ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1359/2010

Deliberând, asupra recursului de față,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București, la data de18

aprilie 2008,

reclamanta N.C.

a solicitat instanței ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului S.M. la plata

unei pensii de întreținere în cuantum de 500 lei în favoarea minorului S.A., cu

începere de la data de 01 noiembrie 2007, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 86, 93 și 94 C. fam., reclamanta a arătat că nu a

fost căsătorită cu pârâtul, dar copilul a fost recunoscut de către acesta prin

certificatul de naștere, că a domiciliat cu pârâtul din decembrie 2003 până în

februarie 2007, de când s-a separat în fapt de acesta, iar la cheltuielile de

întreținere ale minorului pârâtul nu a mai contribuit cu nimic începând cu luna

noiembrie 2007, iar din data de 24 ianuarie 2008, pârâtul nu a mai venit să-și

viziteze copilul și nici la telefon nu a mai vorbit cu el.

Pârâtul S.M. a depus la dosar

întâmpinare prin care a solicitat obligarea reclamantei să îi permită să aibă

legături personale cu minorul, potrivit art. 43 C. fam.

Reclamanta a depus ulterior, o cerere

completatoare în care a solicitat încredințarea spre creștere și educare a

minorului și de vizitare a acestuia numai în prezența mamei.

Judecătoria sector 5 București, prin

sentința civilă nr. 9696 din 19 decembrie 2008, a anulat ca netimbrată cererea

formulată de pârât de stabilire a unui program de vizitare a minorului; a admis

în parte acțiunea modificată a reclamantei, a încredințat minorul S.A. spre

creștere și educare mamei; a obligat pârâtul la plata către reclamantă și în

favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 350 lei lunar,

începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.

Apelul declarat de pârâtul S.M. a fost

respins ca nefondat prin Decizia nr. 469/A din 9 aprilie 2009 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, reținându-se că hotărârea primei instanțe

este legală și temeinică, fiind luată în raport de dispozițiile art. 38 alin.

(4) și art. 42 alin. (1) C. fam. și de dispozițiile Legii nr. 272/2004.

Împotriva acestei hotărâri a exercitat

calea de atac a recursului pârâtul, fără însă a proceda la motivarea în fapt și

în drept a acestuia.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 1067

din data de 22 iunie 2009, a constatat nul recursul declarat de pârât.

Împotriva acestei din urmă decizii, S.M.

a declarat un nou recurs, arătând că motivele le va depune până la primul

termen de judecată.

La termenul de judecată din 2 martie

2010

, Înalta Curte a

invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea căii

de atac deduse judecăți.

Recursul este inadmisibil pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt

supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile

prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu

recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește

unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Drept urmare, cum împotriva unei

hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de

atac, recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâtul S.M. împotriva Deciziei nr. 1067 din data de 22 iunie 2009 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 martie 2010.