ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cauzei penale de față;

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6800/1/2010

petentul M.G. a solicitat „judecarea în primă instanță a persoanelor care i-au

pricinuit pagube materiale și daune morale, respectiv N.D., R.M., I.I., I.F.C.C.,

I.A.L.B., C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

248 C. pen., 288 C. pen. și 291 C. pen.

În

motivarea plângerii învederează că aceștia au instrumentat ilegal cauza de

grănițuire în Dosar nr. 6332/2004 civil, executarea silită a fost „regizată de

judecătoare cu complicii acesteia, a fost validată o expertiză falsă, i-au fost

respinse toate obiecțiunile la expertiză, recursul său a fost de asemenea

instrumentat ilegal.

Petentul

la punctul „B” din plângerea sa a chemat în judecată și alte persoane cum ar fi

C.I.C., P.I., P.M., C.M., I.I., S.I. pentru ilegalitățile făcute: falsuri,

abuzuri, neadevăruri, depășirea competențelor.

În

finalul plângerii sale petentul a solicitat soluționarea acțiunii civile prin

care să i se repare erorile săvârșite de intimați, restituirea materială sau

echivalentul valoric al bunurilor de care a fost fraudat, desființarea deciziei

nr. 365 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, a sentinței civile nr.

848 din 2 februarie 2006 a Judecătoriei Craiova, repunerea în posesie și

proprietatea sa a suprafeței de 438 mp.

Petentul

a atașat plângerii sale un set de acte.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea petentului M.G. o consideră

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 221 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală poate fi sesizat cu

plângere sau denunț ori se sesizează din oficiu, atunci când pe orice altă cale

s-a săvârșit o infracțiune.

Ca

atare, mijloacele sau modurile prin care organul de urmărire penală ia cunoștință,

în condițiile legii, despre săvârșirea unei infracțiuni, determinând obligația

acestuia de a se pronunța cu privire la eventuala începere a urmăririi penale

referitoare la acea infracțiune, pot fi clasificate în raport cu sursa de

informare în:

-

moduri de sesizare externe (plângerea sau denunțul);

-

moduri de sesizare interne (sesizarea din oficiu).

Învestirea

organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanțe de judecată - nu

se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul

de plecare al desfășurării procesului penal.

Sesizarea

reprezintă, așadar, actul procesual prin care subiectul îndreptățit să adreseze

organului judiciar competent, cu solicitarea desfășurării activităților pe care

legea i le conferă ca atribuții funcționale.

Potrivit

art. 222 alin. (1) C. proc. pen. plângerea este încunoștințarea făcută de o

persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin

infracțiune.

În

alin. (2) al aceluiași articol se arată că plângerea trebuie să cuprindă

numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiționarului, descrierea faptei care

formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a

mijloacelor de probă.

În

alin. (2) al aceluiași articol se arată că plângerea trebuie să cuprindă

descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului

dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Indicarea

în cuprinsul plângerii a tuturor acestor mențiuni constituie o condiție privind

admisibilitatea plângerii dându-i acesteia un conținut precis, constituind,

totodată, o precauțiune împotriva plângerilor neîntemeiate.

Nerespectarea

acestor cerințe esențiale de admisibilitate a plângerii ar putea genera abuzuri

în exercitarea dreptului de petiționare.

Examinând

plângerea formulată de petentul M.G., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta nu cuprinde elemente cerute de textul de lege anterior

invocat, întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru

care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate. Ci

practic acesta este nemulțumit de soluțiile magistraților și solicită

desființarea acestora.

Întrucât

plângerea, astfel cum a fost formulată nu poate conduce la un rezultat concret,

satisfăcător, pentru o eventuală începere a cercetărilor, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge plângerea ca inadmisibilă.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.G.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2010.