ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1614/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1614/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamantul I.C.T.E.C. I.C.E.C.O.N. SA a chemat în

judecată pe pârâtul I.C.D.C.E.C. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce

o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de

vecinătate astfel cum a fost încheiat de comisia constituită prin Ordinul nr. 918/2003

al Ministrului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că prin H.G. nr. 550/1995 s-a aprobat înființarea I.C.E.C.O.N. SA prin

desprinderea din cadrul I. BUCUREȘTI. Potrivit acestei hotărâri capitalul

social inițial al I.C.E.C.O.N. SA era de 206.566 mii lei, determinat pe baza

bilanțului contabil, fiind constituit prin preluarea unei părți din patrimoniul

I. BUCUREȘTI, constând în imobile situate în București, Șos Pantelimon, compuse

din clădirea denumită laborator de cercetare cu o suprafață construită de 2.125

m.p. și o suprafață desfășurată de 2.972 m.p. cu toate dotările existente,

împreună cu terenul existent și cota parte indiviză din căile de acces. S-a

prevăzut că predarea preluarea bunurilor se va efectua prin încheierea unui

protocol între părți. Pentru o stabilire clară a dreptului de proprietate

asupra imobilelor care au intrat în patrimoniul SC I.C.E.C.O.N. SA, s-a înființat

o comisie care avea ca obiectiv întocmirea documentației prin care să se

stabilească și să se evalueze terenurile SC I.C.E.C.O.N. SA. În continuare,

reclamanta a arătat că această comisie a întocmit documentația necesară

înaintării către ministerul de resort și s-a constatat că potrivit anexei nr. 1

pct. 9 din Criteriile pentru stabilirea și evaluarea terenurilor aprobate de

Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului 2665/1992, pentru

efectuarea măsurătorilor topografice este necesară întocmirea unui proces

verbal de vecinătate. Reclamanta a susținut că pârâta a refuzat semnarea

acestui proces verbal de vecinătate.

În drept, au fost invocate prevederile

art. 1073 C. civ.

Pârâtul a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat să se constate că prin Protocolul de

predare primire a bunurilor încheiat între părți la data de 23 mai 1996 în baza

H.G. nr. 550/1995, s-au transmis doar mijloacele fixe și obiectele de inventar

menționate în anexele nr. 3, 3.1 și 3.2 ale Protocolului, precum și că

suprafețele de teren cuprinse în Memoriul tehnic privind întocmirea

documentației topogeodezice realizat de SC T. SRL, altele decât suprafața

aflată sub clădirea laboratorului, se află în administrarea I. BUCUREȘTI, fiind

incluse în domeniul public al statului.

În drept, au fost invocate prevederile

art. 111 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 17

ianuarie 2008, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii

reconvenționale, având în vedere că prin intermediul capătului 1 al acesteia se

solicită constatarea existenței unei situații de fapt, iar nu a existenței sau

inexistenței unui drept, astfel cum presupun dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. De asemenea, tribunalul a constatat că și capătul 2 al cererii

reconvenționale este inadmisibil în raport de faptul că pârâta nu deține în

posesie terenurile la care face referire prin memoriul tehnic, calea de urmat

fiind acțiunea posesorie, iar pe de altă parte pârâta nu justifică nici un

interes legitim.

Prin sentința comercială nr. 4857 din

3 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul la semnarea procesului

verbal de vecinătate încheiat de Comisia pentru stabilirea și evaluarea

terenului pentru I.C.E.C.O.N. S.A; a respins cererea reconvențională formulată

de pârâta I. SA ca inadmisibilă.

Reține instanța, pentru a decide

astfel, că în listele de inventar întocmite la data de 15 octombrie 1981

figurează Laboratorul de cercetare noi structuri tehnologice, cu număr de

inventar 186, care cuprinde în același număr de inventar toate pozițiile de la

1.1 la 1.6, iar la poziția 1.6 figurează poligonul de încercări utilaje, cu

mențiunea,,fost teren sport”. Din coroborarea probelor, tribunalul a reținut că

poligonul are destinația de teren de sport și că noțiunea de teren aferent se

referă la terenul de sub clădirea Laboratorului de cercetări pentru noi

structuri, tehnologii și mijloace de mecanizare + 0,5 – 1 metru în jurul

clădirii.

Prin decizia comercială nr. 544 din 20

noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de I. BUCUREȘTI.

Prin criticile formulate pârâtul a

arătat că acțiunea a fost admisă în mod greșit, deși documentația topogeodezică

întocmită de SC T. SRL este eronată, fiind incluse și suprafețe care aparțin

domeniului public al statului și în administrarea pârâtului, fiind încălcate

prevederile H.G. nr. 550/1995. Terenul de sport nu face parte din patrimoniul

preluat de I.C.E.C.O.N. de la I.

