ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, anularea Deciziei din 23 noiembrie 2011 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, precum și a tuturor actelor subsecvente acesteia, în temeiul art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Decizia din 23 noiembrie 2011 s-a acordat organismului de gestiune colectivă a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți un termen de 30 de zile pentru modificarea statutului, în ceea ce privește contractele de mandat, reglementarea procedurilor de primire, înregistrare și evidențiere a documentelor depuse de terți în registrele interne ale Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți.

A precizat reclamantul că a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, care a fost respinsă, astfel cum rezultă din adresa nr. 14369 din 19 decembrie 2011. Reclamantul a susținut că actuala formă a statutului a fost avizată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, iar termenul de o lună impus prin Decizia din 23 noiembrie 2011 este imposibil de respectat, întrucât trebuie îndeplinite procedurile de consultare a proiectului de către membrii organismului, avizate de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, aprobate de către Consiliul director, înregistrarea în Registrul asociaților și fundațiilor, astfel că toate aceste proceduri durează aproximativ 6 luni. S-a precizat că Decizia nr. 288/2009 este de natură a crea mari prejudicii materiale membrilor asociați care nu vor putea încasa remunerațiile cuvenite, dar și bugetului de stat.

Reclamantul a arătat că mandatul acordat în baza art. 123 din Legea nr. 8/1996 are caracterul unui mandat special, iar legea acordă membrilor dreptul de a stabili condițiile de încetare a calității de asociat, mandatul constă în dreptul acordat reclamantei de a colecta drepturile conexe aferente membrilor săi, în timp, acest mandat fiind unul special și cu executare succesivă. Încetarea de îndată a unui astfel de mandat, înseamnă zădărnicirea eforturilor Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți care a colectat și a făcut demersuri în sensul acestei colectări. Încetarea imediată a mandatului ar pune Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în situația de a plăti sumele colectate (a căror repartizare se face periodic), dar fără a putea reține comisionul prevăzut în Statut, dând naștere unui șir interminabil de litigii.

Această perioadă pentru încetarea mandatului și, de jure, a calității de asociat, este stipulată tocmai pentru a se putea face o dare de seamă completă. Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din 23 noiembrie 2011 a fost emisă fără a se întocmi un proces-verbal de control care să cuprindă concluziile controlului efectuat.

Potrivit art. 138 2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare: "Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observațiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal". Contrar dispozițiilor cuprinse în Metodologia de control privind activitatea organismelor de gestiune colectivă aprobate prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 310/2010, controlul tematic efectuat la sediul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011 și în baza căruia a fost emisă decizia atacată prin prezenta plângere nu a fost finalizat printr-un proces-verbal.

Adresa nr. 13601 din 4 noiembrie 2011 la care face referire Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate substitui din punct de vedere legal valențele și consecințele juridice ale procesului-verbal final de control. Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 288/2011 reprezintă a doua decizie de intrare în legalitate emisă în baza aceluiași control, contrar dispozițiilor art. 138 3 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 138 3 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare prevede: "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 124 și 126 ori încalcă obligațiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134 2 , 135 sau 138 2 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate". Urmare a controlului punctual efectuat în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a emis o primă decizie de intrare în legalitate la data de 19 octombrie 2011, respectiv Decizia nr. 268 din 19 octombrie 2011 și după depunerea plângerii prealabile, la mai bine de o lună de la încheierea controlului, a emis a doua decizie de intrare în legalitate, deși textul de lege al art. 138 3 din Legea nr. 8/1996 impune, ca regulă, acordarea unui singur termen de intrare în legalitate.

Statutul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a fost modificat în 18 martie 2011, având aviz de legalitate în acest sens din partea actualei conduceri a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Această procedură de revocare a mandatului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți este prevăzută de statut încă din octombrie 2004, fiind avizată pentru legalitate în mod repetat și de fosta conducere a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor dar și de actuala conducere a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Decizia atacată nu este motivată în concret, pentru a se stabili împrejurările care au determinat adoptarea acesteia.

