ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7612/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta SC F.P. SRL Ploiești a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap București, în temeiul art. 581 - 582 C. proc. civ., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 486 din 28 martie 2012 și suspendarea executării acestuia până la pronunțarea instanței de fond. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 169 din 10 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.P.

SRL Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a de fond a reținut în esență că Ordinul nr. 486 din 28 martie 2012 constituie un act administrative, care pentru anularea lui trebuie urmată calea prevăzută de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 care arată că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar suspendarea executării actului administrativ, cerere care se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată până la soluționarea acțiunii în fond își găsește reglementarea prin dispozițiile art. 14 și 15 din același act normativ - Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în prezența dispozițiilor cu caracter special cuprinse în art. 1, 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ care reglementează atât măsura provizorie de suspendare a actelor administrative, cât și anularea lor, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanța președințială prevăzută de art. 581 C. proc. civ., pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a declarat recurs SC F.P. SRL Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect, pentru argumentele expuse în continuare. Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 581 - 582 C. proc. civ., este Ordinului nr. 486 din 28 martie 2012. Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 219 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 6860/2013 a Înaltei Curți, s-a dispus anularea Ordinului nr. 486 din 28 martie 2012 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și suspendarea executării ordinului contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, precum și respingerea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri ca neîntemeiat.

Înalta Curte, având în vedere că cererile reclamantului de suspendare și anulare a Ordinului nr. 486 din 28 martie 2012 au fost soluționate, în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 554/2004, constată că prezentul recurs a rămas fără obiect. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC F.P. SRL Ploiești împotriva sentinței nr. 169 din 10 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca rămas fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.