În considerentele deciziei sus

menționată, Curtea a reținut că pentru documentația topo geodezică întocmită în

anul 2003 prezintă relevanță suprafețele de teren preluate efectiv la

înființare de către I.C.E.C.O.N. SA potrivit H.G. nr. 550/1995 iar nu și modificarea

ulterioară prin H.G. nr. 1541/2004. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei

rezultă că „dotările existente” sunt altele decât clădirea Laboratorului de

cercetare pentru noi structuri, tehnologii și mijloace de mecanizare, ceea ce

înseamnă că a preluat și terenul aferent acestora.

Împotriva acestei decizii de declarat

recurs pârâtul I. BUCUREȘTI în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurată în sensul respingerii cererii de chemare în

judecată.

Prin criticile formulare pârâtul a

susținut următoarele:

Documentația topo geodezică pe baza

căreia pârâtul a fost obligat la semnarea procesului verbal de vecinătăți este

greșit întocmită. Deoarece au fost incluse și suprafețe de teren care aparțin

domeniului public al statului aflate în administrarea pârâtului. Reclamantul I.C.E.C.O.N.

s-a înființat prin preluarea unei părți din patrimoniul I., respectiv prin

preluarea clădirii denumită Laborator de cercetări cu toate dotările existente,

împreună cu terenul aferent și cotă parte indiviză din căile de acces. Sintagma

toate dotările existente se referă la clădirea laboratorului și la terenul

aferent clădirii.

Pârâtul a mai susținut că art. 3 din

H.G. nr. 834/1991 stipulează că prevederile acestui act normativ nu se aplică

terenurilor care fac parte din domeniul public al statului.

Din adresa nr. 186349 din 26 martie

2008 rezultă că terenul situat în București Sos Pantelimon, face parte din

domeniul public al statului, proprietar al acestuia fiind statul. Terenul

revendicat de I.C.E.C.O.N. reprezintă un teren de baschet, care figurează în

evidențele I. cu numărul de inventar 243, cu valoare de inventar de 7000 lei.

Acest teren nu a avut niciodată destinația de poligon de încercări.

În continuare pârâtul susține că din

anexele 3, 3.1, și 3.2 ale Protocolului de predare primire încheiat între părți

la data de 23 mai 1996 rezultă că terenul de sport nu s-a transmis de la I. la

I.C.E.C.O.N., ci s-au transmis doar mijloacele fixe și obiectele de inventar

menționate în aceste anexe.

Acțiunea formulată trebuia respinsă

întrucât reclamanta nu a utilizat acțiunea în revendicare împotriva unității

deținătoare și nu prezenta acțiune prin care solicită obligarea pârâtului la

semnarea procesului verbal de vecinătăți în vederea obținerii certificatului de

atestare a dreptului de proprietate.

În susținerea faptului că reclamantul

nu poate proba nici un drept asupra terenului, pârâta a arătat că au fost

introduse pe rolul instanțelor mai multe cereri: acțiune în constatare prin

care reclamanta a solicitat să se constate dreptul de administrare asupra unei

porțiuni din terenul în litigiu (Judecătoria Sectorului 2 București)

recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei porțiuni din acest teren și

acțiune pentru stabilirea unui drept de folosință, acțiune care se judecă în

contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.

Prin întâmpinare, intimatul a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinat prin prisma motivelor

invocate, recursul recurentului pârât este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se reține că reclamantul a investit instanța cu o cerere prin care

s-a solicitat obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de vecinătate,

astfel cum a fost încheiat de comisia constituită prin Ordinul nr. 918/2003 al

Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.

Acțiunea a fost admisă conform

dispozițiilor art. 1073 C. civ., care reprezintă textul de principiu privind

executarea în natură a obligațiilor.

În materia obligațiilor de a face și a

celor de a nu face există cazuri în care executarea prestației datorată poate

fi obținută în natură. În caz de refuz de executare se procedează la executarea

silită, iar potrivit art. 1077 C. civ. „Nefiind îndeplinită obligația de a

face, creditorul poate, de asemenea, să fie autorizat de a o aduce la

îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”.

Pentru a avea un raport obligațional,

a cărui nerespectare să fie contestată de debitor, conform art. 1077 C. civ.,

prin intermediul instanței de judecată care să dispună în sensul autorizării

acestuia să aducă la îndeplinire această obligație în contul debitorului este

necesar ca între părți să existe în conținutul acestuia, un drept de creanță

aparținând creditorului și obligația corespunzătoare acestui drept, care

incumbă debitorului.

