ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3700/2013

Deliberând asupra recursului declarat de către inculpata C.V. împotriva Deciziei penale nr. 80/ P din 24 mai 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 7469/88/2012, între altele, s-a hotărât:

În temeiul art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen., cu aplic, art. 73 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata C.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 175 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

A luat act că partea vătămată C.G. nu s-a constituit parte civilă.

A admis acțiunea civilă a Spitalului județean de urgență Tulcea și a obligat inculpata la plata sumei de 3.153,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul județean de urgență Tulcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 636/ P din 20 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C.V. pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 - 174 -175 lit. c) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 28 septembrie 2012, imediat după ce a fost lovită de către soțul său, partea vătămată C.G., s-a înarmat cu un cuțit și l-a înjunghiat pe acesta în abdomen, creându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, leziuni incompatibile cu viața ce au pus în primejdie viața victimei, salvată doar datorită intervenției chirurgicale de urgență.

Prezentă în fața instanței, inculpata nu a dorit să dea declarație și nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

Partea vătămată C.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Analizând cauza, Tribunalul a reținut, în fapt, că în după-amiaza zilei de 28 septembrie 2012, inculpata C.V. a revenit de la câmp la locuința sa din com. Luncavița, jud. Tulcea, unde locuiește împreună cu soțul său, partea vătămată C.G. și cu 3 dintre cei 4 copii ai lor. Constatând că soțul său, care nu are serviciu, se află vizibil sub influența băuturilor alcoolice și nu făcuse nimic de mâncare, inculpata, aflată și ea sub influența alcoolului, a început să-i reproșeze acest lucru. Spre seară, după ce inculpata a gătit și au mâncat cu toții, cearta a reizbucnit între soții Cojocaru, amploarea acesteia fiind direct proporțională cu cantitatea de alcool consumată, victima continuând să bea bere, iar inculpata dintr-o sticlă de 2 l cu vin, adusă de la câmp. Deși din alte probe reiese că scandalul a fost început și realimentat chiar de către ea, în declarațiile sale C.V. a arătat că a evitat cât a putut și l-a ignorat, dar soțul său devenea tot mai agresiv și, la un moment dat, mai pe seară, a început să o și lovească, să o tragă de păr, speriind și copiii. înainte ca inculpata să ia cuțitul din bucătărie, soțul său a „măturat" cu ea pe jos prin toată curtea, iar ea nu a mai putut suporta și 1-a lovit o dată în burtă cu cuțitul.

Momentul refugierii părților în bucătăria locuinței comune, al luării cuțitului de către inculpată și al înjunghierii victimei, a fost perceput nemijlocit de către martora minoră C.E.D., una din fiicele părților, care a anuntat-o despre cele întâmplate pe numita M.M., o vecină. La rândul său, aceasta l-a sunat pe numitul C.C., fiul părților, aflat.la discoteca din localitate, care a venit la domiciliul comun împreună cu doi prieteni, A.D. și D.A.. Aceștia au transportat victima la dispensarul comunal cu mașina ultimului și au apelat serviciul medical de urgență 112.

Din declarația minorei C.E.D. mai reiese că, în bucătăria locuinței comune, tatăl său a lovit-o cu pumnii și picioarele pe mama sa, că a tras-o de păr și a trântit-o pe jos imediat înainte ca aceasta să ia cuțitul de pe masă și să-l înjunghie, ceea ce probează provocarea inculpatei, așa cum a susținut și aceasta în declarațiile sale.

Deși prin declarația dată în fața instanței partea vătămată a încercat să atenueze răspunderea inculpatei, precizând că el este principalul vinovat și că inculpata a introdus doar foarte puțin vârful cuțitului în abdomenul său, instanța nu va reține această declarație, deoarece ea nu corespunde adevărului, din probele administrate în cauză rezultând că inculpata a înjunghiat practic partea vătămată, lama cuțitului atingând organe importante din abdomen, fapt ce a pus în pericol viața victimei.

După ce a fost înjunghiat, victima, sângerând abundent, a ieșit din bucătărie și s-a așezat pe prispa casei, iar inculpata a aruncat la întâmplare cuțitul în curte, acesta fiind găsit ulterior de către numitul C.C., care l-a înfipt într-un gard și l-a arătat și predat apoi organelor de poliție cu ocazia cercetării la fața locului.

Victima, transportată, internată și operată de urgență la S.J.U. Tulcea în noaptea de 28/29 septembrie 2012 nu a dorit să fie reexaminată medico-legal și nici să dea declarații după externarea sa. în procesul-verbal întocmit la 22 octombrie 2012, cu privire la aceste aspecte, în prezența martorului asistent M.I., s-a consemnat că partea vătămată C.G. a declarat verbal că nu are nicio pretenție față de soția sa, asumându-și partea sa de vină pentru reacția acesteia, că au împreună 4 copii, din care două fete minore și că nu dorește să mai fie examinat medico-legal deoarece se simte bine. în același act s-a consemnat, deopotrivă, că soții C. conviețuiesc actualmente în bune condiții împreună, motivându-și violențele fără precedent din 28 septembrie 2012 pe fondul greutăților și lipsurilor materiale.

