Decizia nr. 2940/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 8183/91/2012 — recurs împotriva sentinței nr. 28/2013 a Tribunalului Vrancea

M.G., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada aprilie-octombrie 2012, inculpatul a cumpărat, a vândut, a oferit și a deținut mai multe cantități de cannabis și hașiș, în vederea comercializării și pentru consumul propriu, cu precizarea că a vândut în data de 31 iulie 2012 cantitatea de 0,5 grame hașiș, în data de 23 august 2012 cantitatea de 0,2 grame de cannabis și în data de 11 septembrie 2012 cantitatea de 0,2 grame cannabis investigatorului sub acoperire;

P.M.T., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada iulie-octombrie 2012, inculpatul a cumpărat, a deținut, a oferit și a vândut mai multe cantități de droguri-cannabis către mai multe persoane, cât și pentru consum propriu, iar în data de 23 august 2012 i-a dat inculpatului M.G. o anumită cantitate de cannabis, ulterior acesta a vândut investigatorului sub acoperire 0,2 grame de cannabis pentru suma de 60 de lei, cât și faptul că în toată această perioadă a efectuat operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive (plante etnobotanice);

V.S., pentru comiterea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în luna octombrie 2012, inculpatul a deținut și a vândut învinuitului G.A.C. diferite cantități de cannabis printre care și cele 10 pliculețe din data de 28 octombrie 2012, precum și numiților M.G. și B.D.A. diferite cantități de cannabis pe care i le-a dat numitului H.A.C. pentru a le vinde acestor persoane;

S.S.C., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. .33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada august-octombrie 2011, inculpații au deținut diferite cantități de cannabis și hașiș în scopul consumului propriu, dar și pentru comercializare, vânzând diferite cantități de droguri inculpaților M.G. (tranzacția privind cantitatea de 0,2 grame de cannabis din data de 11 septembrie 2012) și P.M.T., numitului C.D., oferind spre consum numiților S.Ș. și U.F.;

Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată, în lipsă, inculpatul H.A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în cursul lunii octombrie 2012 a deținut, a vândut și a oferit diferite cantități de droguri -cannabis unor diferite persoane printre care și învinuitului G.A.C., numiților M.G. și B.D.A., iar cu prilejul percheziției domiciliare, din data de 31 octombrie 2012, s-a găsit o cantitate de 121,5 grame de cannabis. Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de B.S.A. și G.A.C., cărora li s-a aplicat câte 1000 lei, amendă administrativă, cât și neînceperea urmăririi penale față de S.I.C., B.R., C.G.C., H.A.M., C.D. și B.D.A., toți aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 8183/91 în data de 13 decembrie 2012. Inculpații M.G., P.M.T., V.S. și S.S.C. au declarat atât cu prilejul verificării măsurii arestării preventive în condițiile art. 300 1 C. pen., cât și înainte de începerea cercetării judecătorești, (filele 17-20 și filele 70-77 d. fond), că recunosc în totalitate, faptele reținute în actul de sesizare al instanței, că nu solicită probe în apărare, cu excepția probelor în circumstanțiere și că aceștia solicită să fie judecați numai în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, probe pe care le cunosc și le însușesc. Aceeași inculpați au precizat în declarațiile lor că își mențin declarațiile și în raport cu ceilalți inculpați. Inculpații prezenți au solicitat, prin apărătorii lor, să li se aplice dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. În aceste condiții, instanța constatând că, în principiu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (1) și (2) C. pen. și că soluționarea cauzei nu s-ar întârzia prin desfășurarea cercetării judecătorești numai cu privire la inculpatul H.A.C., a dispus prin încheierea din 14 ianuarie 2013, contrar celor solicitate de cei patru inculpați, respingerea cererii de disjungere și soluționarea unitară a fondului cauzei. Analizând probele administrate în cauză în timpul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarele: I- Cu privire la inculpatul M.G.: În perioada aprilie-octombrie 2012, inculpatul M.G. a cumpărat, a vândut, a oferit și a deținut în condiții ilegale mai multe cantități de cannabis și hașiș, în vederea