ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1614/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul I.C.T.E.C. I.C.E.C.O.N. SA a chemat în judecată pe pârâtul I.C.D.C.E.C. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de vecinătate astfel cum a fost încheiat de comisia constituită prin Ordinul nr. 918/2003 al Ministrului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 550/1995 s-a aprobat înființarea I.C.E.C.O.N. SA prin desprinderea din cadrul I. BUCUREȘTI. Potrivit acestei hotărâri capitalul social inițial al I.C.E.C.O.N.

SA era de 206.566 mii lei, determinat pe baza bilanțului contabil, fiind constituit prin preluarea unei părți din patrimoniul I. BUCUREȘTI, constând în imobile situate în București, Șos Pantelimon, compuse din clădirea denumită laborator de cercetare cu o suprafață construită de 2.125 m.p. și o suprafață desfășurată de 2.972 m.p. cu toate dotările existente, împreună cu terenul existent și cota parte indiviză din căile de acces. S-a prevăzut că predarea preluarea bunurilor se va efectua prin încheierea unui protocol între părți. Pentru o stabilire clară a dreptului de proprietate asupra imobilelor care au intrat în patrimoniul SC I.C.E.C.O.N. SA, s-a înființat o comisie care avea ca obiectiv întocmirea documentației prin care să se stabilească și să se evalueze terenurile SC I.C.E.C.O.N.

SA. În continuare, reclamanta a arătat că această comisie a întocmit documentația necesară înaintării către ministerul de resort și s-a constatat că potrivit anexei nr. 1 pct. 9 din Criteriile pentru stabilirea și evaluarea terenurilor aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului 2665/1992, pentru efectuarea măsurătorilor topografice este necesară întocmirea unui proces verbal de vecinătate. Reclamanta a susținut că pârâta a refuzat semnarea acestui proces verbal de vecinătate. În drept, au fost invocate prevederile art. 1073 C. civ. Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că prin Protocolul de predare primire a bunurilor încheiat între părți la data de 23 mai 1996 în baza H.G.

nr. 550/1995, s-au transmis doar mijloacele fixe și obiectele de inventar menționate în anexele nr. 3, 3.1 și 3.2 ale Protocolului, precum și că suprafețele de teren cuprinse în Memoriul tehnic privind întocmirea documentației topogeodezice realizat de SC T. SRL, altele decât suprafața aflată sub clădirea laboratorului, se află în administrarea I. BUCUREȘTI, fiind incluse în domeniul public al statului. În drept, au fost invocate prevederile art. 111 C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2008, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, având în vedere că prin intermediul capătului 1 al acesteia se solicită constatarea existenței unei situații de fapt, iar nu a existenței sau inexistenței unui drept, astfel cum presupun dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. De asemenea, tribunalul a constatat că și capătul 2 al cererii reconvenționale este inadmisibil în raport de faptul că pârâta nu deține în posesie terenurile la care face referire prin memoriul tehnic, calea de urmat fiind acțiunea posesorie, iar pe de altă parte pârâta nu justifică nici un interes legitim. Prin sentința comercială nr. 4857 din 3 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul la semnarea procesului verbal de vecinătate încheiat de Comisia pentru stabilirea și evaluarea terenului pentru I.C.E.C.O.N. S.A; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta I. SA ca inadmisibilă.

Reține instanța, pentru a decide astfel, că în listele de inventar întocmite la data de 15 octombrie 1981 figurează Laboratorul de cercetare noi structuri tehnologice, cu număr de inventar 186, care cuprinde în același număr de inventar toate pozițiile de la 1.1 la 1.6, iar la poziția 1.6 figurează poligonul de încercări utilaje, cu mențiunea,,fost teren sport”. Din coroborarea probelor, tribunalul a reținut că poligonul are destinația de teren de sport și că noțiunea de teren aferent se referă la terenul de sub clădirea Laboratorului de cercetări pentru noi structuri, tehnologii și mijloace de mecanizare + 0,5 – 1 metru în jurul clădirii. Prin decizia comercială nr. 544 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de I. BUCUREȘTI.

