ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, petentul B.C. a

solicitat să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,

de către magistrații judecători I.M.M. - Curtea de Apel Galați, B.D. -

Judecătoria Liești și magistratul procuror S.N. - Parchetul de pe lângă

Judecătoria Tecuci, cu ocazia soluționării cauzelor civile și penale în care

petentul a avut calitatea de parte.

Prin

aceeași plângere, a mai solicitat să se efectueze cercetări și față de

făptuitorii O.R., O.R. și M.D., sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen.

Prin

ordonanța nr. 192/P/2009 din 3 martie 2010 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în baza art.

228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de cei trei magistrați cu motivarea că faptele nu există.

Astfel,

pentru a adopta această soluție procurorul a verificat Dosarul nr. 1581/P/2005

al Tribunalului Galați în care a fost pronunțată decizia nr. 89 din 13

februarie 2006, prin care a fost casată sentința penală nr. 247 din 4 mai 20054

a Judecătoriei Liești, jud. Galați și a fost achitată inculpata O.R. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen. (parte vătămată B.C.) - din

completul de 3 judecători a făcut parte și intimatul Istrate M.M., între timp

promovat la Curtea de Apel Galați;

Dosarul

nr. 18999/2004 a Judecătoriei Liești în care prin sentința civilă nr. 113 din 8

martie 2005 instanța constituită din președinte E.B.D., a admis acțiunea

formulată de Prefectura Galați în contradictoriu cu petentul B.C. și a anulat

parțial titlu de proprietate din 1 septembrie 2003 emis pe numele B.C.;

Dosarul

nr. 331/II/2/1999, a Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci prin care i se

aducea la cunoștință petentului că plângerea formulată împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din Dosarul nr. 1117/P/1999 a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin

acea soluție, procurorul a constatat că fișa de punere în posesie și titlul de

proprietate au fost modificate însă a luat act că în cauză a intervenit decesul

făptuitorului și s-a prescris răspunderea penală, singura cale de rezolvare a

litigiului fiind acțiunea civilă.

Procurorul

a motivat că din actele și lucrările celor trei dosare, nu rezultă că

magistrații au acționat cu rea-credință ori din gravă neglijență, hotărârile

judecătorești sunt acte cu caracter jurisdicțional și nu pot fi considerate

elemente constitutive ale vreunei infracțiuni.

Prin

aceeași ordonanță, în temeiul art. 38 și art. 42 raportat la art. 45 alin. (1)

și (1)

2

C. proc. pen. s-a disjuns cauza privind pe O.R., O.R. și M.D.

și a fost declinată competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Liești în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 290 C. pen.

Plângerea

formulată de petent împotriva ordonanței, conform art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. a fost respinsă de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică, prin rezoluția nr. 3173/1625/II/2/2010 din 22 aprilie 2010.

Împotriva

soluției a formulat plângere la 18 mai 2010, petentul B.C. care a cerut

desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la parchet pentru a se face

cercetări aprofundate față de toți făptuitorii.

Prin

plângerea și memoriul trimise la dosar, petentul a susținut că magistratul I.M.

a avut interes să favorizeze familia O. deoarece este asistent la Facultatea de Drept Galați, unde decan este soțul inculpatei O.R., iar magistratul B.D.E. a

falsificat cu bună știință hotărârea pentru a-l ajuta pe același personaj O.R.,

fost militar, ajuns decan al Facultății de Drept Galați.

A

cerut ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună trimiterea spre

cercetare a tuturor cauzelor pe care le-a avut în decursul timpului la

instanțele gălățene.

Plângerea

este nefondată.

Potrivit

art. 124 din Constituție, justiția se înfăptuiește în numele legii, iar

judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Conform

art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căi de atac în condițiile legii.

Din

actele dosarului rezultă că petentul este nemulțumit de modul în care

magistrații intimați au soluționat două cauze penale și o cauză civilă în care

petentul a figurat ca parte.

Actele

premergătoare efectuate în cauză nu au relevat nici o faptă a judecătorilor sau

procurorului susceptibilă de infracțiune. Faptul că magistratul judecător este

și asistent la Facultatea de Drept a Universității din Galați, unde decan este O.R.,

soțul uneia dintre părțile dintr-o cauză, soluționată de intimat în recurs în

complet cu alți 2 judecători, nu constituie nici măcar motiv de abținere cu

atât mai puțin abatere disciplinară sau infracțiune.

Tot

astfel hotărârea pronunțată de judecătorul B.D.E., dată în primă instanță cum

și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de magistratul procuror S.N.,

sunt soluții care potrivit legii puteau și trebuiau să fie supuse controlului,

la cererea petentului.

Soluțiile

instanțelor așa cum rezultă din prevederile Legii fundamentale pot fi atacate

de părți în condițiile legii.

Împotriva

măsurilor și actelor de urmărire penală sunt prevăzute în articolele 278 și 278

1

C. proc. pen. mijloace de control ierarhic și control judecătoresc.

În

speță, magistrații învinuiți de petent au dat soluțiile în dosarele la care s-a

făcut referire, în cele ce preced, potrivit competenței conferite de lege și cu

respectarea legii. Orice nemulțumire a uneia sau alteia din părțile dintr-o

cauză nu poate fi repusă în discuție în cadrul unui proces penal, împotriva

magistraților, ci numai în cadrul legal al căilor de atac, deoarece așa cum s-a

arătat, judecătorii nu înfăptuiesc justiția în interes și nume propriu.

Așa

fiind, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea petentului ca nefondată și

va menține ordonanța nr. 192/P/2010 atacată.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.C. împotriva ordonanței din 3 martie 2010 dată în Dosarul nr.

192/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

urmărire penală și criminalistică, ordonanță pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2010.