ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6917/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea formulată la data de 14 iunie 2013 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 957/54/2013, reclamanta SC C. SA Dolj a chemat în judecată pârâta C.N.A.P.D.F. - SA Giurgiu, solicitând suspendarea notificării de reziliere unilaterală emisă de pârâtă din 24 mai 2013 în privința contractului de subconcesiune din 17 ianuarie 2012. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că actul a cărui suspendare o solicită reprezintă un act administrativ, în raport de prevederile art. 2 lit. c) teza a II-a și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate administrativă centrală - C.N.A.P.D.F.

SA Giurgiu. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 298 din 16 iulie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. În considerentele sentinței de declinare s-au reținut următoarele aspecte: În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 5 - 61 din H.G. nr. 520/1998 privind înființarea C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, aceasta desfășoară activități de interes public național, administrând domeniul public al statului în materie de transport naval. În temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, pârâta este asimilată unei autorități publice care exercită funcția la nivel național.

Ca atare, competența de soluționare a prezentului litigiu de contencios administrativ revine Curții de Apel. Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, Curtea a constatat că obiectul litigiului derivă din rezilierea unui contract de sub concesiune, respectiv contractul din 17 ianuarie 2012, iar aparența de legalitate a notificării de reziliere unilaterală din 24 mai 2013 emisă de pârâtă nu poate fi analizată de instanță decât prin raportare la obligațiile contractuale asumate de părți. În consecință, Curtea a apreciat că nu poate reține argumentul reclamantei referitor la lipsa incidenței art. 15 din Contract. Art. 15 din contractul de subconcesiune prevede că în eventualitatea unui litigiu între părți, survenit la executarea acestui contract litigiul va fi soluționat de către instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află sediul C.N.A.P.D.F.

SA Giurgiu, respectiv instanțele de judecată din Giurgiu. Acest articol din Contract nu aduce modificări privind competența materială care urmează reglementarea prevăzută de Legea nr. 554/2004, ci numai în ceea ce privește competența teritorială. Astfel, art. 15 din contractul nr. 196 din 17 ianuarie 2012 a fost interpretat de Curte ca fiind o clauza de alegere a competentei teritoriale, printr-o prorogare convenționala a competentei instanței. Aceasta forma de prorogare intervine in temeiul unei înțelegeri a părților, în acele cazuri in care legea procesuala îngăduie părților să deroge de la regulile de competenta pe care le stabilește.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 2341 din 26 august 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a apreciat că în mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova că litigiul de față este de competența instanțelor de contencios administrativ, însă nu pornind de la calitatea autorității pârâte, ci de la natura bunului supus concesiunii, care este un teren portuar aparținând domeniului public al statului, aflat în administrarea pârâtei, companie națională organizată ca societate pe acțiuni, astfel încât Contractul de subconcesiune din 17 ianuarie 2012, având ca obiect suprafața de 8.960 mp teritoriu portuar situat în portul Bechet, județul Dolj este un contract administrativ, supus jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.

În ceea ce privește competența teritorială, Curtea a apreciat că în mod greșit Curtea de Apel Craiova a dat eficiență juridică acelei clauze de alegere a competenței, făcând abstracție de natura contractului de concesiune de act administrativ și de natura raporturilor juridice de drept administrativ existente între părți, care amplasează pârâta într-o poziție de forță la încheierea contractului, împrejurare care atrage nulitatea clauzei prin care reclamantei i se impune, apriori, să renunțe la beneficiul alegerii instanței competente din punct de vedere teritorial pentru orice litigiu care s-ar putea ivi în viitor în legătură cu executarea contractului administrativ.

Contenciosul administrativ este o ramură dreptului public, care cuprinde norme de ordine publică, iar interpretarea potrivit căreia norma care conferă reclamantului dintr-un litigiu de contencios administrativ posibilitatea de a se adresa uneia dintre două instanțe de același rang determinate pe criterii legale, ar fi o normă ce reglementează o competență teritorială alternativă de ordine privată, este eronată, întrucât niciodată părțile dintr-un raport juridic de drept administrativ nu pot conveni asupra competenței unei instanțe în materia contenciosului administrativ, ci doar persoana care se pretinde vătămată și se adresează instanței, dobândind calitatea de reclamant, are această alegere.

A permite unei autorități publice să insereze într-un contract administrativ clauze prin care beneficiul reclamantului de a alege instanța competentă, prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, să fie anihilat înainte de prefigurarea oricărui litigiu, ar însemna anularea uneia din garanțiile de bază ale contenciosului administrativ. Curtea a reținut că, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, alegere după care nu mai poate reveni, astfel încât Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, nu este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze cererea astfel declinată.

4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta SC C. SA Dolj a solicitat suspendarea executării notificării de reziliere unilaterală emisă de pârâta C.N.A.P.D.F.

SA Giurgiu, din 24 mai 2013 (fila nr. 11 dosar Curtea de Apel Craiova), în privința contractului de subconcesiune din 17 ianuarie 2012. Art. 15 din contractul de subconcesiune prevede că în eventualitatea unui litigiu între părți, survenit la executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de către instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află sediul C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, respectiv instanțele de judecată din Giurgiu.

Curtea de Apel București a analizat în mod corect - în opinia Înaltei Curți - problema competenței teritoriale, reținând că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât în ceea ce privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului, nu conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoare reclamantului, prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii. Pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte constată faptul că reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, iar art. 15 din contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Giurgiu, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C. SA Dolj în contradictoriu cu intimata C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.