În raport de aceste precizări, se

constată că I. SA este o societate comercială cu capital de stat organizată

prin Legea nr. 15/1990. Activitatea acestei persoane juridice a fost

restructurată prin desprinderea activității de mecanizare din cadrul I., fiind

înființată prin H.G. nr. 550/1995 SC I.C.E.C.O.N. SA. Prin această hotărâre de

guvern s-a stabilit capitalul social al societății nou înființate determinat pe

baza bilanțului contabil încheiat la data de 31 decembrie 1994.

În conformitate cu art. 6 din H.G. nr.

550/1995 și art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 834/1991, au fost elaborate

Criteriile nr. 2665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în

patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, inclusiv la data

înființării acestora. La pct. 9 din anexa nr. 1 se prevede ca operațiune

topografică pregătitoare, recunoașterea limitei suprafeței incintei de către o

comisie constituită conform art. 2, numită prin ordin al ministrului de resort,

în privința vecinilor societății comerciale și consemnarea acesteia într-un

proces verbal care va conține schița și conturul incintei și minimul punctelor

de frângere.

În continuare, prin Ordinul nr. 918/2003

al M.L.P.T.L. s-a constituit comisia care să stabilească și să evalueze

terenurile I.C.E.C.O.N., urmând ca documentația să fie înaintată comisiei

centrale constituite la nivelul ministerului. În aplicarea ordinului respectiv

și în conformitate cu H.G. nr. 834/1991 a fost întocmită de către SC T. SRL

documentația topo-geodezică.

Potrivit prevederilor art. 1 din H.G. nr.

834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile

comerciale cu capital de stat,, terenurile aflate în patrimoniul societăților

cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării

activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile

comerciale înființate prin H.G., de către organele care potrivit legii,

îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile

comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de

către autoritatea publică județeană”.

În activitatea comisiilor care

evaluează terenurile intră și activități legate de participarea la delimitarea

prin bornare a suprafeței de teren aferente fiecărei societăți comerciale cu

capital de stat, conform art. 4 lit. b) din Criteriul nr. 2665/1992, iar în

conformitate cu pct. 9 din anexa la criteriul menționat, operațiunile

topografice în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, presupun și recunoașterea limitei suprafeței incintei de către

comisia constituită conform art. 2, în prezența vecinătăților societății

comerciale cu capital de stat și consemnarea acesteia într-un proces verbal

care va conține schițe cu conturul incintei și numărul punctelor de frângere.

Înalta Curte constată că emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile care au

regimul juridic mai sus arătat revine ministerului de resort și reprezintă un

act administrativ de autoritate.

În cazul concret dedus judecății,

raportul de natură civilă dintre beneficiarul certificatului și societatea

comercială privatizată, nu se înscrie pe tărâmul obligațional, neputând fi

valorificat în instanță printr-o acțiune întemeiată pe obligația de a face,

acțiune care este în esență constitutivă de drepturi.

Față de cele de mai sus se constată că

deși instanța a fost sesizată cu o acțiune având ca temei obligația de a face,

în realitate acțiunea de față vizează obligația de a da, de vreme ce dreptul

reclamantei nu este realizat, din moment ce părțile contestă prin prezenta

cerere chiar dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, situație care

presupune modalități specifice, respectiv acțiunea în revendicare, în

realizarea dreptului.

Din acest punct de vedere, ambele

instanțe au calificat incorect raportul juridic cu care au fost sesizate,

valorificând acest raport obligațional prin acțiunea întemeiată pe obligația de

a face, în condițiile în care a fost pusă în discuție însăși existența

dreptului de proprietate, ambele instanțe analizând în esență temeiurile juridice

ale acestui drept. Societatea comercială privatizată, în speță reclamantul,

care se pretinde proprietarul unui teren, are acțiune în revendicare împotriva

unității deținătoare, iar nu acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1075 și

1077 C. civ., de obligare la semnarea procesului verbal de vecinătate întocmit

în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991.

Astfel fiind se reține că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală, rezultat al unei greșite aplicări a

dispozițiilor legii, motiv raportat la care, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul promovat de recurentul pârât urmează a fi admis și, pe

cale de consecință, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că

urmează a fi admis apelul pârâtului împotriva sentinței primei instanțe, care

urmează a fi schimbată în parte în sensul că urmează a fi respinsă acțiunea

reclamantului ca nefondată și menținute dispozițiile acesteia cu privire la

respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.C.E.C.

BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 544 din 20 noiembrie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia recurată, admite

apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței comerciale nr. 4857 din 3 aprilie

2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, schimbă în

parte sentința apelată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă.

Menține restul dispozițiilor sentinței

cu privire la cererea reconvențională.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai  2010.