Doctrina este unanimă în a aprecia că, în măsura în care legea impune obligativitatea motivării, actul administrativ emis prin nerespectarea acestei obligații este lovit de nulitate. Vătămarea rezultă din privarea asociației de posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la apărare. Subliniază faptul că și jurisprudența internă a confirmat soluția nulității actelor administrative pentru absența motivării, instanța supremă arătând printr-o decizie de speță că este nelegal actul administrativ care nu cuprinde motivele de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurilor față de destinatarul actului.

Reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a formulat o precizare a cererii introductive, în sensul că actul subsecvent Deciziei din 23 noiembrie 2011 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a cărei anulare o solicită este reprezentat de adresa emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și înregistrată sub nr. 15444 din 3 ianuarie 2012, comunicată către reclamantă la data de 5 ianuarie 2012. Această adresă reprezintă în fapt un aviz negativ la propunerea de statut ce cuprindea modificarea efectuată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în conformitate cu dispozițiile Deciziei din 23 noiembrie 2011 (a făcut această modificare pentru că cererea de suspendare a acestei Decizii s-a produs la mai mult de 30 de zile de la emiterea Deciziei).

Deși modificarea a fost făcută în conformitate cu cerințele Deciziei din 23 noiembrie 2011, răspunsul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor extinde motivele de pretinsă nelegalitate la 16, cu încălcarea deciziei prealabile emisă tot de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. 1.2. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat respingerea acțiunii. S-a arătat că termenul a fost stabilit în vederea depunerii la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pentru avizare a propunerii de modificare a statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți pentru respectarea dispozițiilor legale în vigoare; propunerile se pot înainta de către Consiliul Director al organismului de gestiune colectivă, nu necesită convocarea Adunării Generale, așa cum susține reclamanta, deși redă în cuprinsul acțiunii sale chiar textul art. 127 alin. (3) din care rezultă contrariul.

După avizarea propunerii de modificare a statutului de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Adunarea Generală a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți urmează a se întruni în termen de cel mult două luni în vederea aprobării și depunerii avizului la instanța judecătorească în vederea înregistrării modificării. Astfel, argumentele prezentate de către Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în motivarea așa-zisei imposibilități de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor prin decizia contestată în termenul de 30 de zile nu demonstrează decât reaua-credință a acestuia.

Cu privire la susținerile reclamantei raportat la inexistența procesului-verbal final de control, a menționat că au fost întocmite două procese-verbale înregistrate la 3 octombrie 2011 și 7 octombrie 2011, controlul efectiv realizându-se numai în data de 3 octombrie 2011 și în data de 6 octombrie 2011. Ambele procese-verbale, semnate de reprezentantul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, conțin mențiunea că nu există obiecții cu privire la cele constatate și consemnate.

Termenul de 5 zile de la întocmirea procesului-verbal de control pentru formularea observațiilor și obiecțiilor reprezentantului organismului de gestiune colectivă stabilit exclusiv prin Metodologia de control privind activitatea organismelor de gestiune colectivă aprobată prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din 11 noiembrie 2010 se aplică numai în situația efectuării controlului general anual, în acest caz fiind vorba despre un control punctual efectuat în 2 zile. Concluziile controlului punctual efectuat au fost comunicate Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți prin adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. RGII/13601 din 4 noiembrie 2011, la finele căreia conține specificarea conform căreia reprezentanții Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți pot face obiecții în termen de 3 zile.

A susținut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile, nerespectarea acesteia având ca efect în fond prejudicierea gravă a titularilor de drepturi. Constatările organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor evidențiate prin procesele-verbale întocmite la data de 3 octombrie 2011 respectiv 6 octombrie 2011 sunt explicite și demonstrează încălcări majore ale legislației în domeniu și ale propriului statut ale Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți.

