ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6910/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin plângerea contravențională înregistrată

pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 23 noiembrie 2011, contestatoarea SC S.

SRL, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., a solicitat anularea

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat la

data de 16 august 2011, exonerarea de plata amenzii contravenționale, iar în

subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea

avertismentului.

instanțe aflate în conflict

Prin sentința civilă nr.

1412 din 13 decembrie 2011, Judecătoria Mizil a admis excepția necompetenței

teritoriale absolute a Judecătoriei Mizil invocată de către instanță din oficiu

și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în

favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Mizil a reținut în cauză dispozițiile art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit

cărora competența de soluționare a plângerii contravenționale revine

judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

Astfel, prin

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit în

cauză s-a reținut că fapta contravențională constând în conducerea

autoturismului, fără a deține rovinieta valabilă a fost săvârșită în

localitatea Seaca, județul Vâlcea, iar conform H.G nr. 337/1993 pentru

stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă

judecătorii, localitatea respectivă se află în circumscripția Judecătoriei

Brezoi, instanță competentă din punct de vedere teritorial să judece pricina.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin sentința civilă nr.

2025 din 15 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței și a declinat competenta de soluționare a plângerii

contravenționale în favoarea Judecătoriei Mizil.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că, p

otrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare

și a tarifului

de trecere pe rețeaua de

drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2

din 01 februarie 2013," plângerea, însoțită de copia procesului verbal

de constatare a contravenției, se introduce Ia

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul

contravenientul". Aceste dispoziții procedurale de imediată aplicare au intrat

în vigoare după data înregistrării plângerii la judecătoria Brezoi, după

declinarea de competență și, după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal

de contravenție, contravenienta are sediul în orașul Mizil, județul Prahova,

localitate aflata în circumscripția Judecătoriei Mizil, județul Prahova.

Prin încheierea din

data de 13 august 2013, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art.

22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin procesul-verbal

de contravenție din 16 august 2011,

întocmit

de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA - Cestrin, petenta SC S.

SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.

(1) din O.G. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 2.750 lei.

S-a constatat că la

data de 19 februarie 2011, vehiculul cu număr de înmatriculare aparținând

petentei a circulat pe D.N. 7, în localitatea Seaca, județul Vâlcea, fără a

deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost

DN, localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Așa cum în mod corect

a reținut și Judecătoria Mizil, la data introducerii plângerii contravenționale

competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a

contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia

s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Chiar dacă prin

sentința civilă nr. 2025 din 15 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mizil, apreciind că

urmare a introducerii art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a

tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum

a

fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, competentă să judece

prezenta cauză este judecătoria unde domiciliază contravenientul, normele de

procedură fiind de imediată aplicare, Înalta Curte apreciază că, în situația

specială a stabilirii competenței, normele de procedură civilă nu pot

retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres

aceasta.

Or, așa cum în mod

corect a reținut Judecătoria Mizil, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința

plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul

instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a

modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10

1

în

acest act normativ.

Cu toate că prin art.

23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text

de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe

dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste

cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o

identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii

în secțiunea a II - a din același act normativ, secțiune intitulată

„modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal".

Raportat la

circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte

constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este

localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să

soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC S. SRL în contradictoriu cu

intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.