Decizia nr. 3941/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

Într-una din zilele lunii noiembrie 2009 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator. Astfel colaboratorul D. sub directa și nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona intersecției străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 100 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului M., iar acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă și l-a sigilat. Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-științifică din 27 noiembrie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,8 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Într-una din zilele lunii decembrie 2009 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator. Astfel colaboratorul D. sub directa și nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona intersecției străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă și l-a sigilat. Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-științifică din 4 decembrie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași, s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 1 gram, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Într-una din zilele de la începutul lunii ianuarie 2010 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator. Astfel colaboratorul D. sub directa și nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona intersecției străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 100 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă și l-a sigilat. Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-științifică din 12 ianuarie 2010, întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Într-una din zilele lunii iunie 2010 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator. Astfel colaboratorul D. sub directa și nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona străzii V.U. unde acesta locuiește. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă și l-a sigilat. Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-științifică din 18 iunie 2010, întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Într-una din zilele lunii iunie 2010 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator. Astfel colaboratorul D. sub directa și nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în zona străzii V.U. unde acesta locuiește. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă și l-a sigilat. Cu ocazia analizelor de laborator, raportul de constatare tehnico-științifică din 23 iunie 2010, întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Din procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, rezultă date relevante cu privire Ia activitatea de trafic de droguri desfășurată de către inculpat, unele dintre aceste convorbiri făcând referire foarte explicit la aceste aspecte. Astfel, din conținutul convorbirilor rezultă faptul că inculpatul era cunoscut între persoanele cu preocupări pe linia traficului de droguri ca fiind implicat activ în această activitate, că purta discuții cu diferite persoane folosind un limbaj codificat gen: „adidași”, „pantaloni”, „caiet” pentru a transmite mesaje de comandă și livrare de cannabis, precum și intenția neîndoielnică a inculpatului de a procura sume de bani în această modalitate. Din conținutul proceselor-verbale întocmite de ofițerul de poliție judiciara din cadrul B.C.C.O. la datele de 27 noiembrie 2009, 4 decembrie 2009, 11 ianuarie 2010, 17 iunie 2010, 22 iunie 2010, rezultă că prin intermediul colaboratorului cu nume de cod D. s-au cumpărat de la inculpatul U.C. în cinci rânduri, diferite cantități de canabis. Astfel, sub supravegherea investigatorului acoperit M. și a organelor de poliție judiciara, au avut loc cele 5 tranzacții, în cadrul cărora inculpatul i-a predat colaboratorului D. pachețele conținând un produse vegetale. După finalizarea fiecărei tranzacții pachețele conținând substanțele vegetale de culoare verde oliv cumpărate de la inculpat au fost remise de colaborator investigatorului sub acoperire fiind sigilate conform reglementărilor legale și predate ofițerului de legătură din cadrul B.C.C.O. Iași, fiind ulterior supuse analizei tehnico-științifice. Fiind expertizate la Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul I.G.P.R., la analiza celor 5 plicuri, conținând fragmente de substanță vegetală în greutate netă: de 0,8 grame canabis la data de 27 noiembrie 2009, 1,0 grame canabis la data de 4 decembrie 2009, 0,9 grame canabis la data de 11 ianuarie 2010, 0,6 grame canabis la data de 17 iunie 2010, 0,4 grame canabis la data de 22 iunie 2010, a fost pusă în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis care, conform tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 constituie drog de risc. Inculpatul nu a recunoscut tranzacționarea vreunei cantități de droguri către terți precizând doar că a fost provocat de către colaborator, însă poziția procesuală a acestuia nu este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, pe de o parte, fiind audiat în condițiile art. 86 1 alin. (7) C. proc. pen., investigatorul sub acoperire M. a arătat că existau