ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare, de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestația
formulată la 4 iunie 2009
SC C.C.C.P. SA Tg.Mureș reprezentată de lichidatorul
judiciar SC C.H. Ipurl, a solicitat anularea Deciziei
nr. 1036 din 26
martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, dată în
contradictoriu cu
SC
I.C. SRL Tg.Mureș.
În motivarea
contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.
civ.
contestatoarea
arată că decizia
atacată prin care s-a admis recursul declarat de
SC I.C. SRL declarat împotriva Deciziei
nr. 12/A din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Tg.Mureș, cu consecința
respingerii apelului declarat de ea - este rezultatul unei greșeli materiale în
ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului material la
acțiune, instanța de recurs omițând să cerceteze înscrisurile aflate în dosar
din care rezulta întreruperea cursului prescripției, conform art. 16 lit. a) și
c) din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, recunoașterea
pârâtei din 20 octombrie 2005 în sensul că nu i-a achitat o parte din lucrări
făcută cu ocazia efectuării expertizei, promovarea cererii pentru somația de
plată din 23 ianuarie 2002 și cererea sa din 23 mai 2003 pentru deschiderea
procedurii insolvenței pârâtei probau întreruperea cursului prescripției,
instanța de recurs nefăcând nici o referire în argumentarea soluției la aceste
date.
De asemenea, greșit a
reținut instanța de recurs că termenul de prescripție de 3 ani a început să
curgă la 31 octombrie 2000, data încheierii procesului verbal de recepție și nu
de la data comunicării facturii fiscale din 19 decembrie 2001, așa cum se
stipulase în art. 6 lit. i) din contractul din 2000 și cum era stipulat și în art.
2 din Ordinul M.F. nr. 29/2003 și în Nomenclatorul formularelor tipizate
aprobat prin H.G. nr. 831/1997.
La dosarul cauzei a fost
atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată.
Prin întâmpinare
intimata SC I.C. SRL a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.
Contestația în
anulare este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin.
(1) C. proc. civ. hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu
contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau
când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
În speță, din decizia
de recurs, rezultă că contestatoarea din prezenta cauză a avut calitatea de
intimată-reclamantă, instanța analizând excepția prescripției, de ordine publică,
invocată pentru prima dată în recurs în conformitate cu dispozițiile art. 137
alin. (1) C. proc. civ.
Criticile
contestatoarei privind modalitatea în care instanța de recurs a soluționat
această excepție nu constituie greșeli materiale în sensul celor avute în
vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. cum susține contestatoarea, ci -
eventual - greșeli de judecată ce nu mai pot fi reformate pe calea contestației
în anulare.
De fapt, motivele
contestației reprezintă o critică a dezlegărilor date de instanța de recurs în
legătură cu soluționarea excepției prescripției extinctive, aspect ce nu mai
poate fi invocat pe calea contestației în anulare, cale de atac de retractare,
ce nu poate fi exercitată decât pentru motive strict și limitativ prevăzute de art.
317, 318 C. proc. civ.
În
consecință,
contestația în anulare este nefondată urmând a fi respinsă, nefiind întrunite
cerințele art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de
SC
C.C.C.P. SA Tg.Mureș prin lichidator judiciar SC C.H. Ipurl Tg.Mureș
împotriva Deciziei nr.
1036 din 26 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 martie 2010.