ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Judecătoriei

sectorului

6 București,

petenta

SC V.I. SRL a solicitat, în temeiul art. 106, raportat la art. 61 din Legea nr.

58/1934, învestirea cu

formulă

executorie a biletului la ordin, emis în București

la data de 25 iunie

2009 de debitoarea SC C. SRL, scadent la data de 10 iulie 2009.

Secția civilă a

Judecătoriei

Sectorului 6

București, prin Încheierea pronunțată la data de 18 decembrie 2009, a admis

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și

a trimis dosarul spre soluționare

Judecătoriei

Cluj - Napoca, cu motivarea că,

potrivit art. 334 C. proc. civ., normele care reglementează competența în

materie necontencioasă au caracter imperativ, că sediul debitoarei se află în

localitatea Hideaga, județul Maramureș, că locul plății este în Municipiul Cluj

- Napoca, iar dispozițiile art. 10 pct. 3 C. proc. civ., aplicabile și în

materia procedurii necontencioase, prevăd competența teritorială alternativă

pentru cererile ce izvorăsc din cambie, cec sau bilet la ordin ca aparținând,

în afară de instanța domiciliului debitorului, și instanței locului plății.

Învestită cu

soluționarea menționatei cereri,

secția civilă, a

Judecătoriei

Cluj - Napoca, prin

sentința civilă nr. 1813/CC din 1 februarie 2010, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a

acesteia în favoarea

Judecătoriei

sectorului

6 București, cu motivarea că, potrivit art. 12 C. proc. civ., petenta avea

posibilitatea să aleagă instanța pe care să o sesizeze și că, în exercitarea

acestui drept, a înțeles să sesizeze instanța locului plății, respectiv

Judecătoria

Sectorului 6

București, iar, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.,

a reținut că, nici locul emiterii sau plății și nici sediul debitoarei nu se

află pe raza de competență a

Judecătoriei

Cluj - Napoca, și, constatând conflictul

negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 C. proc.

civ. a transmis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii

regulatorului de competență.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii petentei

SC V.I. SRL, de

învestire cu formulă executorie a biletului

la ordin menționat,

Înalta

Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., stabilește competența

soluționării acestei cereri în favoarea

Judecătoriei

sectorului 6 București.

Astfel, dispozițiile

Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin nu individualizează

instanța îndreptățită rationae loci să învestească aceste înscrisuri cambiale

cu formulă executorie, iar art. 10 pct. 3 C. proc. civ. consacră o competență

alternativă, menționând instanța locului de plată, fără a înlătura opțiunile

creditorului în favoarea oricăreia dintre instanțele indicate de art. 10 pct. 4

C. proc. civ., care reglementează competența alternativă privitoare la

obligații comerciale, respectiv instanța locului unde obligația a luat naștere

sau aceea a locului plății - obligațiile cambiale având această natură,

întrucât, potrivit art. 3 pct. 14 C. com., operațiile cambiale sunt fapte de

comerț.

Este de observat că,

în cuprinsul biletului la ordin în discuție, este indicat locul plății ca fiind

în București, respectiv, la sediul creditoarei, situat în raza de competență

teritorială a

Judecătoriei

sectorului

6 București, căreia, în exercițiul dreptului său de opțiune, statornicit prin art.

12 C. proc. civ., petenta i-a înaintat spre soluționare cererea sa de învestire

cu formulă executorie a acestui titlu cambial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de

soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei

sectorului 6 București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

17 martie 2010.