ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7612/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7612/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta SC F.P. SRL Ploiești a solicitat ca
în contradictoriu cu Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Direcția
Generală Protecția Persoanelor cu Handicap București, în temeiul art. 581 - 582
C. proc. civ., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului
nr. 486 din 28 martie 2012 și suspendarea executării acestuia până la pronunțarea
instanței de fond.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința nr. 169
din 10 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității
acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București
și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.P. SRL Ploiești, în contradictoriu
cu pârâții Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Direcția Generală
Protecția Persoanelor cu Handicap București.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a de fond a reținut în esență că Ordinul nr. 486 din 28 martie 2012 constituie
un act administrative, care pentru anularea lui trebuie urmată calea prevăzută de
dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 care arată că
orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său
ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ
sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței
de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului
pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar
suspendarea executării actului administrativ, cerere care se poate formula odată
cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată până la soluționarea acțiunii
în fond își găsește reglementarea prin dispozițiile art. 14 și 15 din același
act normativ - Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
S-a mai arătat
în considerentele sentinței atacate că în prezența dispozițiilor cu caracter
special cuprinse în art. 1, 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ care
reglementează atât măsura provizorie de suspendare a actelor administrative, cât
și anularea lor, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea
de ordonanța președințială prevăzută de art. 581 C. proc. civ., pe care reclamantul
și-a întemeiat acțiunea.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva hotărârii pronunțată
de Curtea de Apel Ploiești, a declarat recurs SC F.P. SRL Ploiești, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul a rămas fără
obiect, pentru argumentele expuse în continuare.
Așa cum s-a arătat și
în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ
vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 581 - 582 C. proc.
civ., este Ordinului nr. 486 din 28 martie 2012.
Din actele dosarului,
rezultă faptul că, prin sentința nr. 219 din 14 iunie 2012 a Curții de
Apel Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 6860/2013 a Înaltei Curți,
s-a dispus anularea Ordinului nr. 486 din 28 martie 2012 emis de Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale și suspendarea executării ordinului
contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, precum
și respingerea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri ca neîntemeiat.
Înalta Curte, având în
vedere că cererile reclamantului de suspendare și anulare a Ordinului nr. 486
din 28 martie 2012 au fost soluționate, în cadrul procedurii instituite de
Legea nr. 554/2004, constată că prezentul recurs a rămas fără obiect.
Temeiul legal al soluției
instanței de recurs
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC F.P. SRL Ploiești împotriva sentinței nr. 169 din 10 mai 2012 a Curții de
Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca rămas
fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 decembrie 2013.