.

Subliniază faptul că

și jurisprudența internă a confirmat soluția nulității actelor administrative

pentru absența motivării, instanța supremă arătând printr-o decizie de speță că

este nelegal actul administrativ care nu cuprinde motivele de fapt și de drept

avute în vedere la luarea măsurilor față de destinatarul actului.

Reclamantul Centrul

Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în contradictoriu

cu Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a formulat o precizare a cererii

introductive, în sensul că actul subsecvent Deciziei din 23 noiembrie 2011

emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a cărei anulare o solicită

este reprezentat de adresa emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și

înregistrată sub nr. 15444 din 3 ianuarie 2012, comunicată către reclamantă la

data de 5 ianuarie 2012.

Această adresă

reprezintă în fapt un aviz negativ la propunerea de statut ce cuprindea

modificarea efectuată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți în conformitate cu dispozițiile Deciziei din 23 noiembrie

2011 (a făcut această modificare pentru că cererea de suspendare a acestei

Decizii s-a produs la mai mult de 30 de zile de la emiterea Deciziei).

Deși modificarea a

fost făcută în conformitate cu cerințele Deciziei din 23 noiembrie 2011,

răspunsul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor extinde motivele de

pretinsă nelegalitate la 16, cu încălcarea deciziei prealabile emisă tot de

către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

1.2. Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare,

pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat respingerea

acțiunii.

S-a arătat că

termenul a fost stabilit în vederea depunerii la Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor pentru avizare a propunerii de modificare a statutului

Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți pentru

respectarea dispozițiilor legale în vigoare; propunerile se pot înainta de

către Consiliul Director al organismului de gestiune colectivă, nu necesită

convocarea Adunării Generale, așa cum susține reclamanta, deși redă în

cuprinsul acțiunii sale chiar textul art. 127 alin. (3) din care rezultă

contrariul.

După avizarea

propunerii de modificare a statutului de către Oficiul Român pentru Drepturile

de Autor, Adunarea Generală a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți urmează a se întruni în termen de cel mult două luni în

vederea aprobării și depunerii avizului la instanța judecătorească în vederea

înregistrării modificării.

Astfel, argumentele

prezentate de către Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor

Interpreți în motivarea așa-zisei imposibilități de aducere la îndeplinire a

măsurii dispuse de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor prin decizia

contestată în termenul de 30 de zile nu demonstrează decât reaua-credință a

acestuia.

Cu privire la

susținerile reclamantei raportat la inexistența procesului-verbal final de

control, a menționat că au fost întocmite două procese-verbale înregistrate la

3 octombrie 2011 și 7 octombrie 2011, controlul efectiv realizându-se numai în

data de 3 octombrie 2011 și în data de 6 octombrie 2011. Ambele

procese-verbale, semnate de reprezentantul Centrului Român pentru Administrarea

Drepturilor Artiștilor Interpreți, conțin mențiunea că nu există obiecții cu

privire la cele constatate și consemnate. Termenul de 5 zile de la întocmirea

procesului-verbal de control pentru formularea observațiilor și obiecțiilor

reprezentantului organismului de gestiune colectivă stabilit exclusiv prin

Metodologia de control privind activitatea organismelor de gestiune colectivă

aprobată prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din 11

noiembrie 2010 se aplică numai în situația efectuării controlului general

anual, în acest caz fiind vorba despre un control punctual efectuat în 2 zile.

Concluziile

controlului punctual efectuat au fost comunicate Centrului Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți prin adresa Oficiului Român

pentru Drepturile de Autor nr. RGII/13601 din 4 noiembrie 2011, la finele

căreia conține specificarea conform căreia reprezentanții Centrului Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți pot face obiecții în termen de

3 zile.

A susținut că decizia

contestată a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile,

nerespectarea acesteia având ca efect în fond prejudicierea gravă a titularilor

de drepturi. Constatările organelor de control ale Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor evidențiate prin procesele-verbale întocmite la data de 3

octombrie 2011 respectiv 6 octombrie 2011 sunt explicite și demonstrează

încălcări majore ale legislației în domeniu și ale propriului statut ale

Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți.

