ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6917/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin cererea formulată la data de 14 iunie 2013

și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 957/54/2013, reclamanta

SC C. SA Dolj a chemat în judecată pârâta C.N.A.P.D.F. - SA Giurgiu, solicitând

suspendarea notificării de reziliere unilaterală emisă de pârâtă din 24 mai 2013

în privința contractului de subconcesiune din 17 ianuarie 2012.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că actul a cărui suspendare o solicită reprezintă un act

administrativ, în raport de prevederile art. 2 lit. c) teza a II-a și art. 8 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate administrativă centrală - C.N.A.P.D.F.

SA Giurgiu.

instanțe aflate în conflict

Prin sentința civilă nr.

298 din 16 iulie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele

sentinței de declinare s-au reținut următoarele aspecte:

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 5 - 61 din H.G. nr. 520/1998 privind

înființarea C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, aceasta desfășoară activități de interes

public național, administrând domeniul public al statului în materie de

transport naval.

În temeiul art. 10 alin.

(1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, pârâta este asimilată unei autorități

publice care exercită funcția la nivel național. Ca atare, competența de

soluționare a prezentului litigiu de contencios administrativ revine Curții de

Apel.

Cu privire la

excepția necompetenței teritoriale, Curtea a constatat că obiectul litigiului

derivă din rezilierea unui contract de sub concesiune, respectiv contractul din

17 ianuarie 2012, iar aparența de legalitate a notificării de reziliere

unilaterală din 24 mai 2013 emisă de pârâtă nu poate fi analizată de instanță

decât prin raportare la obligațiile contractuale asumate de părți.

În consecință, Curtea

a apreciat că nu poate reține argumentul reclamantei referitor la lipsa

incidenței art. 15 din Contract.

Art. 15 din

contractul de subconcesiune prevede că în eventualitatea unui litigiu între

părți, survenit la executarea acestui contract litigiul va fi soluționat de

către instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află

sediul C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, respectiv instanțele de judecată din Giurgiu.

Acest articol din

Contract nu aduce modificări privind competența materială care urmează

reglementarea prevăzută de Legea nr. 554/2004, ci numai în ceea ce privește

competența teritorială.

Astfel, art. 15 din

contractul nr. 196 din 17 ianuarie 2012 a fost interpretat de Curte ca fiind o

clauza de alegere a competentei teritoriale, printr-o prorogare convenționala a

competentei instanței. Aceasta forma de prorogare intervine in temeiul unei

înțelegeri a părților, în acele cazuri in care legea procesuala îngăduie

părților să deroge de la regulile de competenta pe care le stabilește.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin sentința civilă nr.

2341 din 26 august 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

teritoriale

a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel București a apreciat că în mod corect a reținut

Curtea de Apel Craiova că litigiul de față este de competența instanțelor de

contencios administrativ, însă nu pornind de la calitatea autorității pârâte,

ci de la natura bunului supus concesiunii, care este un teren portuar

aparținând domeniului public al statului, aflat în administrarea pârâtei,

companie națională organizată ca societate pe acțiuni, astfel încât Contractul

de subconcesiune din 17 ianuarie 2012, având ca obiect suprafața de 8.960 mp

teritoriu portuar situat în portul Bechet, județul Dolj este un contract

administrativ, supus jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.

În ceea ce privește

competența teritorială, Curtea a apreciat că în mod greșit Curtea de Apel

Craiova a dat eficiență juridică acelei clauze de alegere a competenței, făcând

abstracție de natura contractului de concesiune de act administrativ și de

natura raporturilor juridice de drept administrativ existente între părți, care

amplasează pârâta într-o poziție de forță la încheierea contractului,

împrejurare care atrage nulitatea clauzei prin care reclamantei i se impune,

apriori, să renunțe la beneficiul alegerii instanței competente din punct de

vedere teritorial pentru orice litigiu care s-ar putea ivi în viitor în

legătură cu executarea contractului administrativ.

Contenciosul

administrativ este o ramură dreptului public, care cuprinde norme de ordine

publică, iar interpretarea potrivit căreia norma care conferă reclamantului

dintr-un litigiu de contencios administrativ posibilitatea de a se adresa uneia

dintre două instanțe de același rang determinate pe criterii legale, ar fi o

normă ce reglementează o competență teritorială alternativă de ordine privată,

este eronată, întrucât niciodată părțile dintr-un raport juridic de drept

administrativ nu pot conveni asupra competenței unei instanțe în materia

contenciosului administrativ, ci doar persoana care se pretinde vătămată și se

adresează instanței, dobândind calitatea de reclamant, are această alegere.

A permite unei

autorități publice să insereze într-un contract administrativ clauze prin care

beneficiul reclamantului de a alege instanța competentă, prevăzut de

dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, să fie anihilat

înainte de prefigurarea oricărui litigiu, ar însemna anularea uneia din

garanțiile de bază ale contenciosului administrativ.

Curtea a reținut că,

prin introducerea cererii la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, alegere după care nu

mai poate reveni, astfel încât Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, nu este competentă, din punct de vedere

teritorial, să soluționeze cererea astfel declinată.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135

alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta SC C. SA

Dolj a solicitat suspendarea executării notificării de reziliere unilaterală

emisă de pârâta C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, din 24 mai 2013 (fila nr. 11 dosar Curtea

de Apel Craiova), în privința contractului de subconcesiune din 17 ianuarie 2012.

Art. 15 din

contractul de subconcesiune prevede că în eventualitatea unui litigiu între

părți, survenit la executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de

către instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află

sediul C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, respectiv instanțele de judecată din Giurgiu.

Curtea de Apel

București a analizat în mod corect - în opinia Înaltei Curți - problema

competenței teritoriale, reținând că, în materia contenciosului administrativ,

normele care stabilesc competența sunt de ordine publică, atât în ceea ce

privește stabilirea competenței materiale, cât și în ceea ce privește

stabilirea competenței teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie

instanței de la domiciliul său, fie instanței de la domiciliul pârâtului, nu

conțin o normă dispozitivă, care să le permită părților să convină, anterior

nașterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de

competență instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine

publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se

pretinde vătămat de o autoritate publică.

Astfel, în materia

contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență

alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă

de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoare reclamantului,

prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a

opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Pentru soluționarea

prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează

competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios

administrativ.

Înalta Curte constată

faptul că reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art.

10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, iar art. 15 din

contractul părților, ce conține convenția acestora referitoare la stabilirea

competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg din executarea

contractului în favoarea instanțelor de judecată din Giurgiu, nu poate primi

eficiență juridică în cauza dedusă judecății.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C. SA Dolj în contradictoriu cu

intimata C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.