În domeniul gestionării drepturilor conexe ale artiștilor interpreți și executanți în prezent funcționează cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și organismul de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți , urmând a primi avizul, dacă va respecta prevederile Legii nr. 8/1996 și Uniunea Națională a Artiștilor din România . Scopul acestor organisme de gestiune colective este de a gestiona (de a colecta și repartiza), potrivit legii și în baza statutului adoptat, drepturile încredințate de către titulari prin mandat. În lipsa unor măsuri care se impun în virtutea legii pentru sancționarea Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, prejudiciul material viitor și previzibil se produce asupra titularilor de drepturi conexe.

1.3. Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 2988 din 7 mai 2012 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca neîntemeiată, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantului îi revenea obligația de a prezenta Oficiului Român pentru Drepturile de Autor un proiect de modificare a statutului reclamantei în sensul prevederii unei reduceri substanțiale a perioadei în care contractele de mandat ale membrilor acesteia puteau fi efectiv revocate, iar nu prin menținerea unui termen de 6 luni, care începea să curgă în mod obligatoriu și în toate cazurile cu cel puțin 6 luni anterior datei de 1 ianuarie ale anului următor, condiție care a fost apreciată prin notificarea adresată la data de 4 noiembrie 2011 reclamantei ca fiind excesivă.

În vederea executării unei astfel de decizii reclamanta nu avea decât obligația redactării unui astfel de proiect și prezentării acestuia în vederea avizării, în sensul celor anterior menționate, către pârât, ulterior urmând a fi continuată procedura de modificare efectivă a statutului reclamantei prin prezentarea spre consultare către membri, avizare de către adunarea generală cu respectarea termenului de minim 2 luni anterior convocării acesteia, precum și prezentarea documentației instanței în vederea înregistrării oficiale a acestor modificări.

De asemenea viciul de nelegalitate derivat din avizarea anterioară a statutului reclamantei atât de către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cât și de către instanța de judecată nu poate fi reținut având în vedere că anterior nu s-a constatat o îngrădire a dreptului la liberă asociere a unor membri, în sensul că aceștia deși s-au adresat inclusiv prin executorul judecătoresc în vederea încetării la cerere a mandatului de gestiune acordat reclamantei, totuși astfel de cereri nu și-au produs efectele specifice, atât urmare a unor deficiențe ale procedurii de înregistrare a acestora, nereglementate prin statutul reclamantei, cât și a dispozițiilor privind necesitatea respectării termenului fix de 6 luni privind perioada de preaviz, pârâta având potrivit art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 competența legală de a controla funcționarea organismelor de gestiune colectivă și de a stabili măsurile de intrare în legalitate.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că un asemenea viciu de nelegalitate ar putea fi reținut însă numai în ipoteza în care modificarea statutului reclamantei ar produce efecte și pentru trecut, iar nu numai pentru viitor, inclusiv în privința avizului acordat anterior, precum și a hotărârii instanței prin care s-a dispus înregistrarea unui asemenea statut al reclamantei. Nu poate fi apreciată drept o încălcare a atribuțiilor adunării generale a reclamantei dispoziția din decizia atacată în sensul modificării statutului, având în vedere că o astfel de modificare este supusă aprobării acesteia, dispozițiile Legii nr. 8/1996, conferind pârâtului atribuția de a veghea la respectarea drepturilor membrilor organismelor de gestiune exclusivă, a căror activitate nu poate fi apreciată în afara acestor dispoziții, ci supusă controlului prevăzut de art. 138 alin. (1) lit. h) din acest act normativ.

De asemenea, nu poate constitui motiv de nelegalitate a deciziei atacate consecințele executării acesteia privind împrejurări ulterioare emiterii ei, iar nu anterioare, care nu pot fi analizate în prezentul proces. Nu poate fi restrâns nici dreptul unui membru al unui astfel de organism de gestiune colectivă de a solicita efectiv revocarea mandatului acordat anterior, sub orice formă și chiar cu revocarea imediată a unui astfel de mandat prin faptul că acceptă condițiile menționate în statutul organismului respectiv față de împrejurarea că reclamanta nu a dovedit că există și alte organisme care acordă prin statut o astfel de posibilitate, acesta fiind invocat drept motiv de nelegalitate prin prezenta acțiune de către reclamantă.

