ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2557/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 22 decembrie 2011, petenta SC O.L.T. SRL a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. - centrul de studii tehnice rutiere șl informatică - CESTRIN, denumită în continuare C.N.A.D.N.R. - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție din 28 noiembrie 2011. În motivarea acțiunii, petenta a arătat că procesul verbal contestat este netemeinic și nelegal, depunând înscrisuri în susținerea plângerii. Prin sentința civilă nr. 893 de la 1 martie 2013, Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de SC O.L.T.

SRL în favoarea Judecătoriei Sebeș, reținând că, potrivit art. 10 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului unic de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/ 1 februarie 2013, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. S-a reținut că, în speță, contravenienta are sediul în Sebeș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Sebeș, dispozițiile procedurale anterior menționate fiind de imediată aplicare. Judecătoria Sebeș, prin sentința civilă nr. 656/2013 de la 23 aprilie 2013, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC O.L.T.

SRL în favoarea Judecătoriei Brezoi și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu motivarea că, analizând prevederile art. 23 din Legea nr. 2/2013 s-a constatat că dispozițiile legale incidente în speță se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. tribunalelor și curților de apel în procesele și cererile în materie de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind plângerile contravenționale formulate potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002. Analizând data constatării faptei contravenționale, s-a observat că, la data de 31 mai 2011, erau în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea OG nr. 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, care stabilesc competența în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 28 noiembrie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R.-CESTRIN. Prin procesul-verbal anterior menționat, la sediul agentului constatator, s-a reținut că, la data de 31 mai 2011, pe DN 7 km 188+900 m, Seaca, județ Vâlcea, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX aparținând SC O.L.T. SRL a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. 3 alin. (2) aduce modificări OG nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ anterior menționat, art. 10 1 conform căruia, prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2 /2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile OG nr. 2/2011 este cuprinsă în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită „modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal", legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții tranzitorii și finale” procesele în primă instanță, precum și în căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3) din art. 23 precizează, în mod expres, la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel (alin. (2)), iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale. Așadar, din interpretarea textelor de lege anterior menționate, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor conține dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare in extenso, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii. Reținând că prevederile Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de SC O.L.T.

SRL la data de 22 decembrie 2011 revine Judecătoriei Brezoi, această instanță fiind competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001, dispozițiile procedurale care reglementează competența teritorială având caracter absolut. Față de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a plângerii formulate de petenta SC O.L.T. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- centrul de studii tehnice rutiere șl informatică - CESTRIN având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție din 28 noiembrie 2011 în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.