În domeniul

gestionării drepturilor conexe ale artiștilor interpreți și executanți în

prezent funcționează cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și

organismul de gestiune colectivă

Asociația Română

pentru Artiști Interpreți sau Executanți

, urmând a primi avizul, dacă va

respecta prevederile Legii nr. 8/1996 și

Uniunea

Națională a Artiștilor din România

. Scopul acestor organisme de gestiune

colective este de a gestiona (de a colecta și repartiza), potrivit legii și în

baza statutului adoptat, drepturile încredințate de către titulari prin mandat.

În lipsa unor măsuri

care se impun în virtutea legii pentru sancționarea Centrului Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, prejudiciul material viitor și

previzibil se produce asupra titularilor de drepturi conexe.

1.3. Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr.

2988 din 7 mai 2012 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată și

completată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor, ca neîntemeiată, precum și cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că reclamantului îi revenea obligația

de a prezenta Oficiului Român pentru Drepturile de Autor un proiect de

modificare a statutului reclamantei în sensul prevederii unei reduceri

substanțiale a perioadei în care contractele de mandat ale membrilor acesteia

puteau fi efectiv revocate, iar nu prin menținerea unui termen de 6 luni, care

începea să curgă în mod obligatoriu și în toate cazurile cu cel puțin 6 luni anterior

datei de 1 ianuarie ale anului următor, condiție care a fost apreciată prin

notificarea adresată la data de 4 noiembrie 2011 reclamantei ca fiind excesivă.

În vederea executării

unei astfel de decizii reclamanta nu avea decât obligația redactării unui

astfel de proiect și prezentării acestuia în vederea avizării, în sensul celor

anterior menționate, către pârât, ulterior urmând a fi continuată procedura de

modificare efectivă a statutului reclamantei prin prezentarea spre consultare

către membri, avizare de către adunarea generală cu respectarea termenului de

minim 2 luni anterior convocării acesteia, precum și prezentarea documentației

instanței în vederea înregistrării oficiale a acestor modificări.

De asemenea viciul de

nelegalitate derivat din avizarea anterioară a statutului reclamantei atât de

către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cât și de către

instanța de judecată nu poate fi reținut având în vedere că anterior nu s-a

constatat o îngrădire a dreptului la liberă asociere a unor membri, în sensul

că aceștia deși s-au adresat inclusiv prin executorul judecătoresc în vederea

încetării la cerere a mandatului de gestiune acordat reclamantei, totuși astfel

de cereri nu și-au produs efectele specifice, atât urmare a unor deficiențe ale

procedurii de înregistrare a acestora, nereglementate prin statutul

reclamantei, cât și a dispozițiilor privind necesitatea respectării termenului

fix de 6 luni privind perioada de preaviz, pârâta având potrivit art. 138 alin.

(1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 competența legală de a controla funcționarea

organismelor de gestiune colectivă și de a stabili măsurile de intrare în

legalitate.

Pe de altă parte,

Curtea a constatat că un asemenea viciu de nelegalitate ar putea fi reținut

însă numai în ipoteza în care modificarea statutului reclamantei ar produce

efecte și pentru trecut, iar nu numai pentru viitor, inclusiv în privința

avizului acordat anterior, precum și a hotărârii instanței prin care s-a dispus

înregistrarea unui asemenea statut al reclamantei.

Nu poate fi apreciată

drept o încălcare a atribuțiilor adunării generale a reclamantei dispoziția din

decizia atacată în sensul modificării statutului, având în vedere că o astfel

de modificare este supusă aprobării acesteia, dispozițiile Legii nr. 8/1996,

conferind pârâtului atribuția de a veghea la respectarea drepturilor membrilor

organismelor de gestiune exclusivă, a căror activitate nu poate fi apreciată în

afara acestor dispoziții, ci supusă controlului prevăzut de art. 138 alin. (1)

lit. h) din acest act normativ.

De asemenea, nu poate

constitui motiv de nelegalitate a deciziei atacate consecințele executării

acesteia privind împrejurări ulterioare emiterii ei, iar nu anterioare, care nu

pot fi analizate în prezentul proces.