Prin criticile formulate pârâtul a arătat că acțiunea a fost admisă în mod greșit, deși documentația topogeodezică întocmită de SC T. SRL este eronată, fiind incluse și suprafețe care aparțin domeniului public al statului și în administrarea pârâtului, fiind încălcate prevederile H.G. nr. 550/1995. Terenul de sport nu face parte din patrimoniul preluat de I.C.E.C.O.N. de la I. În considerentele deciziei sus menționată, Curtea a reținut că pentru documentația topo geodezică întocmită în anul 2003 prezintă relevanță suprafețele de teren preluate efectiv la înființare de către I.C.E.C.O.N. SA potrivit H.G. nr. 550/1995 iar nu și modificarea ulterioară prin H.G. nr. 1541/2004. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că „dotările existente” sunt altele decât clădirea Laboratorului de cercetare pentru noi structuri, tehnologii și mijloace de mecanizare, ceea ce înseamnă că a preluat și terenul aferent acestora.

Împotriva acestei decizii de declarat recurs pârâtul I. BUCUREȘTI în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Prin criticile formulare pârâtul a susținut următoarele: Documentația topo geodezică pe baza căreia pârâtul a fost obligat la semnarea procesului verbal de vecinătăți este greșit întocmită. Deoarece au fost incluse și suprafețe de teren care aparțin domeniului public al statului aflate în administrarea pârâtului. Reclamantul I.C.E.C.O.N. s-a înființat prin preluarea unei părți din patrimoniul I., respectiv prin preluarea clădirii denumită Laborator de cercetări cu toate dotările existente, împreună cu terenul aferent și cotă parte indiviză din căile de acces.

Sintagma toate dotările existente se referă la clădirea laboratorului și la terenul aferent clădirii. Pârâtul a mai susținut că art. 3 din H.G. nr. 834/1991 stipulează că prevederile acestui act normativ nu se aplică terenurilor care fac parte din domeniul public al statului. Din adresa nr. 186349 din 26 martie 2008 rezultă că terenul situat în București Sos Pantelimon, face parte din domeniul public al statului, proprietar al acestuia fiind statul. Terenul revendicat de I.C.E.C.O.N. reprezintă un teren de baschet, care figurează în evidențele I. cu numărul de inventar 243, cu valoare de inventar de 7000 lei. Acest teren nu a avut niciodată destinația de poligon de încercări.

În continuare pârâtul susține că din anexele 3, 3.1, și 3.2 ale Protocolului de predare primire încheiat între părți la data de 23 mai 1996 rezultă că terenul de sport nu s-a transmis de la I. la I.C.E.C.O.N., ci s-au transmis doar mijloacele fixe și obiectele de inventar menționate în aceste anexe. Acțiunea formulată trebuia respinsă întrucât reclamanta nu a utilizat acțiunea în revendicare împotriva unității deținătoare și nu prezenta acțiune prin care solicită obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de vecinătăți în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În susținerea faptului că reclamantul nu poate proba nici un drept asupra terenului, pârâta a arătat că au fost introduse pe rolul instanțelor mai multe cereri: acțiune în constatare prin care reclamanta a solicitat să se constate dreptul de administrare asupra unei porțiuni din terenul în litigiu (Judecătoria Sectorului 2 București) recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei porțiuni din acest teren și acțiune pentru stabilirea unui drept de folosință, acțiune care se judecă în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinat prin prisma motivelor invocate, recursul recurentului pârât este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că reclamantul a investit instanța cu o cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de vecinătate, astfel cum a fost încheiat de comisia constituită prin Ordinul nr. 918/2003 al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. Acțiunea a fost admisă conform dispozițiilor art. 1073 C. civ., care reprezintă textul de principiu privind executarea în natură a obligațiilor. În materia obligațiilor de a face și a celor de a nu face există cazuri în care executarea prestației datorată poate fi obținută în natură. În caz de refuz de executare se procedează la executarea silită, iar potrivit art. 1077 C. civ.

„Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate, de asemenea, să fie autorizat de a o aduce la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”. Pentru a avea un raport obligațional, a cărui nerespectare să fie contestată de debitor, conform art. 1077 C. civ., prin intermediul instanței de judecată care să dispună în sensul autorizării acestuia să aducă la îndeplinire această obligație în contul debitorului este necesar ca între părți să existe în conținutul acestuia, un drept de creanță aparținând creditorului și obligația corespunzătoare acestui drept, care incumbă debitorului. În raport de aceste precizări, se constată că I. SA este o societate comercială cu capital de stat organizată prin Legea nr. 15/1990.

