ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3941/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3941/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față;

Prin

sentința penală nr. 289 din 24 iulie 2012 Tribunal Iași a condamnat pe inculpatul

U.C. la pedeapsa de 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru

săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004,

O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și

alin. (2), art. 76, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat

a sumei de 460 RON.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de fond a reținut, în sinteză, că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

Iași întocmit la data de 12 octombrie 2011 în Dosarul nr. 345D/P/2009 s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului U.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată

și completată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b).

În actul de sesizare a instanței s-a reținut

că în perioada noiembrie 2009-iunie 2010 a vândut, de cinci ori, investigatorului

sub acoperire M., prin intermediul colaboratorului D., cantitatea de 4,7 grame cannabis

(în realitate fiind vorba de 3,7 grame). Acțiunea penală a fost pusă în mișcare

prin ordonanța procurorului din data de 30 iunie 2010 pentru infracțiunea prevăzută

de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea

nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., iar prin ordonanța din data de 5 octombrie 2011 s-a dispus schimbarea

încadrării juridice, în sensul reținerii stării de recidivă prevăzută de art. 37

lit. b) C. pen.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat

următoarele acte de cercetare: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal

de supraveghere operativă a inculpatului U.C., ordonanța nr. 26/A/2009 de autorizare

a investigatorului acoperit și a colaboratorului acestuia, procesele-verbale întocmite

cu ocazia celor cinci cumpărări autorizate, procesele-verbale de redare a convorbirilor

telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane din anturajul său, interceptate

în cauză, rapoartele de constatare tehnico-științifică a substanțelor comercializate

de către inculpat, care au stabilit că acestea sunt constituite din cannabis, în

care s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă, biosintetizată,

de planta cannabis și declarațiile investigatorului acoperit M. și a colaboratorului

acestuia D.

Pe parcursul cercetării judecătorești,

după verificarea regularității actului de sesizare, instanța i-a adus la cunoștință

inculpatului faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora,

dreptul de a avea un apărător precum și dreptul de a nu face nicio declarație, în

conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar acesta a declarat

că se prevalează de dreptul la tăcere.

Au fost audiați în detaliu investigatorul

sub acoperire M. și colaboratorul acestuia, D., în procedura instituită de art.

86

1

, 86

2

C. proc. pen. precum și martorul propus de inculpat

în apărare, S.C.

În fapt, în baza tuturor probelor, instanța

de fond a reținut că la data de 26 noiembrie 2009 organele de poliție judiciară

din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iași s-au sesizat cu privire la faptul

că inculpatul U.C. comercializează importante cantități de droguri de risc, respectiv

canabis pe raza Municipiului lași. În acest context s-a procedat la verificări informativ-operative

cu privire la activitatea desfășurată de acesta.

Având în vedere datele obținute, prin ordonanța

nr. 26A/2009 din data de 26 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iași s-a dispus autorizarea

investigatorului sub acoperire M., nume de cod și a colaboratorului acestuia D.,

nume de cod, în vederea desfășurării activităților specifice prevăzute de lege.

Totodată, la data de 27 noiembrie 2009

ora 11:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul U.C. pentru

infracțiunile de trafic de droguri de risc și mare risc, prevăzute de art. 2

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea

nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., iar prin ordonanța procurorului din data de 30 iunie 2010 s-a pus în

mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr.

6/2010, H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

Prin ordonanțele nr. 672 din 2

decembrie 2009, nr. 1 din 5 ianuarie 2010, nr. 195 din 20 aprilie 2012,  nr.

218, nr. 219 din 6 mai 2010, nr. 221 din 10 mai 2010, nr. 312 din 22 iunie 2010,

emise de Tribunalul Iași la data de 19 august 2011 ora 14:10 s-a dispus cu titlu

provizoriu interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de

către inculpatul U.C. După punerea în executare a ordonanțelor au rezultat elemente

relevante cu privire la implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri.