Nu poate fi restrâns

nici dreptul unui membru al unui astfel de organism de gestiune colectivă de a

solicita efectiv revocarea mandatului acordat anterior, sub orice formă și

chiar cu revocarea imediată a unui astfel de mandat prin faptul că acceptă

condițiile menționate în statutul organismului respectiv față de împrejurarea

că reclamanta nu a dovedit că există și alte organisme care acordă prin statut

o astfel de posibilitate, acesta fiind invocat drept motiv de nelegalitate prin

prezenta acțiune de către reclamantă.

Cu privire la

pretinsa discriminare invocată de către reclamant, în sensul că și în cazul

altor organisme de gestiune colectivă există prevederi identice în privința

revocării mandatelor de gestiune, Curtea a constatat că reclamanta nu a dovedit

că în prezent au fost emise în privința acestor organisme avize favorabile

pentru menținerea unor asemenea prevederi, urmând ca și în cazul acestor

organisme, conform susținerilor pârâtului, să fie efectuate controale punctuale

în vederea respectării drepturilor membrilor acestora, astfel încât nu se poate

reține existența unei situații similare sau identice pentru care a fost aplicat

un tratament juridic distinct de către pârât.

S-a arătat că nu

poate fi reținută interpretarea reclamantului dată disp. art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, în sensul că deși pârâtul avea obligația acordării unui

singur termen de intrare în legalitate, totuși a procedat la emiterea a două

decizii de acordare către reclamantă a unui astfel de termen, având în vedere

că prin Decizia anterioară cu nr. 268/2011 a fost emisă pentru alte

considerente, respectiv pentru depunerea unor documente solicitate la Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor.

Asupra motivului de

nelegalitate privind pretinsa nemotivare a deciziei atacate, s-a constatat că

este neîntemeiat, având în vedere că în preambulul acesteia, pârâtul a

menționat în mod explicit faptul că a fost adoptată având în vedere disp. art.

138 alin. (1) lit. h), art. 138

2

, alin. (4) și art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr.

13601 din 4 noiembrie 2011 care conține concluziile controlului punctual

efectuat în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011.

Asupra cererii

privind anularea avizului negativ exprimat de către pârât cu privire la

proiectul de modificare a statutului astfel cum s-a dispus prin decizia

atacată, instanța de fond a constatat că nu a fost exprimat cu exces de putere

în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, având în

vedere că reclamanta nu a înțeles să se conformeze întocmai principiilor

stabilite prin actul atacat de către pârât în privința reglementării unei

modalități mai accesibile pentru membrii săi de revocare a mandatelor de

gestiune acordate anterior reclamantei.

Astfel din analiza

proiectului de modificare se constată că la pct. 10 alin. (6) din acesta se

prevede că mandatul de gestiune va fi valabil timp de 10 ani cu prelungire

automată pentru termene identice succesive, dacă membrul nu notifică cu 6 luni

înainte de împlinirea termenului solicitarea de terminare la termen a

mandatului acordat, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 11 pct. 1.

Pe de altă parte,

potrivit art. 11 alin. (1) - (4) din același proiect, reclamantul a prevăzut

pierderea calității de membru prin revocarea mandatului de către mandant prin

notificarea acestei intenții cu respectarea unui termen fix de preaviz de 6

luni, care să permită finalizarea actelor succesive în activitățile cu caracter

de continuitate, începute de mandatar, iar intenția de renunțare trebuie

comunicată către reclamantă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire

și cumulativ, cu viza de registratură a reclamantei, sau prin scrisoare trimisă

prin executorul judecătoresc.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Centrul Român pentru Administrarea

Drepturilor Artiștilor Interpreți

2.1. Motivele de

recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală.

Astfel, s-a explicat

că termenul de 30 de zile prevăzut în Decizia nr. 288/2011 era unul imperativ,

în cadrul acestui termen trebuia modificat statutul, iar motivarea instanței de

fond în sensul că în perioada de 30 zile trebuiau demarate procedurile de

modificare a statutului, este lipsită de fundament faptic.

S-a menționat că

termenul de 30 de zile a fost prevăzut cu scopul de a conduce la suspendarea

activității Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor

Interpreți, fiind evident că nu se pot face modificările statutului într-un

termen atât de scurt.

S-a arătat că Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor a avizat negativ proiectul de modificare a

statutului privind denunțarea mandatului de către mandant, cu încetarea

imediată a efectelor, iar instanța de fond a apreciat că această modalitate de

reglementare restrânge excesiv libertatea de asociere și libertatea de a

renunța la calitatea de membru.