Cu privire la pretinsa discriminare invocată de către reclamant, în sensul că și în cazul altor organisme de gestiune colectivă există prevederi identice în privința revocării mandatelor de gestiune, Curtea a constatat că reclamanta nu a dovedit că în prezent au fost emise în privința acestor organisme avize favorabile pentru menținerea unor asemenea prevederi, urmând ca și în cazul acestor organisme, conform susținerilor pârâtului, să fie efectuate controale punctuale în vederea respectării drepturilor membrilor acestora, astfel încât nu se poate reține existența unei situații similare sau identice pentru care a fost aplicat un tratament juridic distinct de către pârât. S-a arătat că nu poate fi reținută interpretarea reclamantului dată disp.

art. 138 3 din Legea nr. 8/1996, în sensul că deși pârâtul avea obligația acordării unui singur termen de intrare în legalitate, totuși a procedat la emiterea a două decizii de acordare către reclamantă a unui astfel de termen, având în vedere că prin Decizia anterioară cu nr. 268/2011 a fost emisă pentru alte considerente, respectiv pentru depunerea unor documente solicitate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Asupra motivului de nelegalitate privind pretinsa nemotivare a deciziei atacate, s-a constatat că este neîntemeiat, având în vedere că în preambulul acesteia, pârâtul a menționat în mod explicit faptul că a fost adoptată având în vedere disp.

art. 138 alin. (1) lit. h), art. 138 2 , alin. (4) și art. 138 3 din Legea nr. 8/1996, adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 13601 din 4 noiembrie 2011 care conține concluziile controlului punctual efectuat în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011. Asupra cererii privind anularea avizului negativ exprimat de către pârât cu privire la proiectul de modificare a statutului astfel cum s-a dispus prin decizia atacată, instanța de fond a constatat că nu a fost exprimat cu exces de putere în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta nu a înțeles să se conformeze întocmai principiilor stabilite prin actul atacat de către pârât în privința reglementării unei modalități mai accesibile pentru membrii săi de revocare a mandatelor de gestiune acordate anterior reclamantei.

Astfel din analiza proiectului de modificare se constată că la pct. 10 alin. (6) din acesta se prevede că mandatul de gestiune va fi valabil timp de 10 ani cu prelungire automată pentru termene identice succesive, dacă membrul nu notifică cu 6 luni înainte de împlinirea termenului solicitarea de terminare la termen a mandatului acordat, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 11 pct. 1. Pe de altă parte, potrivit art. 11 alin. (1) - (4) din același proiect, reclamantul a prevăzut pierderea calității de membru prin revocarea mandatului de către mandant prin notificarea acestei intenții cu respectarea unui termen fix de preaviz de 6 luni, care să permită finalizarea actelor succesive în activitățile cu caracter de continuitate, începute de mandatar, iar intenția de renunțare trebuie comunicată către reclamantă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și cumulativ, cu viza de registratură a reclamantei, sau prin scrisoare trimisă prin executorul judecătoresc.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți 2.1. Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală. Astfel, s-a explicat că termenul de 30 de zile prevăzut în Decizia nr. 288/2011 era unul imperativ, în cadrul acestui termen trebuia modificat statutul, iar motivarea instanței de fond în sensul că în perioada de 30 zile trebuiau demarate procedurile de modificare a statutului, este lipsită de fundament faptic. S-a menționat că termenul de 30 de zile a fost prevăzut cu scopul de a conduce la suspendarea activității Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, fiind evident că nu se pot face modificările statutului într-un termen atât de scurt.

