ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: La data de 12 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul G.I. împotriva rezoluției nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție considerând că este netemeinică. A fost atașat Dosarul nr. 282/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Din actele existente la dosar rezultă că petiționarul G.I., apărător al inculpatului C.I., a formulat denunț împotriva procurorului anchetator A.A. solicitând cercetare acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 260 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. și art. 289 C. pen.

Se arată în denunț că martorul cu identitate protejată T.M. a declarat că nu îl știe după fizic pe C.I. dar l-a recunoscut după planșa foto prezentată de procurorul A.A., astfel încât există nesuspiciunea că organul de urmărire penală a denaturat conținutul procesului verbal. Apreciază denunțătorul că recunoașterea după planșa foto este o ficțiune a procurorului A.A. în sensul că aceasta fie a consemnat în mod nereal că martorul a fost prezent la parchet, fie i-a indicat acestuia persoana care trebuia să fie recunoscută fără s-o fi văzut vreodată. Denunțătorul a relaționat pretinsele acte de instigare la mărturie mincinoasă ale procurorului urmate de falsul intelectual constând în inserarea în procesul-verbal de recunoaștere a împrejurării respective de faptul că inițial martorul T.M.

a susținut că nu l-a văzut pe C.I. la scurt timp se prezintă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l recunoaște din planșele foto. Prin rezoluția nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.A., procuror la D.I.I.C.O.T. - structura Centrală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 260 C. pen. și art. 289 C. pen. Pentru a dispune această soluție s-a avut în vedere că aspectele invocate de denunțător nu au corespondent și nici susținere în realitatea probată, în sensul că faptele pretins săvârșite de magistratul reclamat nu există.

Se arată că prin procesul-verbal din data de 11 octombrie 2004, procurorul de caz a consemnat că din planșa foto fotografia nr. 4, iar fotografia nr. 3 martorul cu identitate protejată T.M. a recunoscut fără nici o ezitare pe numitul C.I. ca fiind persoana pe care a observat-o în Casa del Campo Madrid în timp ce a fost constrânsă să se prostitueze, fiind însoțit de proxenetul Roșu din Galați și împreună cu care efectua ronduri de supraveghere a fetelor ce se prostituau pentru ei. Se apreciază astfel că din declarația dată anterior rezultă că martora l-a recunoscut pe cel care efectua ronduri de supraveghere cu numitul Roșu, iar recunoașterea ulterioară a inculpatului C.I. din planșa foto nu poate fi pusă sub semnul întrebării cât timp poziția martorei a fost constantă pe parcursul procesului penal.

Se reține că din analiza întregului tablou faptic se relevă împrejurarea că aspectele reclamate sunt speculative fiind evidentă lipsa oricărui indiciu privind existența unor acte de instigare la mărturie mincinoasă comise de procurorul A.A., aceasta cu atât mai mult cu cât nu există infracțiunea de referință. Împotriva acestei soluții a declarat plângere petentul G.I. în baza dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. susținând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul A.A. cât timp între cele două procese verbale din data de 4 mai 2004 și 11 octombrie 2004 întocmite de procuror există contradicții. Prin rezoluția nr. 3457/1761/II-2/2009 din data de 15 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de numitul G.I.

împotriva rezoluției nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În considerentele rezoluției se arată că nu există nici un fel de indicii cu privire la săvârșirea de către procurorul A.A. a vreunei fapte penale, soluția de neurmărire penală adoptată în cauză fiind legală și temeinică. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. a formulat plângere petentul G.I. reiterând aceleași motive, respectiv contradicțiile existente între cele două procese-verbale din data de 4 mai 2004 și, respectiv, 11 octombrie 2004, întocmite de către intimată. Analizând actele depuse la dosar ca și actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petent nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte opinează că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul A.A. cât timp nu rezultă indicii în cauză care să conducă la concluzia că aceasta ar fi săvârșit vreo faptă penală. Contradicțiile dintre cele două procese-verbale sesizate de petentă sunt justificate de faptul că martora T.M. nu asocia figura pe care a recunoscut-o din planșa foto cu identitatea reală a inculpatului C.I. având în vedere că acesta era cunoscut sub mai multe porecle. Înalta Curte apreciază că indiferent de poziția adoptată de martorul T.M., petentul avea posibilitatea de a se plânge de soluția adoptată potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. pen. și nu să formuleze plângere penală împotriva procurorului de caz.

De menționat că denunțul penal este formulat la aproximativ 4 ani de la presupusa vătămare adusă intereselor inculpatului C.I. iar denunțătorul G.I. nici nu a figurat printre apărătorii care l-au asistat pe inculpatul C.I. în faza de urmărire penală, împrejurări care pun sub semnul întrebării atât denunțul formulat cât și interesul formulării acestui denunț. Așa cum rezultă din probele dosarului, martorul T.M. nu este singurul martor audiat în cauză privind pe inculpatul C.I., fiind mai mulți martori care îl acuză pe acesta de proxenetism, precum și de faptul că face parte dintr-o rețea de traficanți ca atare chiar și în situația în care ar exista acele presupuse contradicții invocate de petent acestea nu au un caracter determinant la trimiterea în judecată a inculpatului C.I.

Întrucât în cauză nu rezultă indicii sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent Înalta Curte urmează ca în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă ca nefondată plângerea formulată de petent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.I. împotriva rezoluției nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.