ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3080/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3080/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița

sub nr. 3073/120 din 13 mai 2011 reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Județean Dâmbovița, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună anularea hotărârii nr. 2 din 04 martie 2011, în sensul recalculării cuantumului

despăgubirilor și acordării unui minim de 25 euro/m.p. precum și anularea hotărârii

nr. 3 din 04 martie 2011, în sensul recalculării cuantumului despăgubirilor și acordării

unui minim de 15 euro/m.p. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că este proprietara terenurilor ce urmează a fi expropriate, în baza actului

de adjudecare din data de 05 martie 2002, a contractelor de vânzare cumpărare

nr. C1, C2, C3 din 22 octombrie 2003 și nr. C4 din 14 noiembrie 2003 și că la data

de 21 decembrie 2010 a fost notificată de către pârât că în urma hotărârii nr. 35/2009

urmează a fi expropriată pentru cauză de utilitate publică.

A mai arătat reclamanta

că la data emiterii notificărilor pârâta nu avea nicio bază legală în ceea ce privește

derularea proiectului și exproprierea, că legea indicată a fost Legea nr. 198/2004,

care a fost ulterior abrogată prin Legea nr. 255/2010 și că proiectul este unul

de reabilitare și modernizare și nu de construire, mai mult decât atât există încă

două drumuri care au aceeași destinație, iar prețul oferit este unul derizoriu.

A menționat și că odată

cu începerea proiectului nu și-ar mai putea desfășura activitatea în niciun fel

- ținând cont de obiectul acesteia, respectiv creșterea animalelor și că drumul

va trece la câțiva metri de această proprietate, teren și construcție și nu va mai

putea fi utilizată acea parcelă de teren.

Reclamanta a mai precizat

că în zonă s-au făcut investiții masive de care nu s-a ținut cont la oferta de despăgubiri.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr. 255/2010.

Au fost anexate cererii

de chemare în judecată copii de pe următoarele înscrisuri: adresele din 11 martie

2011, din 03 februarie 2011, din 21 decembrie 2010 emise de pârâtă, hotărârile contestate,

hotărârile privind exproprierea imobilelor, procese-verbale, plan de amplasament

și delimitare a corpului de proprietate însoțit de memoriu tehnic și contract de

vânzare-cumpărare.

Pârâta a formulat întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât declanșarea procedurilor de

expropriere s-a realizat în baza Legii nr. 198/2004, ulterior abrogată de Legea

nr. 255/2010, lege în baza căreia s-au continuat exproprierile.

A arătat că notificarea

la care face referire reclamanta nu mai putea fi retrasă, fiind transmisă prin poștă,

însă, începând cu data la care proprietarii au fost convocați s-au aplicat prevederile

Legii nr. 255/2010, fapt consemnat în procesele-verbale din 11 ianuarie 2011.

A mai precizat că susținerea

reclamantei că la data adoptării hotărârilor nu existau Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 255/2010 este neîntemeiată, întrucât la data adoptării hotărârilor

atacate, respectiv 4 martie 2011 aceste norme erau adoptate și aplicate și să sumele

stabilite ca despăgubire au rezultat din raportul de evaluare din 22 noiembrie 2010

întocmit de către SC N.S.T. SRL, evaluarea proprietăților realizându-se de către

o echipă de evaluatori membri ai Asociației Naționale a Evaluatorilor din România.

Tribunalul Dâmbovița,

prin sentința civilă nr. 2352 din data de 21 noiembrie 2012, a admis contestația

formulată de reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean

Dâmbovița, a anulat hotărârile nr. 2, 3 și 4 din 4 martie 2011 ale Comisiei de verificare

a drepturilor a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale și acordarea

despăgubirilor, comuna M., județul Dâmbovița, a obligat pârâtul Consiliul Județean

Dâmbovița să plătească reclamantei SC I.T. SRL București, echivalentul în RON al

sumei de 32.886,70 euro - reprezentând despăgubiri pentru exproprierea terenului

de 6.409 m.p. extravilan și respectiv 666 m.p. intravilan, comuna M., județul Dâmbovița,

conform expertizei contabile efectuate de expert tehnic evaluator B.F. și la plata

sumei de 4.661 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța soluția

de mai sus, tribunalul a reținut următoarele:

Proprietatea este dreptul

ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut,

însă în limitele prevăzute de lege, și nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea

sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă

despăgubire (conform art. 481 C. civ.).

Mai arată instanța de

fond că acest drept absolut și imprescriptibil este garantat prin art. 41 din Constituție,

conform căruia proprietatea este ocrotită prin lege, nimeni nu poate fi expropriat

decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă

și prealabilă despăgubire, despăgubire ce se stabilește de comun acord cu proprietarul

sau, în caz de neînțelegere, prin justiție.

Așa fiind, întrucât părțile

nu s-au înțeles cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă

în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată și completată

prin Legea nr. 255/2010 privind unele măsuri prealabile pentru lucrările de construire

de autostrăzi și drumuri naționale, s-a formulat acțiune de către reclamantă, contestându-se

astfel cuprinsul hotărârilor nr. 2, 3 și 4 din 04 martie 2011, emise de pârâtul

Consiliul Județean Dâmbovița.

Mai arată instanța de

fond că prin hotărârile de mai sus s-au acordat reclamantei despăgubiri în cuantum

de 10.542,28 RON pentru toate suprafețele de teren intravilan și extravilan din

comuna M., județul Dâmbovița, expropriate pentru reabilitarea și modernizarea drumului

județean Târgoviște - M. - Peștera Ialomicioara, reclamanta considerând-o o sumă

derizorie și nereală.

Prin încheierea de ședință

din 21 septembrie 2011, tribunalul a constatat ca fiind concludentă și utilă cauzei

efectuarea unei expertize tehnice de specialitate topometrică, având următoarele

obiective: identificarea și stabilirea suprafețelor de teren expropriate de pârât

de la reclamantă, evaluarea acestor suprafețe la prețurile libere pe piață la nivelul

anului 2011, urmând ca expertul să aibă în vedere și dispozițiile art. 25 din Legea

nr. 33/1996 cu privire la stabilirea componenței comisiei de evaluare a acestor

terenuri, formată din expertul desemnat de instanță și din experți consilieri numiți

de către părți.

Comisia de experți a fost

îndrumată a executa lucrarea de specialitate împreună, având în vedere titlurile

de proprietate ale reclamantei, suprafețele de teren expropriate, hotărârile privind

despăgubirile acordate de pârât pentru aceste terenuri, precum și procesul verbal

încheiat cu ocazia concilierilor purtate de părți.

Menționează prima instanță

că prin raportul de expertiză efectuat de ing. expert S.V., desemnat de instanța

de judecată, s-a concluzionat că cele 6 parcele identificate și evaluate de acest

expert au valori diferite, respectiv cele 5 parcele de categoria de folosință funciară

au valoarea de

0,42 euro/m.p.,

iar parcela intravilană

curți-construcții are valoarea de

0,70 euro/m.p.,

totalul despăgubirilor civile fiind de 2985,50 euro.

S-a constatat de tribunal

că expertul S.V. a efectuat raportul de expertiză fără colaborarea celorlalți doi

experți desemnați de părți, respectiv expertul N.I., propus de pârâtul Consiliul

Județean Dâmbovița și V.R., propus de reclamantă.

Prin concluziile raportului

de expertiză, expertul V.R., propus de reclamantă a apreciat, pe baza metodei comparației

prețurilor libere la terenurile agricole din zonă, că valoarea este de 4 euro/m.p.

pentru suprafața de teren extravilan de 6825 m.p., în total despăgubirile civile

cuvenite reclamantei fiind în sumă de 27.300 euro, adică 120.000 RON.

Așa fiind, Tribunalul

a reținut valorile totale diferite propuse de cei doi experți evaluatori, de cel

puțin 10 ori mai mari ale expertului propus de reclamantă față de cele propuse de

expertul desemnat de Tribunal, ceea ce a condus la efectuarea altui raport de expertiză

tehnică de evaluare a terenurilor agricole ale reclamantei, prin încheierea de ședință

din data de 10 ianuarie 2012 desemnându-se un expert evaluator în construcții civile,

evaluare proprietăți imobiliare.

După mai multe înlocuiri

ale experților, lucrarea a fost întocmită conform obiectivelor de mai sus de expertul

B F., potrivit încheierii de ședință din 18 aprilie 2012.

Prin concluziile raportului

de expertiză întocmit de expertul B.F., în raport de cealaltă expertiză efectuată

de expertul S.V. și consultarea cu ceilalți doi experți propuși de părți, s-a reținut,

prin metoda comparațiilor prețurilor din zonă la nivelul pieței libere și categoriilor

de folosință, un preț de 4,30 euro/m.p. pentru suprafața de 6409 m.p. teren extravilan,

adică valoarea de 27.558,70 euro (125926,72 RON) și de 8 euro/m.p. pentru suprafața

de 665 m.p. teren intravilan în comuna M. județul Dâmbovița, în valoarea de 5328

euro (24345,76 RON), în total despăgubirile cuvenite reclamantei fiind de 32.886,70

euro adică 150272,48 RON.

Separat, s-a întocmit

un raport de expertiză și de către expertul N.I., propus de pârât, care a concluzionat

că prețul despăgubirilor este de 0,29 euro/m.p. pentru ambele categorii de folosință

a terenurilor expropriate - intravilan și extravilan.

Comparând rezultatele

tehnice la care au ajuns experții desemnați de instanță cu ale experților propuși

de părți, având în vedere și slaba lor colaborare în întocmirea unei variante unice,

Tribunalul a reținut ca fiind reale rapoartele de expertiză efectuate de expertul

ing. evaluator construcții civile B.F. și de expertul ing. V.R., care au apreciat

valori apropiate pentru evaluarea acestor terenuri, potrivit Normelor speciale de

evaluare, de aproximativ 4 - 4,3 euro pentru terenurile extravilane și respectiv

8 euro pentru cel intravilan.

Așa fiind, s-a apreciat

de Tribunal că valoarea despăgubirilor civile este de 32.886,70 euro din care valoarea

de 27.558,70 euro pentru suprafața de 6409 m.p. extravilan și valoarea de 5328 euro

pentru suprafața de 666 m.p. teren intravilan.

Nu au fost reținute prețurile

pe metru pătrat arătate de expertul N.I. propus de pârât, la valoarea de 0,29 euro/m.p.,

de circa 25 ori mai mici decât prețurile reținute de experții precizați mai sus.

Instanța de fond mai arată

că din cuprinsul expertizei efectuate de ing. expert B.F. și reținută ca atare de

Tribunal, a rezultat că evaluarea terenurilor agricole ale reclamantei s-a făcut

în raport de prevederile Legii nr. 33/1994 cu modificările și completările ulterioare,

privind exproprierea pentru cazurile de utilitate publică, respectiv art. 26 - despăgubirea

compunându-se din valoarea reală a terenurilor agricole și prejudiciul comparat

proprietarului pentru cauza de utilitate publică.

De asemenea, la stabilirea

cuantumului despăgubirilor, același expert a ținut seama de Standardele internaționale

de evaluare, ediția a VIII-a 2008, cu privire la evaluarea proprietății imobiliare,

ținând totodată seama și de pierderile și profitul nerealizat al fermei reclamantei

prin exproprierea terenului, valoare reliefată corect de expertul V.R.

În sfârșit, expertul B.F.

a ținut seama de trei comparabile existente pe site-urile de specialitate vânzări

terenuri agricole în zona respectivă, precizate în scris și analizate de expert.

Împotriva sentinței menționate

a declarat apel Consiliul Județean Dâmbovița, criticând-o ca nelegală și netemeinică

pentru stabilirea unor valori exagerate ale terenurilor expropriate, valori ce nu

țin seama de prețurile pieței practicate în zonă, în concordanță cu art. 26 din

Legea nr. 33/1994.

În privința sumelor stabilite

ca justă despăgubire de către Consiliul Județean Dâmbovița, apelantul a precizat

că acestea au rezultat din raportul de evaluare din 22 noiembrie 2010 întocmit de

către SC N.S.T. SRL, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (8) din Legea

nr. 198/2004, abrogată în prezent de Legea nr. 255/2010.

Astfel, s-a arătat că

evaluarea proprietăților s-a făcut de către o echipă de evaluatori A., pentru unitatea

administrativ teritorială M., pe fiecare categorie de folosință, avându-se în vedere

tranzacțiile practicate în zonă pentru bunuri similare.

Prin încheierea din 16

aprilie 2013, instanța de apel, la cererea apelantului pârât, a admis o cerere de

efectuare a unui raport de expertiză, numind în acest sens, conform dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 33/1994 o comisie formată din trei experți.

Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, prin decizia nr. 469 din 13 mai 2014, a admis apelul declarat de

pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița și a schimbat în parte sentința civilă nr.

2352 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că l-a obligat pe

pârât să plătească reclamantei SC I.T. SRL suma de 73.099 RON, din care 61.325 RON

despăgubire pentru terenul expropriat și 11.774 RON reprezentând valoarea prejudiciului

cauzat prin expropriere.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut că terenul expropriat, în suprafață de 7075 m.p.

este situat parțial în intravilanul comunei M., județul Dâmbovița - suprafața de

666 m.p. și, parțial în extravilanul acesteia, suprafața de 6409 m.p., pe DJ 71,

pe partea dreaptă a acestuia, în sensul de mers spre Târgoviște, parcela 5729/5.

Examinând punctele de

vedere ale celor trei experți, instanța de apel a apreciat că suma de 61.325 RON

calculată drept despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 7075 m.p.,

astfel cum a fost identificat și evaluat în raportul de expertiză C.C., expert tehnic

al expropriatei, este cea mai apropiată de valoarea reală de despăgubire pentru

terenul expropriat, în raport de criteriile prevăzute de lege, de valoarea reală

de circulație a terenurilor la data efectuării și de metodele de evaluare ale acestora.

Instanța de apel a constatat,

totodată, că prejudiciul cauzat proprietarei prin expropriere este reprezentat de

scăderea procentuală a prețului de valorificare a terenului rămas neexpropriat,

ca urmare a fărâmițării acestuia, respectiv suma de 11.774 RON, astfel cum a fost

calculată de expertul numit de instanță, P.L.D.

Împotriva deciziei menționate

a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița, criticând-o

ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de

recurs, pârâtul a reținut că soluția instanței de apel a fost dată cu aplicarea

și interpretarea greșită a prevederilor art. 26 alin. (1) - (2) și art. 27

alin. (1) din Legea nr. 33/1994 republicată.

S-a învederat că se impuneau

lămuriri suplimentare din partea expertului P.L.D., desemnat de instanță, în justificarea

comparabilelor folosite la evaluare, respectiv în privința prejudiciului stabilit

pentru scăderea valorii economice a terenului rămas în proprietate după expropriere.

S-a susținut că în cuprinsul

lucrării de expertiză nu există nicio dovadă care să poată susține concluziile referitoare

la existența și întinderea prejudiciului, astfel că expertul P.L.D. a stabilit un

prejudiciu care, în speță, nu există, nu este cert și nu este determinat, în condițiile

în care terenul neexpropriat, rămas în continuare în proprietatea reclamantului,

poate fi lucrat conform destinației sale, respectiv categoria fâneață, iar ca urmare

a investiției ce se va realiza de către Consiliul Județean Dâmbovița, terenul va

dobândi un plus de valoare.

Prin urmare, s-a invocat

caracterul incert și nedeterminabil al prejudiciului.

Intimata SC I.T. SRL a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli

de judecată.

Examinând criticile invocate

de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele

ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză

de utilitate publică, republicată, „despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

iar „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Criticile aduse de recurentul

pârât deciziei atacate vizând acordarea nelegală a prejudiciului conform expertizei

efectuate de ing. P.L.D. sunt întemeiate.

Expertul desemnat de instanță

(P.L.D.) a motivat că prejudiciul cauzat proprietarei reclamante SC I.T. SRL, constă

în scăderea valorii terenului rămas în proprietate, ca urmare a fărâmițării determinate

de măsura exproprierii.

Împotriva raportului de

expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul P.L.D., Consiliul Județean Dâmbovița

a formulat la 17 aprilie 2014 obiecțiuni vizând acordarea nejustificată a prejudiciului

în valoare de 2648 euro.

Prin aceste obiecțiuni,

pârâtul a învederat că valoarea terenului rămas în proprietatea societății expropriate

nu putea decât să crească din moment ce acesta va avea deschidere la un drum județean,

cu posibilități de atragere a investițiilor în zonă și, totodată, cu posibilități

reale de schimbare a categoriei de folosință din extravilan în intravilan, astfel

că aceste pagube nu puteau fi anticipate și evaluate.

Prin încheierea de la

29 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins toate obiecțiunile

formulate la raportul întocmit de expertul P.L.D., apreciind că în măsura în care

părerea acestuia nu se coroborează cu actele și lucrările dosarului, instanța urmează

să aleagă celelalte variante ale raportului întocmit de comisia de experți, astfel

că nu se impune refacerea lucrării.

Ulterior, prin decizia

recurată, instanța de apel a omologat opinia expertului P.L.D. numai în ceea ce

privește valoarea despăgubirilor calculate drept prejudiciu cauzat proprietarului,

în ceea ce privește valoarea de despăgubire pentru terenul expropriat omologând

lucrarea efectuată de expertul C.C., necriticată prin obiecțiunile pârâtului Consiliul

Județean Dâmbovița.

Curtea va constata că

la determinarea prejudiciului, instanța de apel trebuia să solicite lămuriri suplimentare

din partea expertului în ceea ce privește pretinsa scădere a valorii economice a

terenului rămas după expropriere, cu atât mai mult cu cât opinia expertului P.L.D.

nu a fost împărtășită și de ceilalți membri ai comisiei desemnate în condițiile

art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, se va aprecia

că se impune suplimentarea probatoriului în ceea ce privește determinarea existenței

și întinderii prejudiciului cauzat prin expropriere fostei proprietare SC I.T. SRL

pentru a se verifica dacă terenul rămas neexpropriat, rămas în continuare în proprietatea

reclamantei, poate fi exploatat conform destinației sale - categoria fâneață sau

dacă, dimpotrivă, valoarea economică a acestuia a scăzut ca urmare a fărâmițării

excesive.

În determinarea prejudiciului,

urmează ca prin suplimentarea probatoriului, eventual prin refacerea expertizei

în ceea ce privește prejudiciul, să se verifice și apărările formulate de pârât

prin obiecțiunile la expertiză (cea efectuată de P.L.D.) în sensul că valoarea terenului

rămas în proprietatea societății reclamante a crescut din moment ce, prin investiția

ce se va realiza de Consiliul Județean Dâmbovița, respectiv construcția unui drum

județean, toate terenurile învecinate acestuia ar dobândi un spor de valoare, indiferent

de situarea în intravilanul sau extravilanul localității.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că, în baza art. 304 pct. 9 și 314 C. proc. civ., se impune admiterea

recursului și casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița împotriva deciziei nr. 469 din 13 mai 2014

a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.