comercializării și pentru consum propriu. Astfel, în data de 31 iulie 2012, inculpatul i-a oferit și i-a vândut investigatorului sub acoperire, cu nume de cod „C.C." aproximativ 1 gr. de hașiș, contra sumei de 60 lei, spunându-i totodată acestuia că-l poate contacta la telefon. Cantitatea de drog procurată de către investigatorul sub acoperire de la inculpat a fost analizată prin L.A.P.D. - Constanța, constatându-se că proba supusă analizelor, reprezintă 0,5 gr. rezină de cannabis, care conține T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis și care face parte din Tabelul anexă III, din Legea nr. 143/2000, la droguri de risc. În data de 23 august 2012, inculpatul M.G. s-a întâlnit cu același investigator în zona Capelei Militare din Focșani și, după ce a procurat drogul de la inculpatul P.M.T., acesta i-a vândut investigatorului o cantitate de 0,2 gr de cannabis, încasând suma de 60 lei. Aceleași laborator de specialitate a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2413982 din 06 septembrie 2012 că proba analizată este constituită din 0,2 gr fragmente vegetale, care conține T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care reprezintă drog de risc, fiind inclusă în Tabelul anexă III, din Legea nr. 143/2000. În data de 11 septembrie 2012, în jurul orelor 21:30, inculpatul M.G. s-a întâlnit cu inculpatul S.S.C. de la care a procurat un pliculeț cu cannabis, după care a vândut acest drog investigatorului sub acoperire, încasând suma de 60 lei. Cantitatea de cannabis a fost analizată de același laborator de specialitate, care prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2413996, arată că proba analizată reprezintă 0,2 gr rezină de cannabis, ce conține T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis și care este cuprinsă ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III, din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că din probele administrate rezultă că inculpatul își procură drogurile de risc de la inculpații S.S.C. zis „C.", P.M.T. zis „M.", de la inculpatul H.A.C., prin inculpatul V.S., ori de la alte persoane din alte localități, rămase neidentificate. Astfel, inculpatul M.G. susține (fila 100 d.u.p) că de aproximativ 4 ori a cumpărat cannabis de la S.S.C., câte 1 gr. la prețul de 60 lei și că din acest drog a vândut și investigatorului sub acoperire și că de 3-4 ori a cumpărat cu 50 lei/gr cannabis de la inculpatul V.S.. Inculpatul mai arată în declarația sa (fila 46 d.u.p) că în luna august 2012, împreună cu inculpatul P.M.T. zis „M.", s-au deplasat în mun. București de unde au procurat diferite cantități de cannabis, la 60 lei gramul, droguri pe care apoi le-au comercializat și le-au consumat cu alte persoane. S-a constatat că din declarațiile martorilor S.I.C. și B.R. (filele 112-113 d.u.p) rezultă că inculpatul a vândut în aprilie 2012, primului martor cannabis, de 2 ori, câte 1 gr, la prețul de 50 lei, iar în luna septembrie 2012, a vândut cannabis celui de-al doilea martor la prețul de 601ei/gr. Totodată s-a reținut că inculpatul M.G. a consumat droguri de risc singur și împreună cu martorul A.R.M. și cu inculpatul P.M.T. II. Cu privire la inculpatul P.M.T. În perioada iulie-octombrie 2012, inculpatul P.M.T. a cumpărat, a deținut, a oferit și a vândut mai multe cantități de droguri de risc (cannabis) și plante etnobotanice despre care știa că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, către mai multe persoane, cât și pentru consum propriu. Astfel, în data de 23 august 2012, inculpatul P.M.T. a vândut inculpatului M.G. o cantitate de cannabis, din care acesta din urmă a vândut 0,2 gr. cannabis investigatorului sub acoperire. S-a constatat că din declarațiile martorilor audiați rezultă că inculpatul a vândut droguri de risc ori plante etnobotanice, astfel: - în perioada iulie-octombrie 2012, a vândut martorului Papuc Ionuț (fila 150 d.u.p), câte un pliculeț cu plante etnobotanice la prețul de 20 lei pliculețul; - în aceeași perioadă, a vândut martorului C.V.A., timp de 6 luni, de 2-3 ori pe săptămână, plante etnobotanice, la prețul de 20 lei pliculețul; - în perioada iunie-iulie, inculpatul a vândut cannabis martorei H.A.M. de două ori câte o măsură de cannabis, plătind câte 60 lei pentru fiecare măsură. S-a constatat că din declarațiile martorilor C.G.C. și Ș.D.L. (filele 166 și 168 