S-a arătat că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a avizat negativ proiectul de modificare a statutului privind denunțarea mandatului de către mandant, cu încetarea imediată a efectelor, iar instanța de fond a apreciat că această modalitate de reglementare restrânge excesiv libertatea de asociere și libertatea de a renunța la calitatea de membru. Recurenta a menționat că modificarea statutului s-a efectuat după intrarea în vigoare a noului C. civ., care prevede în cuprinsul art. 2015 că în lipsa unui termen mandatul se prezumă a fi dat pentru 3 ani, ceea ce ar face imposibilă procedura de reînnoire a mandatelor pentru 11.000 de artiști. S-a susținut că Decizia nr. 288/2011 nu este motivată, ceea ce constituie motiv de nulitate a actului, motivarea fiind de esența actului administrativ, întrucât constituie o garanție a particularilor contra posibilelor abuzuri ale administrației publice, iar înșiruirea unor acte normative nu echivalează cu motivarea actului.

S-a invocat în susținerea acestui motiv jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene . 2.2. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt și legislația aplicabilă, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Prin Decizia din 23 noiembrie 2011, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a prevăzut ca în termen de 30 de zile organismul de gestiune colectivă a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți să-și modifice statutul, în sensul respectării prevederilor legale în vigoare, referitoare la revocarea contractelor de mandat și al reglementării și respectării procedurilor de primire, înregistrare și evidențiere a documentelor depuse de terți în registrele interne ale organismului.

Decizia este motivată prin trimitere la adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. RGII/13601 din 4 noiembrie 2011 la Referatul Direcției Registre și Gestiune Colectivă, H.G. nr. 401/2006. La data de 22 decembrie 2011 recurentul-reclamant a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor proiectul de modificare a Statutului, iar cu adresa nr. 15444 din 22 decembrie 2011 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a comunicat reclamantului avizul negativ cu motivarea că modificările propuse nu respectă prevederile legislației în vigoare referitoare la încheierea contractului de mandat. S-a explicat în adresă că procedura de revocare a mandatului de către un membru este nelegală, întrucât aceasta trebuie să devină efectivă de la data depunerii cererii de revocare, iar condiționarea încheierii contractului de mandat de acceptare a unei durate de 10 ani este, de asemenea, nelegală.

Înalta Curte, precizează că atât Decizia nr. 288/2011, cât și adresa nr. 15444 din 22 decembrie 2011, sunt nelegale. Cu privire la Decizia nr. 288/2011 În ceea ce privește termenul de 30 de zile impus prin Decizia nr. 288/2011 pentru modificarea statutului, se constată că acesta era în mod vădit imposibil de respectat, fiind stabilit cu încălcarea legii ce reglementează materia. Pentru a se arăta în ce anume constă nelegalitatea Deciziei nr. 288/2011, se va analiza prin prisma Legii nr. 8/1996, modul de reglementare a gestiunii drepturilor patrimoniale de autor și funcționarea organismelor de gestiune. Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, titularii dreptului de autor își pot exercita drepturile recunoscute în această lege în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă.

Organismele de gestiune colectivă sunt, în baza art. 124 din Legea nr. 8/1996 persoane juridice care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de titulari. Aceste organisme se constituie ca asociații fără scop patrimonial, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și acționează în limitele mandatului acordat de membrii asociați. Orice modificare a Statutului este supusă avizării de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, avizul fiind necesar în vederea înregistrării/modificării, iar avizul negativ trebuie motivat după cum rezultă din conținutul art. 127 alin. (3) din Legea nr. 8/1996. Același text prevede că orice propunere de modificare a statutului se supune avizării de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu cel puțin 2 luni înainte de adunarea generală a organismului.

