ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 967/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 967/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Procedura derulată în

primul ciclu procesual și soluția instanței,

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, având

în vedere sentința nr. 707/2010 a Tribunalului București și sentința nr. 1015/2009

a Tribunalului Brăila prin care s-a admis excepția de litispendență a pricinilor

și s-a dispus trimiterea cauzei la această instanță spre competentă soluționare,

în raport cu sentința de declinare nr. 673 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea,

reclamantul E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale,

U.M. X București, și U.M. XX Ianca, anularea Ordinului Comandamentului Logistic

Întrunit din 12 august 2009 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat

că a fost încadrat ca maistru militar la U.M. XX Ianca în funcția de șef depozit

cu tehnica și materiale de aviație, iar ca urmare a verificării gestiunii pe care

o avea i-a fost imputată nerespectarea mai multor obligații și proceduri, fiind

propus pentru trecerea în rezervă și că deși a atacat hotărârea Consiliului de Judecată

al Comandamentului Logistic Întrunit s-a menținut propunerea de trecere în rezervă,

emițându-se ordinul contestat.

Reclamantul a invocat

atât nelegalitatea procedurii emiterii ordinului, cât și netemeinicia măsurii dispuse,

iar prin cererea depusă la dosar la data de 2 februarie 2010 a solicitat constatarea

nulității absolute a hotărârii Consiliului de Judecată al Comandamentului Logistic

Întrunit prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, în temeiul dispozițiilor

art. 22 alin. (3) lit. g) din Regulamentul Consiliilor de Judecată, potrivit cărora

se sancționează cu nulitate absolută lipsa mențiunii privind locul depunerii cererii

formulată în calea de atac.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive

a U.M. XX Ianca, aceasta nefiind emitenta ordinului contestat.

Prin sentința nr. 99 din

31 din 3 martie 2011, Curtea de Apel a admis cererile conexe și a dispus atât anularea

ordinului de trecere în rezervă al comandatului Comandamentului Logistic Întrunit

din 12 august 2009, cât și reîncadrarea reclamantului în funcția deținută la data

trecerii în rezervă, cu plata tuturor drepturilor salariale de la această dată,

respingând excepțiile invocate.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării Naționale și U.M. X București.

Prin decizia nr. 99

din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul promovat,

a casat hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, reținând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 129

alin. (6) C. proc. civ., în sensul că instanța s-a pronunțat asupra cererii inițiale,

fără a analiza cererea modificatoare și completatoare formulată, dispunând astfel

extra petiția, prin obligarea pârâtului conform capetelor de cerere inițiale.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 2988/91/2009.

Curtea de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, în fond după casare, prin sentința nr.

13 din 18 ianuarie 2013, a respins excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință

a U.M. XX Ianca și a inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtul Ministerul

Apărării Naționale.

Totodată, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a U.M. XX Ianca, respingând cererea formulată

în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Prin aceeași sentință

a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a U.M. XX Ianca invocată de către pârâtul

Ministerul Apărării Naționale prima instanță a reținut că, potrivit art. 41 C.

proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte

în judecată.

Desființarea U.M. XX Ianca

a avut loc în perioada 1 iulie-30 septembrie 2009, iar cererile introductive au

fost depuse de către reclamant la diferite instanțe, la 8 și 22 septembrie 2009,

și conexate, ulterior formându-se prezentul dosar, apreciind astfel că la data introducerii

acțiunilor procesul de desființare a U M. XX Ianca nu fusese finalizat, astfel încât

aceasta și-a păstrat capacitatea procesuală de folosință.

Prin urmare, acțiunea

reclamantului a fost formulată în contradictoriu cu un subiect de drept ce avea

deplină capacitate de folosință.

Referitor la

excepția inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile, prima instanță a reținut că reclamantul a

avut cunoștință despre conținutul și efectele pe care le-a produs asupra carierii

sale profesionale Ordinul Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009,

iar la data de 21 august 2009 acesta a formulat plângere prealabilă împotriva respectivului

ordin, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, aspect dovedit prin înscrisul existent

la dosar (prima fază a judecății în fond), pârâtul formulând un răspuns pe care

l-a comunicat reclamantului prin adresa din 6 septembrie 2009.

Prima instanță a reținut

că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea

Militară XX Ianca, având în vedere faptul că aceasta nu are calitatea de emitentă

a ordinului Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009, nici nu este abilitată

să îl reintegreze pe reclamant în funcția deținută anterior în cazul eventualei

admiteri a cererii de anulare a acestui ordin și nici să emită decizia de pensionare

anticipată, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru

lipsa calității procesuale pasive.