În baza autorizației din 26 noiembrie

2009, prelungită la datele de 15 martie 2010, 7 iunie 2010, au fost cumpărate de

la inculpatul U.C. de către investigatorul M., nume de cod, prin intermediul colaboratorului

D., nume de cod, cantitatea totală de 3,7 grame canabis.

2009 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului

D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa și

nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în

zona intersecției străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului

suma de 100 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat

investigatorului M., iar acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare

albă și l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul

de constatare tehnico-științifică din 27 noiembrie 2009, întocmit de către Laboratorul

de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul

vegetal, cântărind 0,8 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență

tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă, care face parte din tabelul anexă nr.

III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G.

nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor

de laborator.

2009 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului

D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa și

nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în

zona intersecției străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului

suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat

investigatorului M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare albă

și l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul

de constatare tehnico-științifică din 4 decembrie 2009, întocmit de către Laboratorul

de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași, s-a constatat că în produsul

vegetal, cântărind 1 gram, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol,

substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr.

143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G. nr. 6/2010 și H.G.

nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor

de laborator.

lunii ianuarie 2010 inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul

colaboratorului D. o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de

laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa și

nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în

zona intersecției străzilor P. cu C.C. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului

suma de 100 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat

investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare

albă și l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul

de constatare tehnico-științifică din 12 ianuarie 2010, întocmit de către Laboratorul

de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul

vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență

tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr.

III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G.

nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor

de laborator.

inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D.

o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa și

nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în

zona străzii V.U. unde acesta locuiește. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului

suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat

investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare

albă și l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul

de constatare tehnico-științifică din 18 iunie 2010, întocmit de către Laboratorul

de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul

vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență

tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr.

III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G.

nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor

de laborator.

inculpatul U.C. a vândut investigatorului M. prin intermediul colaboratorului D.

o cantitate de produs vegetal care a fost supusă analizelor de laborator.

Astfel colaboratorul D. sub directa și

nemijlocita supraveghere a investigatorului M. s-a întâlnit cu inculpatul U.C. în

zona străzii V.U. unde acesta locuiește. Aici colaboratorul D. i-a înmânat inculpatului

suma de 80 RON primind de la acesta un plic cu produs vegetal care a fost înmânat

investigatorului acoperit M. acesta la rândul său l-a introdus într-un plic de culoare

albă și l-a sigilat.

Cu ocazia analizelor de laborator, raportul

de constatare tehnico-științifică din 23 iunie 2010, întocmit de către Laboratorul

de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, Iași s-a constatat că în produsul

vegetal, cântărind 0,9 grame, cumpărat de la inculpatul U.C. s-a pus în evidență

tetrahidrocanabinol, substanță psihotropă care face parte din tabelul anexă nr.

III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de Legea nr. 52/2004, O.U.G.

nr. 6/2010 și H.G. nr. 575/2010.

Proba a fost consumată în procesul analizelor

de laborator.

Din procese-verbale de redare a convorbirilor

telefonice interceptate în cauză, rezultă date relevante cu privire Ia activitatea

de trafic de droguri desfășurată de către inculpat, unele dintre aceste convorbiri

făcând referire foarte explicit la aceste aspecte. Astfel, din conținutul convorbirilor

rezultă faptul că inculpatul era cunoscut între persoanele cu preocupări pe linia

traficului de droguri ca fiind implicat activ în această activitate, că purta discuții

cu diferite persoane folosind un limbaj codificat gen: „adidași”, „pantaloni”, „caiet”

pentru a transmite mesaje de comandă și livrare de cannabis, precum și intenția

neîndoielnică a inculpatului de a procura sume de bani în această modalitate.

Din conținutul proceselor-verbale întocmite

de ofițerul de poliție judiciara din cadrul B.C.C.O. la datele de 27 noiembrie 2009,

4 decembrie 2009, 11 ianuarie 2010, 17 iunie 2010, 22 iunie 2010, rezultă că prin

intermediul colaboratorului cu nume de cod D. s-au cumpărat de la inculpatul U.C.