Pentru partea vătămată C.G., concluziile medico-legale provizorii din 29 septembrie 2012 au confirmat atât data comiterii faptei - 28 septembrie 2012, înjunghierea sa cu un corp tăietor-înțepător precum și punerea în primejdie a vieții sale, cu 25-30 de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării.

Constatându-se existența unor semne de violență pe corpul său și fiind examinată medico-legal la 29 septembrie 2012, s-a concluzionat că și inculpata C.V. prezenta leziuni traumatice, produse la aceeași dată, prin lovirea sa activă cu un corp dur de formă alungită, pentru a căror vindecare a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții sale.

Cu ocazia cercetării la fața locului a fost găsit cuțitul corp delict, cu care inculpata C.V. a recunoscut în cursul audierilor că și-a înjunghiat soțul. De asemenea, în curtea și casa (bucătăria) părților din com. Luncavița, jud. Tulcea, au fost găsite și fixate fotografic mai multe pete și urme de culoare brun-roșcate, care s-au dovedit ulterior a fi de sânge uman, cu aceeași grupă sanguină ca și a părții vătămate - 01. Totodată, de la locul faptei au fost ridicate mai multe obiecte de uz casnic și de îmbrăcăminte care prezentau același tip de pete și urme; supuse apoi unor analize bio - criminalistice, și aceste probe au confirmat apartenența lor la aceeași grupă sanguină ca a părții vătămate și au dat o serie de elemente asupra stării de fapt.

Privitor la consecințele asupra vieții și sănătății părților, concluziile medico-legale definitive, finalizate prin rapoartele medico-legale nr. 1024 și, respectiv, 1025, ambele din 01 octombrie 2012 ale S.M.L. Tulcea, nu au diferit de cele preliminarii, în plus însă, în rapoartele întocmite, concluzionându-se și asupra alcoolemiei părților care aveau 1,50 gr.%o - victima C.G. și, respectiv, 1,25 gr.%o, inculpata C.V., recoltarea probelor biologice pentru aceasta efectuându-se ambilor la data de 29 septembrie 2012.

Este totodată de precizat faptul că partea vătămată C.G. a fost internat și tratat la S.J.U. Tulcea - Secția chirurgie, în perioada 29 septembrie - 08 octombrie 2012 și nu a dorit să fie reexaminat medico-legal după externare, concluziile medico-legale definitive fiind formulate după obținerea, analizarea și interpretarea înscrisurilor întocmite în cadrul unității medicale de internare și tratament. De asemenea inculpata C.V. nu a formulat plângere împotriva soțului său pentru lovire.

S.J.U. Tulcea a comunicat c/val. cheltuielilor ocazionate de internarea și tratamentul sus-numitului, în cuantum de 3.153,33 lei, sumă cu care această entitate juridică s-a constituit parte civilă în cauză, conform adresei din 06 noiembrie 2012.

În drept, fapta inculpatei C.V. care, la data de 28 septembrie 2012, imediat după ce a fost lovită de către soțul său, partea vătămată C.G., s-a înarmat cu un cuțit și l-a înjunghiat pe acesta în abdomen, creându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, incompatibile cu viața, pusă în primejdie în lipsa îngrijirilor medicale și salvată numai datorită intervenției chirurgicale de urgență, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, comisă în stare de provocare, în condițiile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei C.V. rezultă că aceasta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior sancționată administrativ pentru un furt calificat.

Instanța mai reține că inculpata are cu victima 4 copii, din care 2 minori.

Având în vedere pericolul social ridicat al faptei comise, rezultat din încercarea de suprimare a vieții unei persoane apropiate, modul și împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatei, care a recunoscut comiterea faptei, dar a încercat, împreună cu partea vătămată, să ignore gravitatea ei, ținând cont și de starea de provocare în care s-a aflat inculpata, instanța, în temeiul art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., va condamna pe inculpata C.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Împotriva sentinței penale nr. 7 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 7469/88/2012, în termen legal, a declarat apel inculpata C.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul laturii penale a cauzei. Apelul a vizat individualizarea pedepsei, inculpata solicitând reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere atitudinea procesuală manifestată pe parcursul procesului penal și situația familială a inculpatei.

Inculpata C.V. a fost audiată la instanța de apel, declarația acesteia fiind consemnată si atașată la dosar.

Prin Decizia penală nr. 80/ P din 24 mai 2013, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.V. împotriva sentinței penale nr. 7 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 7469/88/2012.

S-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatei, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești (procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală din 01 octombrie 2012, raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din 17 octombrie 2012, declarațiile părții vătămate C.G., declarațiile martorilor C.E., A.D., C.C. și M.M., declarațiile inculpatei) rezultă că la data de 28 septembrie 2012, după ce a fost lovită de către soțul său, partea vătămată C.G., în cursul unui conflict declanșat pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpata C.V. s-a înarmat cu un cuțit și l-a înjunghiat pe acesta în abdomen, creându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, incompatibile cu viața, pusă în primejdie în lipsa îngrijirilor medicale și salvată numai datorită intervenției chirurgicale de urgență.

Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările în care a avut loc incidentul din data de 28 septembrie 2012.

Curtea a constatat că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind gradul de pericol social al faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatei, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acesteia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

S-a apreciat că pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată de inculpată în sensul reducerii pedepsei, a considerat că nu se impune a se da curs celor susținute, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanța urmând să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatei.

S-a subliniat că, în contextul în care se reține comiterea infracțiunii deduse judecății (pe fondul unei situații conflictuale, generată de consumul de băuturi alcoolice, inculpata a aplicat victimei lovituri cu un cuțit într-o zonă vitală), față de relațiile sociale lezate, ce privesc dreptul la viață și integritate corporală, urmările produse, impactul negativ al faptei asupra opiniei publice, denotă un grad ridicat de pericol social al faptei, dar firește, în lumina criteriile reglementate de art. 72 C. pen., trebuie acordată aceeași valență datelor personale ale inculpatei.

Instanța de control judiciar s-a oprit și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatei, reținând că aceasta este în vârstă de 43 de ani, este căsătorită are patru copii, nu are ocupație și nici loc de muncă, a mai intrat în conflict cu legea penală, a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Astfel, poziția procesuală adoptată de inculpată și celelalte date ce caracterizează favorabil persoana acesteia au fost avute în vedere de prima instanță, care a aplicat o pedeapsă redusă semnificativ sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.

Pentru considerentele anterior arătate, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, reprezintă o pedeapsă proporțională și va determina în conștiința inculpatei respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata C.V., susținând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

A considerat că, în mod eronat, instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. cu privire la reducerea limitelor de pedeapsă aplicabile, deși inculpata ar fi dorit acest lucra.

In continuare, analizând cauza, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată recursul declarat de către inculpata C.F. ca fiind nefondat.

Potrivit art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 din același cod. Astfel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

În cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța la 24 mai 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. se constată că recursul inculpatei a fost motivat în termen, motivele fiind depuse la dosarul cauzei în scris, la 15 noiembrie 2013, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În legătură cu critica invocată, instanța de recurs constată că aceasta se subsumează cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., ceea ce se învederează instanței fiind neaplicarea a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința greșitei stabiliri a cuantumului pedepsei.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Se constată că pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pe de o parte legiuitorul a impus condiția manifestării de voință a inculpatei, fie personal, fie prin intermediul unui înscris autentic prin care acesta să își manifeste opțiunea în sensul aplicării prevederilor arătate, iar pe de altă parte, a condiționat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției de exprimarea acestei poziții procesuale până la momentul începerii cercetării judecătorești.

Din analiza actelor dosarului se constată că, în cauză, cercetarea judecătorească a început în fața Tribunalului Tulcea la data de 29 ianuarie 2012, în prezența inculpatei C.V., care a fost asistată de apărătorul său ales, avocat T.C.

Așa cum s-a consemnat în partea introductivă a sentinței penale nr. 7, la termenul din 29 ianuarie 2012 instanța de fond a făcut cunoscute inculpatei prevederile art. 320 C. proc. pen., iar aceasta a declarat, în mod expres, că nu dorește aplicarea acestor dispoziții.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu se poate susține că inculpata ar fi dorit să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. în fața instanței de fond, sau că această instanță ar fi putut, în contra manifestării de voință a recurentei, reține prevederile menționate, neexistând motive care să conducă la concluzia încălcării dreptului recurentei la un proces echitabil sau a nerespectării principiul rolului activ al instanței.

Se reține că în calea de atac a apelului, inculpata a formulat critici de netemeinicie a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, solicitarea în cadrul reindividualizării pedepsei aplicate reducerea cuantumului acesteia, fără a preciza că dorește sa'beneficiezede dispozițiile art. 320 C. proc. pen.

Ca atare, solicitarea inculpatei la acest termen, adresată direct instanței de recurs, ca judecata să se facă în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. este tardivă, în raport de dispozițiile imperative ale aceluiași articol.

În raport de aspectele menționate, în baza art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V. împotriva deciziei penale atacate, criticile invocate de către inculpată neîncadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. și, totodată, în niciun alt caz de casare ce se ia în examinare din oficiu.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului parțial al apărătorului desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, făcând aplicarea Protocolului încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției privind plata onorariilor apărătorilor din oficiu, în considerarea activităților desfășurate, anume studierea dosarului și asigurarea asistenței juridice a inculpatului la acest termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V. împotriva Deciziei penale nr. 80/ P din 24 mai 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2013.