Cu privire la susținerile

pârâtului Ministerul Apărării Naționale în sensul inadmisibilității acțiunii motivat

de faptul că reclamantul nu a contestat hotărârea Consiliului de judecată din 20

iulie 2009 menținută prin decizia Consiliului de Judecată a Apelului din 7

august 2009, prima instanță a apreciat că nu se circumscriu unei veritabile excepții

de fond sau de procedură, urmând a fi avute în vederea la analizarea cauzei pe fond.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Ordinul Comandamentului

Logistic Întrunit din 12 august 2009 s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului,

care îndeplinea funcția de maistru militar clasa I.

Prin hotărârea Consiliului

de judecată al Comandamentului Logistic Întrunit din 2009 s-a dispus trecerea în

rezervă a reclamantului pentru cauzarea sau favorizarea producerii unui eveniment

ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, hotărârea rămânând definitivă

prin decizia Consiliului de judecată al apelului al Comandamentului Logistic Întrunit

din 7 august 2009 prin care s-a decis menținerea primei hotărâri.

Prima instanță a reținut

că decizia consiliului de judecată al apelului poate fi atacată la instanța de judecată

competentă în termen de 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință, însă

reclamantul nu a înțeles să uzeze de această cale de atac, rămânând astfel definitivă.

Așa fiind, prima instanță

a reținut că vinovăția reclamantului cu privire la săvârșirea unei abateri deosebit

de grave reținută prin hotărârea Consiliului de judecată al Comandamentului Logistic

Întrunit din 2009 și confirmată ulterior prin decizia Consiliului de judecată al

apelului al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009 este pe deplin dovedită,

apreciind astfel că în mod corect prin ordinul atacat s-a dispus trecerea sa în

rezervă a reclamantului, constatându-se îndeplinită condiția prevăzută de art. 85

lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Susținerile reclamantului

cu privire la modul în care a fost realizată cercetarea disciplinară prealabilă,

cu privire la fapta reținută în sarcina sa, puteau fi invocate în cadrul contestației

prevăzute de art. 24 alin. (3) din Regulamentul Consiliilor de Judecată aprobat

prin Ordinul nr. 153/2005, contestație de care însă reclamantul nu a înțeles să

uzeze.

Prima instanță a apreciat

că nu poate lua act de susținerea reclamantului în sensul că prezenta contestație

reprezintă chiar o contestație împotriva deciziei Consiliului de judecată al apelului

al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009 formulată în conformitate

cu prevederile art. 24 alin. (3) din Regulamentul Consiliilor de Judecată aprobat

prin Ordinul nr. 153/2005.

Din examinarea conținutului

cererilor de chemare în judecată adresate Tribunalului București și Tribunalului

Brăila și conexate ulterior rezultă fără putință de tăgadă faptul că reclamantul

nu a înțeles să formuleze decât contestație împotriva ordinului Comandamentului

Logistic Întrunit din 12 august 2009 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă.

Reclamantul nu a înțeles

să își modifice cererea de chemare în judecată în sensul anulării deciziei Consiliului

de judecată al apelului al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009 cu

respectarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., potrivit cărora această modificare

se face la prima zi de înfățișare, ci a formulat această solicitare la momentul

acordării cuvântului pe fond, astfel încât nu a putut lua act de această modificare

a cadrului procesual al prezentei cauze.

În speță, cadrul procesual

a fost stabilit și reținut prin decizia nr. 1990 din 24 aprilie 2012 de casare pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, prima instanță având în vedere astfel și

prevederile art. 315 C. proc. civ.

Or, prin decizia de recurs

s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat prin cererea

depusă la data de 2 februarie 2010, respectiv anularea ordinului de trecere în rezervă

și, pe cale de consecință să procedeze la pensionarea anticipată și obligarea la

plata de salarii compensatorii.

Prin urmare, la emiterea

ordinului Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009 au fost respectate

prevederile legale.

reclamantul E.M. împotriva sentinței nr. 13 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Galați

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut

în mod greșit că reclamantul a contestat numai ordinul de trecere în rezervă și

că nu a contestat și hotărârea care s-a dat în judecarea apelului din data de 7

august 2009.