informații operative privind activitățile întreprinse de către inculpatul U.C., acesta fiind în cartierul X. un mic dealer și intermediar, el participând la cele cinci cumpărări supravegheate. Din procesele-verbale din întocmite de către ofițerul de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O., rezultă că la fiecare tranzacție au fost respectate procedurile privind percheziționarea colaboratului sub acoperire și supravegherea permanentă a acestuia de la o mică distanță, investigatorul având contact vizual asupra celor două persoane, sumele de bani fiind primite din fondurile speciale cu această destinație. De asemenea, colaboratorul D. a relatat modalitatea în care a relaționat cu inculpatul U.C., precum și cea în care au avut loc tranzacțiile incriminate dar, și faptul că a mai cumpărat droguri de la inculpat și înainte de începerea investigației în cauza de față. Martorul audiat la propunerea inculpatului, numitul S.C. a declarat că îl cunoaște pe inculpat de mai mult timp, fiind amici, își petrec timpul împreună, însă nu l-a văzut pe inculpat să vândă sau să consume droguri, fiind surprins de implicarea acestuia în cauza de față. Aceste susțineri sunt infirmate de transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpatului, dar și a mesajelor interceptate în baza autorizațiilor emise în dosar, din care rezultă preocupări ale acestuia pe linia micului trafic de droguri de risc. Astfel, la data de 4 decembrie 2009, inculpatul discută cu numitul T., persoană care se interesează de combinațiile făcute de inculpat în intersecția X. și-i relatează că a auzit de la prieteni că inculpatul ar fi declarat: „nu-i zi lui T. că vând eu droguri”; la data de 19 mai 2010 inculpatul discuta cu A., persoană căreia îi spune că cineva l-a trădat și că a început să vorbească lumea; la data de 20 mai 2010 primește un SMS de la N. în care-i spune că „nu a luat nici o marfă nimeni și nici iarbă”; la data de 24 iunie 2010 discută cu o femeie care i-a împrumutat niște bani, căreia îi spune: „mă duc să-mi cumpăr droguri. Poate mă duci și la pușcărie oleacă. Tu mă înfunzi, nu ai stil să vorbești”; de asemenea, deși inculpatul nu are nicio ocupație, în convorbirile purtate în perioada 6 decembrie 2009-25 mai 2010 cu diferite persoane, se discută despre procurarea de „caiete, pixuri, adidași, tricouri, pantaloni, șosete, plicuri, staniol” termeni folosiți în jargonul traficanților de droguri pentru a desemna diferite substanțe psihotrope. Din nicio dată a dosarului nu reiese că inculpatul a acționat exclusiv ca urmare a conduitei colaboratului sub acoperire. Tranzacționarea canabis-ului nu a avut caracter izolat, pentru a se permite presupunerea că acțiunea inculpatului a avut ca singur temei persuasiunea colaboratorului sub acoperire, inculpatul vânzând drogurile în locuri publice și purtându-le asupra sa, convorbirile telefonice interceptate în baza autorizațiilor legale indicând anvergura activităților ilicite ale inculpatului și eliminând teza provocării susținută de apărare. Pe de altă parte, folosirea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor acestora în cazul investigării infracțiunilor de trafic de stupefiante este o modalitate admisă de lege pentru administrarea probatoriului, determinată de împrejurarea că săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 este în general greu de probat, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate în care se desfășoară. În considerarea naturii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului U.C. și a faptului că săvârșirea unui asemenea tip de fapte nu se realizează la vedere, sarcina administrării probatoriului devine foarte dificilă și impune folosirea investigatorilor sub acoperire, cadrul normativ al acestei instituții fiind reprezentat de dispozițiile art. 224 1 și art. 224 2 C. proc. pen. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Valorificarea activității investigatorului sub acoperire este reglementată în art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 „Actele încheiate de polițiști și colaboratorii acestora constituie mijloace de probă”. Această situație de fapt rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și judecății: procesul-verbal de sesizare din oficiu, cele de supraveghere operativă și de identificare a inculpatului U.C., de stabilire a numărului de telefon folosit de inculpat; declarația investigatorului M. și a colaboratorului acestuia D.; rapoartele de constatare tehnico-științifică; transcrierile convorbirilor telefonice. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului U.C. care în perioada noiembrie 2009-iunie 2010 a comercializat cantitatea de 3,7 grame cannabis, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare și cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită s-a ținut seama conform dispozițiilor art. 72 C. pen. atât de gradul de pericol social concret al infracțiunii (relativ ridicat) de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă (astfel cum au fost anterior descrise), caracterul continuat al faptelor, de scopul săvârșirii infracțiunii, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta este recidivist postcondamnatoriu, având în antecedență numeroase condamnări însă pentru fapte de altă natură decât cea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, iar instanța a avut în vedere că distribuția de către acesta privea cantitățile mici de cannabis (în total a fost vânduta către colaboratorul sub acoperire și găsită cu ocazia percheziției domiciliare cantitatea de 3,7 grame), precum și faptul că s-a prevalat de dreptul la tăcere pe întreg parcursul procesului penal, dar a manifestat interes pentru soluționarea cauzei. S-a apreciat că o pedeapsa situată sub minim-ul special este de suficientă în scopul reeducării condamnatului, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și alin. (2) cu referire la art. 76 C. pen. Împotriva sentinței penale, a declarat apel inculpatul U.C., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, și o modalitate neprivativă de executare. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că s-a reținut în sarcina sa un număr mic de acte materiale, iar cantitatea de droguri a fost redusă; nu a intenționat să facă trafic de droguri, dar s-a aflat în stare de depresie după moartea fratelui său; provine dintr-o familie cu 6 membri, logodnica sa a pierdut două sarcini, fratele său a decedat, a conștientizat fapta și regretă perioada respectivă; s-a integrat social, s-a angajat și încearcă să obțină venituri pentru a-și susține familia. Față de caracterizările depuse la dosar, rezultă că nu prezintă pericol public pentru a fi dispusă executarea pedepsei cu închisoare, instanța putând dispune suspendarea condiționată a executării sau aplicarea unei amenzi penale. Prin decizia penală nr. 62 din 11 aprilie 2013 Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpatul U.C. împotriva sentinței penale nr. 289 din 24 iulie 2012 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și rejudecând a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani aplicată inculpatului și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Faptele și vinovăția inculpatului sunt dovedite în cauză dincolo de orice dubiu prin probele administrate în cauză și încadrarea juridică dată faptelor este legală. Inculpatul a comis infracțiunea în formă continuată, în baza aceleiași rezoluții infracționale prin cinci acte materiale de comercializare a drogurilor de risc. De asemenea, s-a reținut că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 256 din 30 ianuarie 2007 definitivă prin decizia penală nr. 398 din 13 aprilie 2007, a Tribunalului Iași, care include și modificări de pedeapsă. Întrucât a fost condamnat anterior la pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6 luni, aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. este interzisă de lege, prin neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 81 lit. b) C. pen. Stabilirea unei pedepse cu amenda penală pentru infracțiunea comisă nu este posibilă raportat la efectul circumstanțelor atenuante și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, care sunt între 3 și 15 ani închisoare. Conform art. 76 lit. c) C. pen. când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni. Cum amenda penală nu este prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și nici prin efectul aplicării circumstanței atenuante nu se poate stabili pedeapsa cu amenda, o astfel de pedeapsă nu poate fi aplicată inculpatului. În final, s-a apreciat că pedeapsa principală a fost just individualizată de instanța de fond, în raport cu infracțiunea comisă, gradul de pericol social concret, modalități de comitere, persoana inculpatului care este recidivist dar în favoarea căruia s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., căreia i s-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub minimul special, la un nivel de răspundere penală care să fie proporțională cu fapta și persoana inculpatului, dându-i-se o pondere suficientă în procesul individualizării. S-a constatat însă că instanța de fond a aplicat nelegal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. aplicarea pedepsei interzicerea unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, însă condiția privind cuantumul pedepsei principale arătată în alin. (1) trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie [art. 63 alin. (3) C. pen.]. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.C. Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 11 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Pe de o parte, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013. Critica inculpatului privind reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86 1 C. pen. sau a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., nu poate fi însă analizată prin prisma cazului de casare invocat care se referă la hotărâri contrare legii sau date cu greșita aplicare a legii. În raport cu starea de recidivă, se constată că dispoziția de executare a pedepsei prin privare de libertate, nu este nici contrară legii, și nici dată cu aplicarea greșită a legii. Pe de altă parte, prin modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.C. și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.