Activitatea acestei persoane juridice a fost restructurată prin desprinderea activității de mecanizare din cadrul I., fiind înființată prin H.G. nr. 550/1995 SC I.C.E.C.O.N. SA. Prin această hotărâre de guvern s-a stabilit capitalul social al societății nou înființate determinat pe baza bilanțului contabil încheiat la data de 31 decembrie 1994. În conformitate cu art. 6 din H.G. nr. 550/1995 și art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 834/1991, au fost elaborate Criteriile nr. 2665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, inclusiv la data înființării acestora.

La pct. 9 din anexa nr. 1 se prevede ca operațiune topografică pregătitoare, recunoașterea limitei suprafeței incintei de către o comisie constituită conform art. 2, numită prin ordin al ministrului de resort, în privința vecinilor societății comerciale și consemnarea acesteia într-un proces verbal care va conține schița și conturul incintei și minimul punctelor de frângere. În continuare, prin Ordinul nr. 918/2003 al M.L.P.T.L. s-a constituit comisia care să stabilească și să evalueze terenurile I.C.E.C.O.N., urmând ca documentația să fie înaintată comisiei centrale constituite la nivelul ministerului. În aplicarea ordinului respectiv și în conformitate cu H.G. nr. 834/1991 a fost întocmită de către SC T. SRL documentația topo-geodezică.

Potrivit prevederilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat,, terenurile aflate în patrimoniul societăților cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin H.G., de către organele care potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană”.

În activitatea comisiilor care evaluează terenurile intră și activități legate de participarea la delimitarea prin bornare a suprafeței de teren aferente fiecărei societăți comerciale cu capital de stat, conform art. 4 lit. b) din Criteriul nr. 2665/1992, iar în conformitate cu pct. 9 din anexa la criteriul menționat, operațiunile topografice în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, presupun și recunoașterea limitei suprafeței incintei de către comisia constituită conform art. 2, în prezența vecinătăților societății comerciale cu capital de stat și consemnarea acesteia într-un proces verbal care va conține schițe cu conturul incintei și numărul punctelor de frângere.

Înalta Curte constată că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile care au regimul juridic mai sus arătat revine ministerului de resort și reprezintă un act administrativ de autoritate. În cazul concret dedus judecății, raportul de natură civilă dintre beneficiarul certificatului și societatea comercială privatizată, nu se înscrie pe tărâmul obligațional, neputând fi valorificat în instanță printr-o acțiune întemeiată pe obligația de a face, acțiune care este în esență constitutivă de drepturi. Față de cele de mai sus se constată că deși instanța a fost sesizată cu o acțiune având ca temei obligația de a face, în realitate acțiunea de față vizează obligația de a da, de vreme ce dreptul reclamantei nu este realizat, din moment ce părțile contestă prin prezenta cerere chiar dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, situație care presupune modalități specifice, respectiv acțiunea în revendicare, în realizarea dreptului.

Din acest punct de vedere, ambele instanțe au calificat incorect raportul juridic cu care au fost sesizate, valorificând acest raport obligațional prin acțiunea întemeiată pe obligația de a face, în condițiile în care a fost pusă în discuție însăși existența dreptului de proprietate, ambele instanțe analizând în esență temeiurile juridice ale acestui drept. Societatea comercială privatizată, în speță reclamantul, care se pretinde proprietarul unui teren, are acțiune în revendicare împotriva unității deținătoare, iar nu acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1075 și 1077 C. civ., de obligare la semnarea procesului verbal de vecinătate întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991.

Astfel fiind se reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, rezultat al unei greșite aplicări a dispozițiilor legii, motiv raportat la care, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurentul pârât urmează a fi admis și, pe cale de consecință, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul pârâtului împotriva sentinței primei instanțe, care urmează a fi schimbată în parte în sensul că urmează a fi respinsă acțiunea reclamantului ca nefondată și menținute dispozițiile acesteia cu privire la respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.C.E.C. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 544 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia recurată, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței comerciale nr. 4857 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă. Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la cererea reconvențională. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.