ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6582/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 18 ianuarie 2012, reclamanta SC P.F.R.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenție Seria din 19 decembrie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă. Prin încheierea din 15 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Sectorului 4 București, în vederea soluționării, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002, în temeiul căreia a fost constatată contravenția. Judecătoria Sectorului 4 București, prin Sentința nr. 3133 din 26 martie 2013, a admis excepția de necompetență și a declinat competența de judecată în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în vigoare la data săvârșirii contravenției, precum și la data formulării plângerii, dispoziții conform cărora competența de judecată aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data formulării plângerii contravenționale, competența teritorială revine Judecătoriei Brezoi. Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție din 19 decembrie 2011 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care reclamanta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform cărora „ Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă ” . Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de judecată a p lângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. De asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt. Or, din conținutul procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru care reclamanta a fost sancționată a fost săvârșită în localitatea Seaca, județul Vâlcea, competența de soluționare a plângerii contravenționale revenind, deci, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, Judecătoriei Brezoi, în a cărei circumscripție se află locul săvârșirii contravenției . În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002. Se reține, astfel, că stabilirea competenței de judecată nu poate fi făcută în temeiul unor norme de procedură retroactive, decât în mod excepțional, atunci când prin legea nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, dispozițiile art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, „Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, nu erau în vigoare la data de 18 ianuarie 2012., când a fost formulată plângerea contravențională, fiind introduse prin Legea nr. 2/2013, act normativ care nu conține dispoziții care să prevadă că această normă de procedură retroactivează.

Legea nr. 2/2013 prevede, într-adevăr, la art. XXIII alin. (1), ca normă tranzitorie, că „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”. Așa cum rezultă, însă, în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind, deci, aplicabil plângerilor contravenționale. Așadar, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, prevederile art. 32 din O.G.

nr. 2/2001 păstrându-și aplicabilitatea pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, înregistrate la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC P.F.R.I. SA, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.