Ca urmare, impunerea unui termen de 30 zile pentru modificarea statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți este fără suport în legislație și chiar mai mult, împotriva prevederilor legale. În aceste condiții, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a încălcat nu numai drepturile prevăzute de lege dar a emis un act cu nesocotirea legii, astfel că Decizia nr. 288/2011 este nelegală, sancțiunea ce se va aplica fiind anularea acesteia. Cu privire la adresa nr. 15444 din 3 ianuarie 2012 Prin adresa nr. 15444/2012, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a emis aviz negativ pentru modificarea Statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți.

În mod generic, s-a afirmat în avizul menționat, că modificările propuse nu respectă prevederile legislației în vigoare referitoare la încheierea contractului de mandat, respectiv termenul pentru care se încheie contractul și modalitatea de încetare a mandatului. Modificarea Statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a fost depusă la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, la data de 22 decembrie 2011, dată la care intrase în vigoare noul C. civ., care în cuprinsul art. 2015 prevedea că în situația în care părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui. Așadar, legea nu prevede un termen minim sau maxim pentru durata mandatului, lăsând acest aspect la aprecierea părților, numai dacă acestea nu au convenit un termen, atunci legiuitorul a prevăzut că durata contractului este de 3 ani de la încheierea lui.

Intimata nu a indicat niciun temei de drept care să justifice refuzul de avizare, ci a formulat referiri abstracte la legislația în vigoare care însă, așa cum s-a indicat mai sus, nu limitează voința părților. În raport de prevederile art. 2015 C. civ., soluția adoptată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este nelegală. În ceea ce privește termenul de la care revocarea mandatului devine efectivă, respectiv termenul de preaviz de 6 luni, trebuie precizat că acesta nu este excesiv, ținând seama de natura și complexitatea mandatului, în cazul gestiunii drepturilor de autor. Potrivit art. 134 din Legea nr. 8/1996, în cazul organismelor de gestionare colectivă, sumele colectate de către acestea se repartizează individual titularilor de drepturi, în termen de 6 luni de la data colectării, iar comisionul datorat de titular, care are calitatea de mandant, se reține mandantului din sumele cuvenite, după calcularea repartiției individuale.

În conformitate cu prevederile art. 2032 C. civ., mandantul care revocă mandatul rămâne ținut să-și execute obligațiile față de mandatar, având și obligația de a repara prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate sau intempestive. Ca urmare, prevederile unor condiții în care să devină efectivă revocarea nu conțin niciun element de nelegalitate și mai mult, se subsumează regularizării drepturilor și obligațiilor părților, în raport de specificitatea contractului. De altfel, Statutul anterior al Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți conținea o prevedere similară care a fost avizată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, iar în vederea modificării poziției adoptate în precedent nu au fost aduse argumente juridice pertinente.

Din probele depuse la dosar, necontestate de intimată, reiese că și în cazul statutului altor organisme de gestiune colectivă există prevederi cu același conținut care au fost avizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Preavizul de 6 luni impus pentru retragerea unui membru al organismului de gestionare colectivă și implicit pentru încetarea contractului de mandat este rezonabil, fiind de natură a crea și stabilitatea relațiilor dintre părți, a evita intempestivitatea care poate conduce la prejudicii. Pentru membrii deja existenți ai organismului, această prevedere reprezintă o reiterare a clauzelor statutului existente la data când au devenit membri, ceea ce înseamnă că au aderat la acest statut, acceptând condițiile sale, inclusiv a clauzei privind revocarea mandatului și retragerea din organism.

După cum a rezultat din expunerea de mai sus, clauza privind termenul de 6 luni nu încalcă nicio prevedere legală și are o justificare obiectivă și rezonabilă, motiv pentru care avizul negativ este nefondat. În concluzie, recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis, va fi modificată sentința atacată și anulate Decizia nr. 288/2011 și adresa nr. 15444/2012, ambele emise de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți împotriva Sentinței civile nr. 2988 din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea precizată a reclamantului. Anulează Decizia din 23 noiembrie 2011 și adresa nr. 15444 din 3 ianuarie 2012, ambele emise de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014. Procesat de GGC - AS