în cinci rânduri, diferite cantități de canabis. Astfel, sub supravegherea investigatorului

acoperit M. și a organelor de poliție judiciara, au avut loc cele 5 tranzacții,

în cadrul cărora inculpatul i-a predat colaboratorului D. pachețele conținând un

produse vegetale. După finalizarea fiecărei tranzacții pachețele conținând substanțele

vegetale de culoare verde oliv cumpărate de la inculpat au fost remise de colaborator

investigatorului sub acoperire fiind sigilate conform reglementărilor legale și

predate ofițerului de legătură din cadrul B.C.C.O. Iași, fiind ulterior supuse analizei

tehnico-științifice.

Fiind expertizate la Laboratorul de Analiză

și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul I.G.P.R., la analiza celor 5 plicuri,

conținând fragmente de substanță vegetală în greutate netă: de 0,8 grame canabis

la data de 27 noiembrie 2009, 1,0 grame canabis la data de 4 decembrie 2009, 0,9

grame canabis la data de 11 ianuarie 2010, 0,6 grame canabis la data de 17

iunie 2010, 0,4 grame canabis la data de 22 iunie 2010, a fost pusă în evidență

tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis

care, conform tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată

prin Legea nr. 522/2004 constituie drog de risc.

Inculpatul nu a recunoscut tranzacționarea

vreunei cantități de droguri către terți precizând doar că a fost provocat de către

colaborator, însă poziția procesuală a acestuia nu este susținută de probele administrate

în cauză. Astfel, pe de o parte, fiind audiat în condițiile art. 86

1

alin. (7) C. proc. pen., investigatorul sub acoperire M. a arătat că existau informații

operative privind activitățile întreprinse de către inculpatul U.C., acesta fiind

în cartierul X. un mic dealer și intermediar, el participând la cele cinci cumpărări

supravegheate. Din procesele-verbale din întocmite de către ofițerul de poliție

judiciară din cadrul B.C.C.O., rezultă că la fiecare tranzacție au fost respectate

procedurile privind percheziționarea colaboratului sub acoperire și supravegherea

permanentă a acestuia de la o mică distanță, investigatorul având contact vizual

asupra celor două persoane, sumele de bani fiind primite din fondurile speciale

cu această destinație.

De asemenea, colaboratorul D. a relatat

modalitatea în care a relaționat cu inculpatul U.C., precum și cea în care au avut

loc tranzacțiile incriminate dar, și faptul că a mai cumpărat droguri de la inculpat

și înainte de începerea investigației în cauza de față.

Martorul audiat la propunerea inculpatului,

numitul S.C. a declarat că îl cunoaște pe inculpat de mai mult timp, fiind amici,

își petrec timpul împreună, însă nu l-a văzut pe inculpat să vândă sau să consume

droguri, fiind surprins de implicarea acestuia în cauza de față.

Aceste susțineri sunt infirmate de transcrierile

convorbirilor telefonice ale inculpatului, dar și a mesajelor interceptate în baza

autorizațiilor emise în dosar, din care rezultă preocupări ale acestuia pe linia

micului trafic de droguri de risc.

Astfel, la data de 4 decembrie 2009, inculpatul

discută cu numitul T., persoană care se interesează de combinațiile făcute de inculpat

în intersecția X. și-i relatează că a auzit de la prieteni că inculpatul ar fi declarat:

„nu-i zi lui T. că vând eu droguri”; la data de 19 mai 2010 inculpatul discuta cu

A., persoană căreia îi spune că cineva l-a trădat și că a început să vorbească lumea;

la data de 20 mai 2010 primește un SMS de la N. în care-i spune că „nu a luat nici

o marfă nimeni și nici iarbă”; la data de 24 iunie 2010 discută cu o femeie care

i-a împrumutat niște bani, căreia îi spune: „mă duc să-mi cumpăr droguri. Poate

mă duci și la pușcărie oleacă. Tu mă înfunzi, nu ai stil să vorbești”; de asemenea,

deși inculpatul nu are nicio ocupație, în convorbirile purtate în perioada 6

decembrie 2009-25 mai 2010 cu diferite persoane, se discută despre procurarea de

„caiete, pixuri, adidași, tricouri, pantaloni, șosete, plicuri, staniol” termeni

folosiți în jargonul traficanților de droguri pentru a desemna diferite substanțe

psihotrope.