d.u.p) rezultă că de mai multe ori inculpatul a consumat cu acești martori, în aceeași perioadă, cannabis și plante etnobotanice. S-a reținut că în declarația sa inculpatul P.M.T. recunoaște că în perioada septembrie-octombrie 2012, a cumpărat de 4 ori câte 1 gr de cannabis, la 60 lei/gr, de la inculpatul S.S.C. zis „C.", iar o dată s-a deplasat în București, împreună cu inculpatul M.G. de unde a procurat 5-6 gr de cannabis. III. Cu privire la inculpatul V.S.: Inculpatul V.S. se afla în relații de prietenie cu inculpatul H.A.C. și avea acces în apartamentul acestuia din urmă, întrucât executa diferite lucrări de amenajare în apartament. În aceste condiții, inculpatul V.S. a deținut și a vândut droguri de risc (cannabis), puse la dispoziție de către inculpatul H.A.C. către inculpatul M.G., martorul G.A.C. ori martorul B.D.A. Astfel, în luna octombrie inculpatul V.S. i-a vândut inculpatului M.G. de 3-4 ori cannabis la prețul de 50 lei/gr iar în perioada octombrie - noiembrie același inculpat a vândut martorului G.A.C. 10 pliculețe cu cannabis. În declarația sa (filele 183-184 d.u.p) inculpatul V.S. precizează că în data de 27 octombrie 2012, inculpatul H.A.C., înainte de a pleca din țară, i-a lăsat în apartamentul său, unde inculpatul V.S. avea acces, un număr de 23 pliculețe cu cannabis și că din acestea, la indicația lui H.A., a dat martorului G.A.C. 10 pliculețe iar restul le-a dat inculpatului M.G., o parte, și martorului B.D.A., o altă parte, gratis sau cu suma de 50 lei/gr. Martorul G.A.C. arată în declarația sa (fila 220 d.u.p) că i-a cunoscut pe inculpații H.A.C. și V.S., că inculpatului H.A.C. i-a dat un telefon mobil și o cartelă Cosmote și că în una din zile s-a deplasat cu inculpatul V.S. în apartamentul inculpatului H.A. și, în lipsa lui dar din dispoziția acestuia din urmă, inculpatul V.S. i-a dat aprox. 7 gr de cannabis. Același martor precizează că inculpatului V.S. i-a mai rămas aprox. 10 gr de cannabis. IV. Cu privire la inculpatul S.S.C., zis „ C." Inculpatul S.S.C. cunoștea pe inculpații M.G. și P.M.T., aceștia făcând parte dintr-un grup de tineri care consumau droguri de risc. În perioada august-octombrie 2012, inculpatul S.S.C. a deținut diferite cantități de cannabis și hașiș în scopul consumului propriu, dar și pentru comercializare. Astfel, din declarația inculpatului M.G. (fila 100 d.u.p) reiese că inculpatul S.S.C. a vândut inculpatului M.G. de 4 ori câte un gram de cannabis, la prețul de 60 lei/gr și că pentru aceasta se întâlneau în diferite locuri, cum ar fi: în fața Tribunalului Vrancea, în data de 11 septembrie 2012, când o parte din drog a fost cumpărat de către investigatorul sub acoperire ori în fața sediului P.S.D., în data de 15 octombrie 2012. Din declarațiile inculpatului P.M.T. (fila 145 d.u.p) și declarația martorului C.D. reiese că inculpatul S.S.C., în perioada menționată, a vândut celor doi, de câte 4 ori, diferite cantități de cannabis, la prețul de 60 lei/gr. Coroborând declarațiile inculpatului S.S.C., cu declarațiile martorului U.F. și S.Ș., a rezultat că, în aceeași perioadă inculpatul S.S.C. a consumat cannabis și hașiș, cu cei doi martori. S-a constatat că din declarațiile inculpaților și martorilor audiați rezultă cu claritate că în activitatea infracțională cei patru inculpați s-au folosit de telefoanele mobile, atât pentru a comunica între ei, cât și pentru a comunica cu diferiți consumatori de droguri. S-a apreciat că situația de fapt reținută pentru cei patru inculpați cât și vinovăția acestora, sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă: procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, planșele foto, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpați ori dintre aceștia și diferite persoane consumatoare de drog, declarațiile martorilor A.R.M., B.R., C.G.C., C.D., D.V., D.M., G.A.C., H.A.M., S.I.C., S.R., U.F., cât și declarațiile celor patru inculpați prin care recunosc comiterea faptelor. În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.G., care în mod ilegal, în perioada aprilie - octombrie 2012, a cumpărat, a vândut, a oferit și a deținut mai multe cantități de cannabis și hașiș, care sunt incluse în Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, că droguri de risc, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor continuate, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a apreciat că faptele inculpatului P.M.T. zis „M.", care în mod ilegal, în perioada iulie-octombrie 2012, a cumpărat, a deținut, a oferit și a vândut mai multe cantități de droguri de risc (cannabis), atât pentru consum propriu, cât și în vederea comercializării, iar în aceeași perioadă inculpatul a efectuat în mod ilegal operațiuni de vânzare cu produse etnobotanice știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, pentru toate acestea și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. S-a apreciat că faptele inculpatului V.S., care în perioada septembrie-octombrie 2012, în mod ilegal a deținut și a vândut diferite cantități de drog de risc (cannabis)diferitor persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a apreciat că faptele inculpatului S.S.C. zis „C.", care în perioada august-octombrie 2012, în mod ilegal a deținut diferite cantități de droguri de risc (cannabis), în scopul consumului propriu dar și pentru comercializare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii penale, prima instanță a dispus condamnarea celor patru inculpați pentru infracțiunile săvârșite. Având în vedere că înainte de începerea cercetării judecătorești inculpații M.G., P.M.T., V.S. și S.S.C., au dat declarații în conținutul prev. de art. 320 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., solicitând să li se aplice disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Apreciind că din analiza probelor administrate în timpul urmăririi penale s-a confirmat situația de fapt reținută în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, și că vinovăția celor patru inculpați a fost dovedită și recunoscută, în cauză fiind toate datele necesare cu privire la inculpați care să permită condamnarea acestora prima instanță, la stabilirea pedepselor, a avut în vedere limitele de pedeapsă, pentru fiecare infracțiune, reduse cu o treime, conform disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. V. Cu privire la inculpatul H.A.C.: Analizând probele administrate în timpul urmăririi penale, cât și probele administrate în timpul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele: În cursul lunii octombrie 2012, inculpatul H.A.C. a deținut la domiciliul său, a vândut, atât direct, cât și prin intermediul inculpatului V.S., ori a oferit, diferite cantități de droguri de risc (cannabis), atât pentru consum propriu, cât și pentru comercializare. Astfel, în luna octombrie 2012, potrivit declarației inculpatului M.G., menținută și în fața instanței, inculpatului H.A.C. a vândut, prin intermediul inculpatului V.S., de 3-4 ori, diferite cantități de cannabis, inculpatului M.G., la un preț de 50 lei/gr. S-a apreciat că această situație este confirmată și de inculpatul V.S. în declarațiile sale. S-a constatat că din declarația martorului G.C.A. rezultă că de mai multe ori a consumat droguri de risc (cannabis) la domiciliul inculpatului H.A.C., împreună cu acesta, împrejurare în care i-a dat acestuia un telefon mobil și o cartelă Cosmote. În data de 27 octombrie 2012, inculpatul H.A.C. a plecat din țară, lăsând în apartamentul său o cantitate de droguri de risc. Totodată, inculpatul H.A.C., i-a cerut inculpatului V.S., care avea acces în apartament și la droguri, cum să distribuie aceste droguri. În aceste împrejurări, în data de 28 octombrie 2012, inculpatul V.S. s-a deplasat în apartamentul inculpatului H.A.C., împreună cu martorul G.A.C., unde au fumat, o țigară cu cannabis, iar la plecare, potrivit indicațiilor primite de la inculpatul H.A.C., inculpatul V.S. i-a dat martorului precizat aprox. 7 gr de cannabis, din drogurile ce i-au fost lăsate de inculpatul H.A.C. Mai mult, în declarația sa, inculpatul V.S. (filele 183-184 d.u.p) arată că după plecarea din țară a inculpatului H.A.C., acesta din urmă i-a lăsat și 23 de pliculețe de cannabis, pe care, la indicația inculpatului H.A.C., a dat 10 pliculețe cu cannabis martorului G.A.C., iar restul de pliculețe le-a vândut inculpatului M.G. și martorului B.D.A., cu prețul de 50 lei / gr. Cu ocazia percheziției efectuată în data de 31 octombrie 2012, la domiciliul inculpatului H.A.C., s-a descoperit o cantitate de 121,65 gr. cannabis, o cantitate de 15.96 gr de semințe ce nu conțineau vreun drog, o cantitate de 0,15 gr cannabis și încă 4 pungulițe din material plastic ce conținea cannabis. Toate aceste produse descoperite în locuința inculpatului H.A.C. au fost trimise spre analiză L.C.A.P.D. Prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 31 octombrie 2012, laboratorul de specialitate s-a concluzionat că produsele analizate, cu excepția a 15,96 gr semințe, conțin T.H.C, substanță psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis, care este menționată în Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, la droguri de risc. S-a apreciat că situația de fapt reținută la pct. V, cât și vinovăția inculpatului H.A.C., sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă: - declarația inculpatului M.G. (fila 96 d.u.p) din care rezultă că inculpatul H.A.C. era deținător și consumator de droguri de risc; - declarația inculpatului V.S. (filele 183-184 d.u.p), menținută și în fața instanței, din care rezultă că inculpatul H.A.C. a deținut la domiciliul său diferite cantități de droguri de risc pentru consum propriu și pentru vânzare și că de mai multe ori a distribuit pentru acest inculpat droguri de risc către alte persoane; - declarația martorului G.A.C. (fila 220 d.u.p) din care rezultă că inculpatul H.A.C. era deținător și consumator de droguri de risc și că după plecarea acestuia din țară, a primit de la inculpatul V.S., la dispoziția lui H., cantitatea de 7 gr de cannabis; - procesul-verbal de percheziție la domiciliul inculpatului H.A.C., întocmit în data de 31 octombrie 2012 (filele 198-199 d.u.p); - raportul de constatare tehnico-științifică menționat mai sus (filele 65-70 d.u.p). În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului H.A.C., care în septembrie - octombrie 2012, a deținut, a oferit și a vândut diferite cantități de droguri de risc (cannabis), diferitor persoane, dar și pentru consum propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor, prima instanță având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de inculpați într-o perioadă relativ mare, împrejurările comiterii acestora (în rândul persoanelor tinere, antrenând și alte persoane în consumul și comercializarea drogurilor de risc), scopul urmărit, urmările produse, cât și persoana fiecărui inculpat. Prima instanță a avut în vedere că toți inculpații sunt foarte tineri și cu o insuficientă experiență de viață, că inculpații M.G. și S.S.C. provin din mediul școlar, că primii patru inculpați au recunoscut și regretat faptele săvârșite și că inculpatul H.A.C. care, deși nu este recidivist, are totuși antecedente penale de același fel iar în timpul procesului penal, acesta s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești. Pentru inculpații M.G., P.M.T., V.S. și S.S.C. prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii, reduse cu o treime, corespunzător disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În raport de aceste elemente de individualizare, prima instanță a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate în mod eficient, aplicând inculpaților pedeapsa închisorii, pentru fiecare infracțiune săvârșită, într-un cuantum orientat spre limita minimă. În raport cu infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută de instanță în sarcina tuturor inculpaților, prima instanță a avut în vedere gravitatea deosebită a acestei infracțiuni, cât și persoana fiecărui inculpat, a apreciat că este necesar a se aplica inculpaților și pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În cazul inculpaților M.G., P.M.T., S.S.C. și H.A.C., prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 alin. (1) C. pen., în stabilirea pedepselor principale și complementare rezultante. În conformitate cu disp. art. 71 C. pen., prima instanță a aplicat tuturor inculpaților și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Având în vedere că inculpații M.G., P.M.T., V.S. și S.S.C. au avut o atitudine sinceră și cooperantă pe durata întregului proces penal, că privarea de libertate a acestora pe o durată de 2-3 luni și condamnarea lor constituie deja un serios avertisment pentru acești inculpați, prima instanță a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepselor poate fi realizat în cazul celor patru inculpați, chiar și în condițiile în care aceștia nu ar executa efectiv pedepsele principale în regim de penitenciar. Așa fiind, prima instanță a dispus, în conformitate cu disp. art. 86 1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate celor patru inculpați, pe durata termenelor de încercare ce au fost stabilite în conformitate cu disp. art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., prima instanță a dispus, ca pe durata termenului de încercare stabilit, cei patru inculpați să se supună măsurilor de supraveghere și totodată să respecte obligațiile stabilite în mod expres. Prima instanță a stabilit ca organ de supraveghere a celor patru inculpați, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea. S-a atras atenția acelorași inculpați asupra disp. art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere. În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., prima instanță a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate celor patru inculpați, pe durata termenelor de încercare stabilite. În ce privește inculpatul H.A.C., prima instanță, având în vedere că acesta a perseverat în săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum de droguri de risc, a dispus ca pedeapsa principală aplicată acestuia să fie executată în regim de detenție. Cum inculpații M.G., P.M.T., V.S. și S.S.C., au fost reținuți și arestați preventiv până în data de 24 ianuarie 2013, prima instanță a dispus, în conformitate cu disp. art. 88 C. pen., deducerea acestei perioade din pedeapsa principală, astfel: - de la 31 octombrie 2012, la 24 ianuarie 2013, pentru inculpații M.G. și P.M.T.; - de la 31 octombrie 2012, orele 19:00, la 01 noiembrie 2012, orele 19:00 și de la 09 noiembrie 2012, la 24 ianuarie 2013, pentru inculpatul V.S. - de la 21 noiembrie 2012, la 24 ianuarie 2013, pentru inculpatul S.S.C. Având în vedere că măsura arestării a fost dispusă în lipsă, și împotriva inculpatului H.A.C., fără a fi pusă în executare până la data pronunțării, prima instanță a dispus, în conformitate cu disp. art. 350 alin. (1) C. pen.ă, menținerea acestei măsuri preventive. În baza disp. art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prima instanță a dispus confiscarea drogurilor de risc care au fost ridicate de la inculpatul H.A.C., și care nu s-au consumat în procesul analizelor efectuate în laboratoarele de specialitate, cât și distrugerea acestora, cu excepția contraprobei. De precizat că aceste droguri se află în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - S.C.C.O. - Vrancea. Având în vedere că, din activitatea de traficare a drogurilor de risc, inculpații au obținut diferite sume de bani, prima instanță a dispus, în conformitate cu disp. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, confiscarea acelor sume de bani de la inculpați, astfel: - suma de 340 lei, de la inculpatul M.G.; - suma de 700 lei, de la inculpatul P.M.T.; - suma de 200 lei de la inculpatul V.S.; - suma de 720 lei, de la inculpatul S.S.C.; - suma de 450 lei, de la inculpatul H.A.C. Cum în activitatea de traficare a drogurilor de risc, inculpații s-au folosit și de instrumente de comunicare, prima instanță, în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpați, astfel: - un telefon mobil, și o cartelă Cosmote, bunuri ce aparțin inculpatului M.G.; - un telefon mobil și o cartelă Cosmote, bunuri ce aparțin inculpatului P.M.T.; - un telefon mobil și o cartelă Cosmote, bunuri ce aparțin inculpatului V.S.; - un telefon mobil, o cartelă Cosmote, un telefon mobil, o cartelă Vodafone, bunuri ce aparțin inculpatului S.S.C.; toate aceste bunuri aflându-se în Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.T. - Biroul Teritorial Vrancea, inculpatul P.M.T. șl inculpatul H.A.C., care a declarat apel peste termen. Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.T. - Biroul Teritorial Vrancea a criticat sentința penală pronunțată de instanța de fond, ca fiind nelegală, deoarece, pe de o parte, instanța nu s-a pronunțat asupra măsurilor asigurătorii dispuse în cauză iar, pe de altă parte, în mod eronat, a reținut în favoarea inculpatului H.A.C. dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în condițiile în care acesta a lipsit de la judecată. A mai considerat, de asemenea, că sentința penală apelată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate. Inculpatul P.M.T. a solicitat instanței schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării, arătând că, datorită instituirii unor măsuri de supraveghere, potrivit art. 86 1 C. pen. nu va mai putea pleca în străinătate pentru a se angaja. Inculpatul H.A.C. a solicitat reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen. Prin Decizia penală nr. 108 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.T. - Biroul Teritorial Vrancea împotriva sentinței penale nr. 28 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 8183/91/2012 și, în consecință; A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare: Au fost înlăturate dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. din încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatului H.A.C.,cu antecedente penale, deținut în Arestul I.P.J. Vrancea), menținând pedeapsa de 6 luni închisoare. A fost completat dispozitivul sentinței penale apelate, în sensul menținerii măsurii sechestrului asigurător asupra telefoanelor mobile și cartelelor telefonice utilizate de inculpații M.G., , fără antecedente, P.M.T. (zis „M."),V.S., fără antecedente penale și S.S.C. (zis „C."), , fără antecedente penale măsura asiguratorie fiind instituită prin Ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii nr. 42/D/P/2012 din 07 decembrie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.T. - Biroul Teritorial Vrancea (fila 66,67, dosar urmărire penală - vol. II). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de inculpatul H.A.C. împotriva sentinței penale nr. 28 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Vrancea. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M.T. împotriva sentinței penale nr. 28 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Vrancea. În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H.A.C. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-au dedus perioadele de reținere și arestare preventivă după cum urmează: - de la 31 octombrie 2012 la 24 ianuarie 2013 (reținere și arestare preventivă), pentru inculpații M.G. și P.M.T.; - reținerea de la 31 octombrie 2012, ora 19.00 la 01 noiembrie 2012, ora 19.00 și arestarea preventivă de la 09 noiembrie 2012 la 24 ianuarie 2013, pentru inculpatul V.S.; - de la 21 noiembrie 2012 la 24 ianuarie 2013 (reținere și arestare preventivă) pentru inculpatul S.S.C. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-au dedus pentru inculpatul H.A.C. următoarele perioade: - durata arestării în Austria de la 27 februarie 2013 la 22 martie 2013 și perioada arestării preventive din România de la 22 martie 2013 la zi - 16 aprilie 2013. S-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului H.A.C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a stabilit că onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 750 lei, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției (avocat M.M.E.). În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligați inculpații P.M.T. și H.A.C. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel următoarele sume: 75 lei de către inculpatul P.M.T. și 175 lei de către inculpatul H.A.C. Pentru a decide astfel, analizând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor apelanților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 372 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate, precum și vinovăția inculpaților. S-a reținut, în fapt, că inculpații M.G., P.M.T., V.S., S.S.C. și H.A.C., în perioada aprilie - octombrie 2012 au deținut, au vândut și au oferit mai multe cantități de cannabis și hașiș care sunt incluse în Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 ca droguri de risc. Faptele săvârșite constituie elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de cumpărare și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul M.G.; de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cumpărare și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de efectuare de operațiuni, fără drept, cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011 pentru inculpatul P.M.T.; de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul V.S.; de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de cumpărare și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul S.S.C. și de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul H.A.C. Pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în dispozițiile art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptelor săvârșite, împrejurările în care s-au săvârșit acestea, precum și persoana fiecărui inculpat. S-a apreciat că nu pot fi primite motivele de apel ale inculpaților privind modalitatea de executare a pedepselor. Aplicarea în favoarea inculpatului P.M.T. a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. este în acord cu faptele reținute în sarcina sa, modalitatea de săvârșire a acestora iar, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv, suspendarea executării pedepsei, fără a dispune față de acesta respectarea unor măsuri de supraveghere, nu ar conduce la scopul pedepsei prevăzut de art. 53 C. pen. S-a apreciat că, apelul peste termen declarat de inculpatul H.A.C., se încadrează în dispozițiile art. 365 C. proc. pen., având în vedere că acesta a lipsit de la toate termenele de judecată, cât și de la pronunțare, iar apelul declarat nu se situează în termen de peste 10 zile de la data începerii executării pedepsei. În ceea ce îl privește pedeapsa aplicată acestui inculpat, H.A.C., s-a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a considerat că aplicarea unei pedepse cu executare efectivă de către acesta, conduce la scopul pedepsei, față de faptele reținute și modalitatea de săvârșire a acestora, precum și având în vedere că acesta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și prezenta poziția. Având în vedere acest ultim comportament al inculpatului, respectiv faptul că nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a prezentat o declarație autentificată prin care să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., s-a constatat că în mod greșit, instanța de fond a reținut în favoarea sa dispozițiile acestui articol de lege. Astfel, pentru acest motiv, invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.T. - Biroul Teritorial Vrancea, s-a apreciat că se impune înlăturarea dispozițiilor alin. (7) art. 320 1 C. proc. pen., cu menținerea aceleiași pedepse aplicată inculpatului. Deși inculpatul H.A.C. a arătat că înțelege să se prevaleze de disp. art. 320 1 C. proc. pen. în fața instanței de apel, având în vedere faptul că alin. (1) al. art. 320 1 C. proc. pen. prevede faptul că inculpatul se poate prevala de aceste dispoziții legale până la începerea cercetării judecătorești și față de referatul încheiat în data de 11 aprilie 2013 prin care se comunică de către arestul I.P.J. Focșani că inculpatul a fost arestat la data de 22 martie 2013, instanța de apel a apreciat că se impune respingerea cererii acestuia de a se prevala de art. 3201 C. proc. pen., întrucât, la data prevăzută de lege pentru a se prezenta în instanță și, eventual, a da o astfel de declarație, inculpatul nu era arestat. Totodată, s-a apreciat că se impune admiterea motivului de apel invocat de Parchet, respectiv, menținerea sechestrului asigurător asupra telefoanelor mobile și cartelelor telefonice utilizate de inculpații M.G., P.M.T., V.S. și S.S.C. Împotriva deciziei menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.M.T. și H.A.C., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile ort. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor. Analizând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de către inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Astfel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept. În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori la data de 16 aprilie 2013 ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Analizând recursurile inculpaților, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., - incident când "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii" - Înalta Curte constată că, în realitate, criticile formulate nu se circumscriu cazului de casare invocat, întrucât aspectele învederate nu vizează aspecte de nelegalitate a hotărârilor atacate, ci de netemeinicie, în ceea ce privește individualizarea pedepselor inculpaților. Criticile recurenților inculpați ar fi putut fi examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță. În raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerile recurenților inculpați nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. și, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, sfera controlului judiciar exercitat în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate de instanța de apel a fost limitată doar la chestiuni ce privesc aspecte de drept, instanța neavând posibilitatea de a putea examina și aspecte de netemeinicie a deciziei ata