ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6628/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 8 ianuarie

2013, Curtea de Apel București a admis cererea precizată și completată

formulată de reclamanta SC C.A.O. SA în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. - D.G.A.P.M.

și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 136333 din 17 iulie 2012 și a

Notei de constatare din 2012 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin Decizia nr. 136333 din 17

iulie 2012 emisă de M.M.P. - D.G.A.P.M. a fost respinsă ca nefondată

contestația formulată de SC C.A.O. SA împotriva titlului de creanță „Notă de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare"

înregistrată din 14 mai 2012 emisă de M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M.

S-a mai arătat

în considerentele sentinței atacate că sunt fondate argumentele reclamantului,

vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, sub

aspectul aplicării în timp a actelor normative modificatoare, respectiv a

dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 în vigoare la data încheierii contractului de

achiziție publică din 12 octombrie 2009 și O.U.G. nr. 66/2011 (care a abrogat O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare) în vigoare

la data finalizării controlului prin Nota de constatare a cărei suspendare se

solicită în prezenta cauză.

Astfel,

judecătorul fondului a constatat că deși la data încheierii procedurii de

atribuire pentru proiectul „Reabilitarea și extinderea stației de epurare

Slatina și execuția unui foraj la stația de epurare Scornicești" și

încheierii acordului cadru din 2009 în vigoare erau dispozițiile O.G. nr.

73/2003, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare din 2012 a fost întocmită în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011,

act normativ ce a abrogat O.G. nr. 79/2003, aceste aspecte încălcând principiul

neretroactivității legii.

În fine, prima

instanță a apreciat că înscrisurile dosarului și ansamblul circumstanțelor

speței atestă și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei raportat la

cuantumul sumei în discuție la efectele începerii executării silite asupra

patrimoniului autorității reclamante, precum și la specificul activității

desfășurată de reclamantă.

exercitat în cauză

împotriva

hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs M.M.S.C.

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea

cererii de recurs, pârâta a prezentat constatările Comisiei de control D.G.A.M.P.O.S.M.

si abaterile reținute în nota de constatare aflată în discuție .

Totodată, au

fost formulate de către parte următoarele critici de nelegalitate cu privire la

hotărârea judecătorească atacată:

În ceea ce

privește condiția existenței cazului bine justificat, a criticat susținerile

instanței de fond, întrucât potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr.

66/2011, neregula reprezintă o abatere de la legalitate, regularitate care a

prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul U.E. sau bugetele donatorilor

publici internaționali sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Astfel, s-a

arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză s-a încălcat

principiul neretroactivității legii, întrucât procedura de investigare a fost

demarată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, această ordonanță fiind

de imediată aplicare.

Contrar celor

reținute de judecătorul fondului, recurenta susține că în cauză nu se relevă

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură a crea o

îndoială serioasă în privința actului administrative a cărui suspendare se

solicită.

În ceea ce

privește condiția prevenirii unei pagube iminente, recurentul arată că nici

această condiție nu este îndeplinită, întrucât doar o parte din suma

reprezentând corecția financiară va fi stinsă prin plată, diferența urmând a se

deduce din valoarea cererilor de rambursare pe care reclamanta le va transmite

la D.G.A.M.P.O.S.M.

În concluzie,

s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea

cererii de suspendare.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând motivele de recurs formulate în raport cu

sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză

va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de

suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14

și art. 15 din Lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din

actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de

anulare a respectivului act administrativ.

Actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se

bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, acest act

administrativ constituind el însuși titlu executoriu.

Art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond".

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Analizând

hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate,

Înalta Curte

constată că probele administrate m cauză oferă indicii suficiente de răsturnare

a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și fac

verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul

particular supus evaluării.

Contrar

susținerilor recurentului, înalta Curte apreciază că prima instanță, fără a

prejudeca fondul litigiului, a reținut corect că poate fi dedus un caz bine

justificat, în sensul textelor de lege arătate, din împrejurarea potrivit

căreia în speță, prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate asupra unor

situații care erau născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Astfel, toate

fazele procedurii de achiziție publică s-au derulat înainte de intrarea în

vigoare a acestui act normativ.

Constituția

României prevede în art. 15 alin. (2) că legea dispune numai pentru viitor, cu

excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ceea ce se manifestă

sub forma neretroactivității legii civile, principiu consacrat și de art. 1 C.

civ. (vechi).

În raport de

prevederile Constituției și ale art. 1 C. civ., legea nouă se aplică numai

situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a acesteia.

Din cuprinsul

actelor de la dosar rezultă că verificarea s-a efectuat în baza O.U.G. nr.

66/2011, în timp ce procedura s-a desfășurat anterior, când era în vigoare O.G.

nr. 79/2003. In acest sens trebuie precizat că anunțul de participare a fost

lansat la data de 25 martie 2009, raportul final al procedurii fiind întocmit

la data de 22 iunie 2009, deci înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr.

66/2011.contractul din 12 octombrie 2009

În plus, față

de argumentele prezentate, se reține faptul că instanța de fond, sesizată cu

cererea de anulare a actului ce face acum obiectul cererii de suspendare, prin

sentința nr. 977 din 12 martie 2013 a dispus anularea atât a Deciziei nr.

136333 din 17 iulie 2012, cât și a Notei de Constatare din 14 mai 2012, acte ce

constituie obiectul cererii de suspendare, astfel că se apreciază că această

situație este de natura a argumenta cazul bine justificat, motiv pentru care

criticile recurentului nu pot fi primită de instanța de control judiciar.

Și în ceea ce

privește condiția cumulativă a iminenței unei pagube, Înalta Curte apreciază că

nu sunt întemeiate criticile recurentului, instanța de fond realizând o justă

interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente, la situația concretă

a reclamantului intimat, la obligațiile acestuia de a executa nevoile de

interes local, cu respectarea strictă a principiilor procedurii bugetare și nu

în ultimul rând, la cuantumul ridicat al corecțiilor financiare stabilite în

sarcina acestuia.

Temeiul legal

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere

toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 3041 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.M.S.C. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.