Din nicio dată a dosarului nu reiese că

inculpatul a acționat exclusiv ca urmare a conduitei colaboratului sub acoperire.

Tranzacționarea canabis-ului nu a avut caracter izolat, pentru a se permite presupunerea

că acțiunea inculpatului a avut ca singur temei persuasiunea colaboratorului sub

acoperire, inculpatul vânzând drogurile în locuri publice și purtându-le asupra

sa, convorbirile telefonice interceptate în baza autorizațiilor legale indicând

anvergura activităților ilicite ale inculpatului și eliminând teza provocării susținută

de apărare.

Pe de altă parte, folosirea investigatorilor

sub acoperire și a colaboratorilor acestora în cazul investigării infracțiunilor

de trafic de stupefiante este o modalitate admisă de lege pentru administrarea probatoriului,

determinată de împrejurarea că săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea

nr. 143/2000 este în general greu de probat, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate

în care se desfășoară.

În considerarea naturii infracțiunii reținute

în sarcina inculpatului U.C. și a faptului că săvârșirea unui asemenea tip de fapte

nu se realizează la vedere, sarcina administrării probatoriului devine foarte dificilă

și impune folosirea investigatorilor sub acoperire, cadrul normativ al acestei instituții

fiind reprezentat de dispozițiile art. 224

1

și art. 224

2

C.

proc. pen. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Valorificarea activității investigatorului

sub acoperire este reglementată în art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 „Actele

încheiate de polițiști și colaboratorii acestora constituie mijloace de probă”.

Această situație de fapt rezultă din probele

administrate în cursul urmăririi penale și judecății: procesul-verbal de sesizare

din oficiu, cele de supraveghere operativă și de identificare a inculpatului U.C.,

de stabilire a numărului de telefon folosit de inculpat; declarația investigatorului

M. și a colaboratorului acestuia D.; rapoartele de constatare tehnico-științifică;

transcrierile convorbirilor telefonice.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului

U.C. care în perioada noiembrie 2009-iunie 2010 a comercializat cantitatea de 3,7

grame cannabis, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri

de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare

și cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei

aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită s-a ținut seama conform dispozițiilor

art. 72 C. pen. atât de gradul de pericol social concret al infracțiunii (relativ

ridicat) de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă (astfel

cum au fost anterior descrise), caracterul continuat al faptelor, de scopul săvârșirii

infracțiunii, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta este recidivist

postcondamnatoriu, având în antecedență numeroase condamnări însă pentru fapte de

altă natură decât cea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, iar

instanța a avut în vedere că distribuția de către acesta privea cantitățile mici

de cannabis (în total a fost vânduta către colaboratorul sub acoperire și găsită

cu ocazia percheziției domiciliare cantitatea de 3,7 grame), precum și faptul că

s-a prevalat de dreptul la tăcere pe întreg parcursul procesului penal, dar a manifestat

interes pentru soluționarea cauzei. S-a apreciat că o pedeapsa situată sub minim-ul

special este de suficientă în scopul reeducării condamnatului, prin reținerea în

favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și

alin. (2) cu referire la art. 76 C. pen.

Împotriva sentinței penale, a declarat

apel inculpatul U.C., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei

aplicată de instanța de fond, și o modalitate neprivativă de executare.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat

că s-a reținut în sarcina sa un număr mic de acte materiale, iar cantitatea de droguri

a fost redusă; nu a intenționat să facă trafic de droguri, dar s-a aflat în stare

de depresie după moartea fratelui său; provine dintr-o familie cu 6 membri, logodnica

sa a pierdut două sarcini, fratele său a decedat, a conștientizat fapta și regretă

perioada respectivă; s-a integrat social, s-a angajat și încearcă să obțină venituri

pentru a-și susține familia. Față de caracterizările depuse la dosar, rezultă că

nu prezintă pericol public pentru a fi dispusă executarea pedepsei cu închisoare,

instanța putând dispune suspendarea condiționată a executării sau aplicarea unei

amenzi penale.