Recurenta a menționat

că modificarea statutului s-a efectuat după intrarea în vigoare a noului C.

civ., care prevede în cuprinsul art. 2015 că în lipsa unui termen mandatul se

prezumă a fi dat pentru 3 ani, ceea ce ar face imposibilă procedura de

reînnoire a mandatelor pentru 11.000 de artiști.

S-a susținut că

Decizia nr. 288/2011 nu este motivată, ceea ce constituie motiv de nulitate a

actului, motivarea fiind de esența actului administrativ, întrucât constituie o

garanție a particularilor contra posibilelor abuzuri ale administrației

publice, iar înșiruirea unor acte normative nu echivalează cu motivarea

actului.

S-a invocat în

susținerea acestui motiv jurisprudența

Curții de

Justiție a Uniunii Europene

.

2.2. Analiza

motivelor de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt și

legislația aplicabilă, constată că recursul este fondat pentru considerentele

ce se vor expune în continuare.

Prin Decizia din 23

noiembrie 2011, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a prevăzut ca în

termen de 30 de zile organismul de gestiune colectivă a Centrului Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți să-și modifice statutul, în

sensul respectării prevederilor legale în vigoare, referitoare la revocarea

contractelor de mandat și al reglementării și respectării procedurilor de

primire, înregistrare și evidențiere a documentelor depuse de terți în

registrele interne ale organismului.

Decizia este motivată

prin trimitere la adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr.

RGII/13601 din 4 noiembrie 2011 la Referatul Direcției Registre și Gestiune

Colectivă, H.G. nr. 401/2006.

La data de 22

decembrie 2011 recurentul-reclamant a depus la Oficiul Român pentru Drepturile

de Autor proiectul de modificare a Statutului, iar cu adresa nr. 15444 din 22

decembrie 2011 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a comunicat

reclamantului avizul negativ cu motivarea că modificările propuse nu respectă

prevederile legislației în vigoare referitoare la încheierea contractului de

mandat.

S-a explicat în

adresă că procedura de revocare a mandatului de către un membru este nelegală,

întrucât aceasta trebuie să devină efectivă de la data depunerii cererii de

revocare, iar condiționarea încheierii contractului de mandat de acceptare a

unei durate de 10 ani este, de asemenea, nelegală.

Înalta Curte,

precizează că atât Decizia nr. 288/2011, cât și adresa nr. 15444 din 22

decembrie 2011, sunt nelegale.

Cu privire la Decizia

nr. 288/2011

În ceea ce privește

termenul de 30 de zile impus prin Decizia nr. 288/2011 pentru modificarea

statutului, se constată că acesta era în mod vădit imposibil de respectat,

fiind stabilit cu încălcarea legii ce reglementează materia.

Pentru a se arăta în

ce anume constă nelegalitatea Deciziei nr. 288/2011, se va analiza prin prisma

Legii nr. 8/1996, modul de reglementare a gestiunii drepturilor patrimoniale de

autor și funcționarea organismelor de gestiune.

Potrivit art. 123

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, titularii dreptului de autor își pot exercita

drepturile recunoscute în această lege în mod individual sau, pe bază de

mandat, prin organismele de gestiune colectivă.

Organismele de

gestiune colectivă sunt, în baza art. 124 din Legea nr. 8/1996 persoane

juridice care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și

repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de titulari.

Aceste organisme se

constituie ca asociații fără scop patrimonial, cu avizul Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor și acționează în limitele mandatului acordat de membrii

asociați.

Orice modificare a

Statutului este supusă avizării de către Oficiul Român pentru Drepturile de

Autor, avizul fiind necesar în vederea înregistrării/modificării, iar avizul

negativ trebuie motivat după cum rezultă din conținutul art. 127 alin. (3) din

Legea nr. 8/1996.

Același text prevede

că orice propunere de modificare a statutului se supune avizării de către

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu cel puțin 2 luni înainte de

adunarea generală a organismului.

Ca urmare, impunerea

unui termen de 30 zile pentru modificarea statutului Centrului Român pentru

Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți este fără suport în legislație

și chiar mai mult, împotriva prevederilor legale.