Împotriva hotărârii de

judecată a apelului, conform art. 24 din Regulamentul nr. 8/2005, se putea formula

acțiune în justiție într-un termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință.

Unitatea nu a respectat

acest termen și, la data de 12 august 2009, a emis ordinul de trecere în rezervă.

În această situație, reclamantul

a atacat în justiție, prin cererile conexe, măsurile abuzive, înțelegând să conteste

întreaga procedură care cuprinde atât judecata la fond, apelul, precum și anularea

ordinului de trecere în rezervă.

Dacă unitatea ar fi respectat

termenul de 30 de zile și nu ar fi emis la 12 august 2009 ordinul de trecere în

rezervă, reclamantul ar fi contestat numai decizia dată în apel.

Dacă instanța de fond

ar fi analizat cu atenție cererea, atunci ar fi putut să observe că s-a contestat

și hotărârea dată în apel.

În cererea completatoare,

reclamantul a invocat excepția de nulitate absolută a hotărârii Consiliului de judecată

a Comandamentului Logistic Întrunit, prin care s-a judecat fondul pentru lipsa mențiunii

privind locul depunerii cererii formulate în calea de atac.

Prin sentința nr. 99/2011,

Curtea de Apel Galați a dispus anularea ordinului de trecere în rezervă pentru încălcarea

dispozițiilor art. 23 din Regulamentul nr. 8/2005.

Pe fondul cererii, recurentul

susține că nu se face vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare în legătură

cu serviciul.

de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, Unitatea Militară X București

Prin concluziile scrise

depune la dosar, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece

prin necontestarea deciziei Consiliului de judecată al apelului, hotărârea a rămas

definitivă.

Se mai arată că nu pot

fi reținute afirmațiile eronate ale recurentului-reclamant în sensul că din cuprinsul

cererilor conexe ar rezulta că s-a formulat contestație împotriva întregii proceduri.

Faptele pentru care reclamantul

a fost trimis în fața Consiliului de judecată nu erau de natură infracțională, ci

vizau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, astfel încât nu exista nici un impediment

pentru judecarea acestuia în fața Consiliului de judecată.

Pe fondul cauzei, arată

că faptele au fost dovedite, iar acțiunea este neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Prin cererea din 7

septembrie 2009, pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul a solicitat anularea

Ordinului de trecere în rezervă emis de Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit

din 12 august 2009.

Prin cererea identică

adresată Tribunalului Brăila la 8 septembrie 2009, reclamantul a solicitat anularea

aceluiași ordin.

Pe rolul Tribunalului

București s-a înregistrat acțiunea cu un conținut identic primelor două cereri,

la 22 august 2009.

În cererile formulate,

reclamantul precizează expres că solicită anularea deciziei prin care s-a dispus

trecerea sa în rezervă, în concret, a ordinului din 12 august 2009.

Este adevărat că reclamantul

a depus în fața Curții de Apel Galați o cerere modificatoare și completatoare, din

cuprinsul acesteia rezultând că s-a solicitat ca în urma anulării ordinului de trecere

în rezervă să se procedeze la pensionarea anticipată și la plata salariilor compensatorii.

Mai mult, prin decizia

nr. 1990 din 24 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a stabilit, cu titlu de dezlegare în drept, obligatoriu

pentru instanța de rejudecare a obiectului acțiunii, acela de anulare a ordinului

de trecere în rezervă.

Prin urmare, Curtea de

Apel Galați, ca instanță de rejudecare nu mai putea să reaprecieze cu privire la

obiectul acțiunii, astfel încât, în mod corect a reținut că urmare a faptului că

reclamantul nu a contestat decizia Consiliului de judecată al apelului al Comandamentului

Logistic Întrunit din 7 august 2009, această hotărâre a rămas definitivă.

Nu are relevanță data

emiterii ordinului de trecere în rezervă, deoarece nu există nicio dispoziție legală

care să permită emiterea actului numai după expirarea termenului de 30 de zile de

contestare a deciziei Consiliului de judecată al apelului.

Excepția de nulitate absolută

a hotărârii Consiliului de judecată a Comandamentului Logistic Întrunit nu mai poate

fi valorificată în prezenta cauză, dat fiind caracterul definitiv al sancțiunii

prevăzute de recurent și neatacării deciziei Consiliului de judecată al apelului.

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins

ca nefondat, fără a fi necesar a se analiza și celelalte motive de recurs ce privesc

fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de E.M. împotriva sentinței nr. 13 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2014.