Prin decizia penală nr. 62 din 11 aprilie

2013 Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpatul U.C. împotriva sentinței

penale nr. 289 din 24 iulie 2012 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o, în

parte, în latură penală și rejudecând a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe durata de 2 ani aplicată inculpatului

și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de apel a reținut următoarele:

Faptele și vinovăția inculpatului sunt

dovedite în cauză dincolo de orice dubiu prin probele administrate în cauză și încadrarea

juridică dată faptelor este legală. Inculpatul a comis infracțiunea în formă continuată,

în baza aceleiași rezoluții infracționale prin cinci acte materiale de comercializare

a drogurilor de risc. De asemenea, s-a reținut că a săvârșit infracțiunea în stare

de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare prin sentința penală nr. 256 din 30 ianuarie 2007 definitivă prin decizia

penală nr. 398 din 13 aprilie 2007, a Tribunalului Iași, care include și modificări

de pedeapsă.

Întrucât a fost condamnat anterior la pedeapsa

cu închisoarea mai mare de 6 luni, aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei conform art. 81 C. pen. este interzisă de lege, prin neîndeplinirea condiției

prevăzută de art. 81 lit. b) C. pen.

Stabilirea unei pedepse cu amenda penală

pentru infracțiunea comisă nu este posibilă raportat la efectul circumstanțelor

atenuante și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă,

care sunt între 3 și 15 ani închisoare.

Conform art. 76 lit. c) C. pen. când minimul

special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub

minimul special, dar nu mai jos de 3 luni.

Cum amenda penală nu este prevăzută de

lege pentru infracțiunea comisă și nici prin efectul aplicării circumstanței atenuante

nu se poate stabili pedeapsa cu amenda, o astfel de pedeapsă nu poate fi aplicată

inculpatului.

În final, s-a apreciat că pedeapsa principală

a fost just individualizată de instanța de fond, în raport cu infracțiunea comisă,

gradul de pericol social concret, modalități de comitere, persoana inculpatului

care este recidivist dar în favoarea căruia s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 lit. c) C. pen., căreia i s-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub

minimul special, la un nivel de răspundere penală care să fie proporțională cu fapta

și persoana inculpatului, dându-i-se o pondere suficientă în procesul individualizării.

S-a constatat însă că instanța de fond

a aplicat nelegal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. aplicarea

pedepsei interzicerea unor drepturi este obligatorie când legea prevede această

pedeapsă, însă condiția privind cuantumul pedepsei principale arătată în alin.

(1) trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare

este obligatorie [art. 63 alin. (3) C. pen.].

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul U.C.

Recurentul-inculpat a invocat cazul de

casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. și a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării suspendării

executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării

pedepsei.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În cauză, decizia penală recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data

de 11 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație

în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ

menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în

sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art.

385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor

de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul

recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Pe de o parte, cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a

suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013. Critica

inculpatului privind reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării suspendării

executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86

1

C. pen. sau

a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen., întemeiată

pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., nu poate fi însă analizată prin prisma cazului de casare invocat

care se referă la hotărâri contrare legii sau date cu greșita aplicare a legii.

În raport cu starea de recidivă, se constată că dispoziția de executare a pedepsei

prin privare de libertate, nu este nici contrară legii, și nici dată cu aplicarea

greșită a legii.

Pe de altă parte, prin modificările aduse

C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de

casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, astfel încât,

după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Ca urmare, având în vedere toate aceste

considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

U.C. și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul U.C. împotriva deciziei penale nr. 62 din 11 aprilie 2013 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 10

decembrie 2013.