În aceste condiții,

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a încălcat nu numai drepturile

prevăzute de lege dar a emis un act cu nesocotirea legii, astfel că Decizia nr.

288/2011 este nelegală, sancțiunea ce se va aplica fiind anularea acesteia.

Cu privire la adresa

nr. 15444 din 3 ianuarie 2012

Prin adresa nr.

15444/2012, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a emis aviz negativ pentru

modificarea Statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți.

În mod generic, s-a

afirmat în avizul menționat, că modificările propuse nu respectă prevederile

legislației în vigoare referitoare la încheierea contractului de mandat,

respectiv termenul pentru care se încheie contractul și modalitatea de încetare

a mandatului.

Modificarea

Statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor

Interpreți a fost depusă la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, la data

de 22 decembrie 2011, dată la care intrase în vigoare noul C. civ., care în

cuprinsul art. 2015 prevedea că în situația în care părțile nu au prevăzut un

termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui.

Așadar, legea nu

prevede un termen minim sau maxim pentru durata mandatului, lăsând acest aspect

la aprecierea părților, numai dacă acestea nu au convenit un termen, atunci

legiuitorul a prevăzut că durata contractului este de 3 ani de la încheierea

lui.

Intimata nu a indicat

niciun temei de drept care să justifice refuzul de avizare, ci a formulat

referiri abstracte la legislația în vigoare care însă, așa cum s-a indicat mai

sus, nu limitează voința părților.

În raport de

prevederile art. 2015 C. civ., soluția adoptată de Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor este nelegală.

În ceea ce privește

termenul de la care revocarea mandatului devine efectivă, respectiv termenul de

preaviz de 6 luni, trebuie precizat că acesta nu este excesiv, ținând seama de

natura și complexitatea mandatului, în cazul gestiunii drepturilor de autor.

Potrivit art. 134 din

Legea nr. 8/1996, în cazul organismelor de gestionare colectivă, sumele

colectate de către acestea se repartizează individual titularilor de drepturi,

în termen de 6 luni de la data colectării, iar comisionul datorat de titular,

care are calitatea de mandant, se reține mandantului din sumele cuvenite, după

calcularea repartiției individuale.

În conformitate cu

prevederile art. 2032 C. civ., mandantul care revocă mandatul rămâne ținut

să-și execute obligațiile față de mandatar, având și obligația de a repara

prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate sau

intempestive.

Ca urmare,

prevederile unor condiții în care să devină efectivă revocarea nu conțin niciun

element de nelegalitate și mai mult, se subsumează regularizării drepturilor și

obligațiilor părților, în raport de specificitatea contractului.

De altfel, Statutul

anterior al Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor

Interpreți conținea o prevedere similară care a fost avizată de Oficiul Român

pentru Drepturile de Autor, iar în vederea modificării poziției adoptate în

precedent nu au fost aduse argumente juridice pertinente.

Din probele depuse la

dosar, necontestate de intimată, reiese că și în cazul statutului altor

organisme de gestiune colectivă există prevederi cu același conținut care au

fost avizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Preavizul de 6 luni

impus pentru retragerea unui membru al organismului de gestionare colectivă și

implicit pentru încetarea contractului de mandat este rezonabil, fiind de

natură a crea și stabilitatea relațiilor dintre părți, a evita

intempestivitatea care poate conduce la prejudicii.

Pentru membrii deja

existenți ai organismului, această prevedere reprezintă o reiterare a clauzelor

statutului existente la data când au devenit membri, ceea ce înseamnă că au

aderat la acest statut, acceptând condițiile sale, inclusiv a clauzei privind

revocarea mandatului și retragerea din organism.

După cum a rezultat

din expunerea de mai sus, clauza privind termenul de 6 luni nu încalcă nicio

prevedere legală și are o justificare obiectivă și rezonabilă, motiv pentru

care avizul negativ este nefondat.

În concluzie,

recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis, va

fi modificată sentința atacată și anulate Decizia nr. 288/2011 și adresa nr.

15444/2012, ambele emise de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți împotriva Sentinței civile nr. 2988 din 7 mai 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea precizată a reclamantului.

Anulează Decizia din

23 noiembrie 2011 și adresa nr. 15444 din 3 ianuarie 2012, ambele emise de

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS