ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5860/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 3358/325/2008 la data de 28 februarie 2008, reclamantul A.I. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Timișoara și Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate existenta construcției casa cu demisol, parter și mansardă edificată peste construcția "beci semiîngropat" și să se dispună intabularea acesteia în cartea funciară Timișoara nr. top. 28200/2. În motivare reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate asupra construcției "beci semiîngropat", situat în str. L., drept intabulat în CF Timișoara din anul 1993; proprietarul terenului fiind Statul Român.

Peste construcția mai sus menționată a fost edificat imobilul casa cu demisol, parter și mansardă, imobil în care în prezent locuiește. Primăria Timișoara i-a eliberat autorizații de construire cu privire la executarea unor lucrări la acest imobil, însă nu i-a fost eliberată o adeverință cu privire la existența edificiului, necesară intabulării ca și casa cu demisol, parter și mansardă. În drept au fost invocate prevederile art. III C. proc. civ., art. 20 alin. (1) și art. II din Legea nr. 7/1996. Prin Sentința civilă nr. 14626 din 20 noiembrie 2008 s-a dispus declinarea competenței materiale a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere, că valoarea obiectului pricinii - astfel cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză este superioară sumei de 500.000 RON, fiind atrasă, astfel, incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. După declinarea competenței, reclamantul și-a precizat cererea în fața tribunalului solicitând constatarea dreptului său de superficie asupra terenului și înscrierea lui în cartea funciară. Prin Sentința civilă nr. 1660/PI din 24 iunie 2009 Tribunalul Timiș a admis cererea precizată formulată de reclamant și în consecință a constatat că reclamantul a dobândita dreptul de superficie asupra terenului înscris în CF Timișoara, (ce încorporează edificatul descris în raportul de expertiză efectuat în cauză și care face parte integrantă din hotărâre), drept ce constă în dreptul de proprietate asupra edificatului și drept de folosință asupra terenului; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel recunoscut.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat să de constate un drept deja existent și nu o situație de fapt, excepția de inadmisibilitate invocată de pârâți fiind, astfel, neîntemeiată. Prezumția instituită de art. 492 C. civ. nu este absolută, iar răsturnarea ei are ca efect dobândirea unui drept de superficie de către constructor. Or, în cauză, reclamantul a construit edificatul, iar atitudinea de pasivitate a pârâților echivalează cu acordul tacit al acestora la dobândirea folosinței asupra terenului de către reclamant. Prin Decizia civilă nr. 327A din 6 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, a admis apelul declarat de pârâții Municipiul Timișoara și Consiliul local al Municipiului Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 1660/PI din 24 iunie 2009 a Tribunalului Timiș, pe care a schimbat-o în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.I..

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Astfel cum reclamantul a reiterat pe calea întâmpinării formulate în apel, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea existenței construcției și intabularea acesteia în cartea funciară, precum și constatarea dreptului său de superficie asupra terenului cu intabularea corespunzătoare a acestui drept în cartea funciară. Dispozițiile art. 492 C. civ. reținute de prima instanță ca fiind incidente în cauză consacră prezumția de proprietate asupra edificatelor de pe un teren în favoarea proprietarului terenului. Corespunde realității că prezumția este relativă și că, în cauză, reclamantul a făcut dovada împrejurării că el este cel care a edificat construcția și nu proprietarul terenului (Statul Român - dosar fond).

Se observă, însă, că pârâții-apelanți nu au invocat că ei ar fi ridicat construcția - deci nu au contestat calitatea reclamantului de proprietar asupra acesteia - ci faptul că lucrările s-au efectuat în lipsa autorizației de construire, respectiv în lipsa acordului proprietarului terenului; or, din examinarea înscrisurilor de la dosar, reclamantul a procedat la ridicarea construcției în lipsa unei atari autorizații, (aspect necontestat în cauză) deci cu încălcarea disp. art. 1 din Legea nr. 50/1991 în forma în vigoare în perioada în care s-a realizat noua construcție. Este adevărat că dreptul de superficie se dobândește inclusiv prin convenția părților, însă instanța de apel apreciază că acest mod de dobândire nu se regăsește în cauza de față.

Astfel, atitudinea pasivă a pârâților care au permis reclamantului să construiască în lipsa unei autorizații, nu poate fi asimilată acordului tacit al proprietarului la dezmembrarea dreptului său de proprietate asupra terenului, pierderea cu titlu gratuit al unui atribut al dreptului de proprietate pe o perioadă practic nelimitată ca efect al pasivității reprezentând, în realitate, o sancțiune care este vădit disproporționată pentru atitudinea chiar culpabilă a proprietarului. În consecință, în mod greșit s-a reținut dobândirea de către reclamant a dreptului de superficie având drept consecință folosința asupra terenului statului. După cum s-a arătat, reclamantul a solicitat constatarea existenței construcției și intabularea edificatului în cartea funciară.

Simpla existență a construcției este o stare de fapt iar intabularea, pe cale de consecință, a edificatului - în condițiile în care, așa cum s-a arătat -pârâții nu au contestat dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției, nu poate fi primită decât cu încălcarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. Împotriva Deciziei civile nr. 327 A din 6 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs reclamantul A.I., susținând următoarele: Instanța de apel a reținut că pârâții nu au contestat calitatea de proprietari asupra construcției, ci faptul că lucrările s-au efectuat în lipsa autorizației de construire. Or, pentru constatarea dreptului, conform art. III C. proc. civ., inexistența contractului de construire și lipsa autorizației nu poate avea consecințe, împrejurările menționate manifestându-se în planul raporturilor de natură administrativă.

Aceste aspecte de ordin formal nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate. Atitudinea pasivă a pârâților care i-au permis să construiască în lipsa unei autorizații poate fi asimilată acordului tacit al proprietarului, a mai susținut recurentul, susținerea contrară a instanței de apel fiind apreciată ca greșită. Intimații Municipiul Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că s-au încălcat dispozițiile legale în materie prin edificarea construcției fără autorizație, iar instanța nu poate recompensa un asemenea comportament ilegal prin recunoașterea unui drept de proprietate în favoarea reclamantului.

Totodată, prin edificarea făcută fără acordul proprietarului, reclamantul recurent este în situația unui constructor de rea credință și nu poate beneficia de un drept de superficie. Recursul este nefondat pentru cele ce urmează: Reclamantul a solicitat constatarea existenței construcției edificată de el și intabularea în CF, precum și constatarea dreptului său de superficie asupra terenului cu intabularea corespunzătoare a acestui drept în CF. Constatarea existenței unei construcții reprezintă constatarea unei stări de fapt, cerere care excede cadrului reglementat de art. III C. proc. civ. invocat ca temei al acțiunii, iar pe această cale se ocolesc dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor.

Recurentul a contestat decizia instanței de apel și cu privire la soluția dată cererii de constatare a dreptului său de superficie. Dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate al unei persoane privitor la construcții, plantații sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia proprietarul construcțiilor are un drept de folosință accesoriu dreptului de proprietate asupra construcțiilor. Acest drept se poate dobândi în cazul în care clădirile s-au edificat pe terenul altcuiva, dar cu acordul titularului dreptului de proprietate. Or, așa cum a reținut instanța de apel și cum se susține prin întâmpinare, în speță nu se regăsește acordul proprietarului terenului, atitudinea pasivă a pârâților care au permis reclamantului să construiască în lipsa autorizației neputând fi asimilată acordului tacit, date fiind cerințele exprese ale Legii nr. 50/1991 în materie.

Față de cele ce preced, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva Deciziei nr. 327/A din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010. Procesat de GGC - CL