ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2557/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brezoi, la data de 22 decembrie 2011, petenta SC O.L.T. SRL a chemat

în judecată C.N.A.D.N.R. - centrul de studii tehnice rutiere șl informatică - CESTRIN,

denumită în continuare C.N.A.D.N.R. - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție din 28

noiembrie 2011.

În motivarea acțiunii, petenta a arătat

că procesul verbal contestat este netemeinic și nelegal, depunând înscrisuri în

susținerea plângerii.

Prin sentința

civilă nr. 893 de la 1 martie 2013, Judecătoria Brezoi a declinat competența de

soluționare a plângerii contravenționale formulate de SC O.L.T. SRL în favoarea

Judecătoriei Sebeș, reținând că, potrivit art. 10

1

din OG nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului unic de trecere pe rețeaua

de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/

1 februarie 2013, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a

contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul.

S-a reținut că,

în speță, contravenienta are sediul în Sebeș, localitate aflată în circumscripția

Judecătoriei Sebeș, dispozițiile procedurale anterior menționate fiind de imediată

aplicare.

Judecătoria Sebeș,

prin sentința civilă nr. 656/2013 de la 23 aprilie 2013, a declinat competența de

soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC O.L.T. SRL în favoarea

Judecătoriei Brezoi și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția a ll-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență,

cu motivarea că, analizând prevederile art. 23 din Legea nr. 2/2013 s-a constatat

că dispozițiile legale incidente în speță se referă la competența dată de art. 2

pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. tribunalelor și curților de apel în

procesele și cererile în materie de contencios administrativ și nu cu privire la

competența instanțelor privind plângerile contravenționale formulate potrivit

art. 10 din OG nr. 15/2002.

Analizând data

constatării faptei contravenționale, s-a observat că, la data de 31 mai 2011, erau

în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea OG nr. 2/2011 privind regimul juridic

al contravențiilor, care stabilesc competența în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei

cauze îl constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul-verbal

de constatare și sancționare a contravenției din 28 noiembrie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R.-CESTRIN.

Prin procesul-verbal

anterior menționat, la sediul agentului constatator, s-a reținut că, la data de

31 mai 2011, pe DN 7 km 188+900 m, Seaca, județ Vâlcea, autoturismul cu nr. de înmatriculare

XXX aparținând SC O.L.T. SRL a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba

făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. 3 alin.

(2) aduce modificări OG nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ

anterior menționat, art. 10

1

conform căruia, prin derogare de la dispozițiile

OG nr. 2 /2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile OG nr. 2/2011 este cuprinsă

în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită „modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal", legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții

tranzitorii și finale” procesele în primă instanță, precum și în căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite,

se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3)

din art. 23 precizează, în mod expres, la ce instanțe și la ce cauze se referă

alin. (1), respectiv „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel (alin. (2)), iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale.

Așadar, din interpretarea

textelor de lege anterior menționate, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013

se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art.

23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile

Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

conține dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar la procesele

în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

in extenso, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Reținând că prevederile

Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute

după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor

în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de SC

O.L.T. SRL la data de 22 decembrie 2011 revine Judecătoriei Brezoi, această instanță

fiind competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001,

dispozițiile procedurale care reglementează competența teritorială având caracter

absolut.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a plângerii formulate de petenta SC

O.L.T. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- centrul de studii

tehnice rutiere șl informatică - CESTRIN având ca obiect anularea procesului verbal

de contravenție din 28 noiembrie 2011 în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.