ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6582/2013

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Brezoi la data de 18 ianuarie 2012, reclamanta SC P.F.R.I. SA a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România – C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenție Seria

din 19 decembrie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă.

Prin încheierea din 15

februarie 2013, Judecătoria Brezoi a scos cauza de pe rol și a înaintat

dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Sectorului 4 București, în

vederea soluționării, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin.

(1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, în

temeiul căreia a fost constatată contravenția.

Judecătoria Sectorului

4 București, prin Sentința nr. 3133 din 26 martie 2013, a admis excepția de

necompetență și a declinat competența de judecată în favoarea Judecătoriei

Brezoi, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în vigoare la

data săvârșirii contravenției, precum și la data formulării plângerii,

dispoziții conform cărora competența de judecată

aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului,

se constată că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data formulării

plângerii contravenționale, competența teritorială revine Judecătoriei Brezoi.

Astfel, obiectul

acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție

din 19 decembrie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care reclamanta a

fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art.

8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din

România, conform cărora „

Fapta de a circula fără a

deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează

cu amendă

”

.

Potrivit art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

de judecată a p

lângerii formulate împotriva

procesului-verbal de contravenție aparține judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De

asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce

izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția

căreia s-a săvârșit acel fapt.

Or, din

conținutul procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru

care reclamanta a fost sancționată a fost săvârșită în localitatea Seaca,

județul Vâlcea,

competența

de soluționare a plângerii contravenționale

revenind,

deci, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, Judecătoriei Brezoi, în a

cărei circumscripție se află locul săvârșirii contravenției

.

În cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și art.

10

1

din O.G. nr. 15/2002.

Se reține, astfel, că

stabilirea competenței de judecată nu poate fi făcută în temeiul unor norme de

procedură retroactive, decât în mod excepțional, atunci când prin legea nouă se

prevede în mod expres aceasta.

Or, dispozițiile art.

10

1

din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, „Prin derogare de la

dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, nu erau

în vigoare la data de 18 ianuarie 2012., când a fost formulată plângerea

contravențională, fiind introduse prin Legea nr. 2/2013, act normativ care nu

conține dispoziții care să prevadă că această normă de procedură

retroactivează.

Legea nr. 2/2013 prevede,

într-adevăr, la art. XXIII alin. (1), ca normă tranzitorie, că „Procesele în

primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de

instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Așa cum rezultă, însă,

în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind, deci, aplicabil plângerilor

contravenționale.

Așadar, dispozițiile art.

XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, prevederile

art. 32 din O.G. nr. 2/2001 păstrându-și aplicabilitatea pentru cauzele având

ca obiect plângere contravențională, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002,

înregistrate la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC P.F.R.I. SA, în

contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România - C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.