ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6968/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 06 iulie 2011, reclamanta P.E.L.

a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 177/2011 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, să se constate îndeplinirea condițiilor pentru primirea sa în profesie cu scutire de examen în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în vigoare la data formulării cererii sale, să se dispună anularea deciziei nr. 207/2011, să fie obligat Baroul Dolj să pună în aplicare prevederile deciziei nr. 325 din 04 noiembrie 2010, cu consecința depunerii jurământului și înscrierii sale în tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei la Baroul Dolj, și repararea pagubei cauzate, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin obligarea Baroului Dolj și a Consiliului Baroului Dolj la plata sumei de 4.000 RON lunar, reprezentând venitul lunar pe care l-ar fi înregistrat dacă nu era obligată să demisioneze, începând cu luna ianuarie 2011 până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 13 octombrie 2010 a depus la Baroul Dolj cererea înregistrată în 13 octombrie 2010 prin care a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. A menționat că, după analizarea cererii și a documentelor depuse, a fost programată pentru susținerea interviului în vederea primirii în profesia de avocat, în data de 04 noiembrie 2010, dată la care a susținut interviul de verificare a cunoștințelor de legislație specifice profesiei de avocat, în fața Consiliului Baroului Dolj, fiind declarată admisă.

În perioada 13 octombrie 2010 - 04 noiembrie 2010, Consiliul Baroului Dolj, potrivit atribuțiilor sale prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 51/1995, a procedat la analizarea cererii sale și verificarea documentelor cu privire la îndeplinirea condițiilor legale pentru primirea în profesia de avocat. Urmare a constatării îndeplinirii condițiilor legale pentru admiterea cererii și a susținerii interviului privind verificarea cunoștințelor de legislație specifice profesiei de avocat, s-a emis decizia nr. 325 din 04 noiembrie 2010 prin care s-a dispus înscrierea sa în Tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei la Baroul Dolj.

În vederea încetării stării de incompatibilitate în termenul de două luni, potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, după emiterea deciziei nr. 325 din 04 noiembrie 2010 de către Baroul Dolj, a depus cerere de încetare a raporturilor de muncă, prin demisie, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea unde era încadrată cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de consilier juridic. În data de 15 decembrie 2010 au încetat raporturile de muncă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, după efectuarea perioadei de preaviz conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - C. muncii. După emiterea și comunicarea deciziei, în data de 16 decembrie 2010, a achitat taxa de înscriere în tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei, fiind înscrisă pe ordinea de zi în vederea depunerii jurământului în fața Consiliului Baroului, conform art. 21 din Legea nr. 51/1995.

În cadrul ședinței din data de 16 decembrie 2010, nu i-a fost permis să depună jurământul, motivat de faptul că parte din membrii Consiliului Baroului Dolj au neclarități cu privire la vechimea sa în specialitate aferentă perioadei 1998-2006, având în vedere că examenul de licență l-a susținut în anul 2006. Reclamanta a făcut precizarea că această perioadă o are înscrisă de către Camera de Muncă Craiova în carnetul de muncă, fiind încadrată ca și jurist la SC L.I. SRL Craiova. Prin adresa înregistrată la Baroul Dolj în 17 decembrie 2010 a depus o nouă cerere de înscriere în tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, formulând totodată și precizări cu privire la vechimea în specialitate.

A precizat că Baroul Dolj nu a formulat răspuns scris la această cerere, însă în data de 21 martie 2011 Baroul Dolj i-a comunicat decizia nr. 207/2011, prin care se revoca decizia nr. 325 din 04 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Dolj. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație la Uniunea Națională a Barourilor din România, aceasta fiind soluționată prin decizia nr. 177/2011. Reclamanta a menționat dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă și a susținut că potrivit Legii nr. 53/2003 - C. muncii, constituie vechime în funcții de specialitate perioada în care o persoană a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate deținută, corespunzătoare profesiei sau specializării sale, în baza unui contract individual de muncă sau ca formă individuală de exercitare a profesiei, în condițiile legii.

Perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008, cât a îndeplinit funcția de consilier juridic la SC L.I. S.R.L., a fost recunoscută ca vechime în specialitate de către Ministerul Muncii prin Camera de Muncă Craiova (actual Inspectoratul Teritorial de Muncă), instituție abilitată prin lege la data respectivă să vizeze pentru legalitate contractele de muncă, precum și să efectueze mențiuni în carnetele de muncă ale angajaților. A precizat că, pentru clarificarea stagiului efectuat ca și consilier juridic, s-a adresat și Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, care prin adresa din 08 aprilie 2011, i-a comunicat admiterea cererii sale ca și consilier juridic definitiv, considerând perioada 15 aprilie 1998 - 15 decembrie 2010 ca vechime în specialitate juridică în conformitate cu prevederile legale.

Reclamanta a susținut că, prin respingerea contestației sale și emiterea de către Uniunea Națională a Barourilor din România a deciziei nr. 177/2011, îi este îngrădit dreptul de a profesa conform studiilor absolvite, aducându-i-se grave prejudicii materiale și morale având în vedere că începând 15 decembrie 2010 nu mai este salariată și implicit nu mai înregistrează venituri. Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. La data de 06 octombrie 2011, reclamanta P.E.L. a depus la dosar precizare la acțiune, prin care a menționat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale Barourilor din România, Baroul Dolj și Consiliul Baroului Dolj.

La data de 28 octombrie 2011, Colegiul Consilierilor Juridici Dolj a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei P.E.L., membră a Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, prin care a solicitat admiterea cererii, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de către reclamantă. În ședința publică de la 13 ianuarie 2012 s-a respins în principiu cererea de intervenție accesorie, în interesul reclamantei, formulată de Colegiul Consilierilor Juridici Dolj, pentru motivele menționate în încheierea de ședință de la acea dată. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 382 din data de 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta P.E.L., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Baroul Dolj și Consiliul Baroului Dolj.

Totodată, a obligat reclamanta la plata sumelor de 800 RON către pârâtul Baroul Dolj și 800 RON către pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că problema care se impune a fi analizată în cauză este dacă reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii, respectiv dacă reclamanta a îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani, text de lege ce nu poate fi interpretat decât restrictiv, întrucât acesta nu se referă și la alte funcții echivalente decât cele menționate expres.

Prima instanță a reținut, de asemenea, situația de fapt potrivit căreia reclamanta a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității S.H. din București în anul 1997 și a promovat examenul de licență în sesiunea iunie-iulie 2006. În perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008, reclamanta a îndeplinit funcția de jurist la SC L.I. SRL Craiova, conform adeverinței din 04 aprilie 2012 și a mențiunilor din carnetul de muncă, însă în contractul individual de muncă încheiat între P.C., reprezentantul SC L.I. SRL, și reclamanta P.E.L. nu sunt menționate activitățile pe care trebuia să le presteze reclamanta care a fost angajată pe această funcție. În perioada 25 februarie 2008 - 15 decembrie 2010, reclamanta a îndeplinit funcția de consilier juridic la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, conform mențiunilor din carnetul de muncă.

La cererea reclamantei înregistrată în 07 aprilie 2011, Consiliul Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, în ședința din data de 25 martie 2011, a admis cererea acesteia de înscriere în colegiu ca și consilier juridic definitiv, luând în considerare ca stagiu de vechime în specialitate juridică perioadele menționate anterior.

Judecătorul fondului a considerat că temeiul de drept ce trebuie avut în vedere la soluționarea cauzei este Decretul nr. 546 din 30 decembrie 1972, privind recunoașterea vechimii în munca juridică a absolvenților cu diplomă ai facultăților de drept, care ocupă unele funcții în sistemul organelor puterii și administrației de stat, precum și în organizațiile obștești și care la art. 1 prevede că „Se consideră vechime în muncă juridică, dacă prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfășurată de absolvenții cu diplomă ai facultăților de drept, în aparatul organelor puterii de stat și în sistemul organelor administrației de stat, în funcții pentru care indicatoarele de studii și vechime prevăd condiția studiilor superioare juridice”.

Prin urmare, se prevede că se consideră vechime în muncă juridică, și nu în specialitatea de consilier juridic. S-a reținut că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008 la SC L.I. SRL Craiova ar putea fi apreciată ca fiind de natură juridică, însă, nu poate constitui vechime în specialitatea de consilier juridic, întrucât se adaugă la lege, respectiv la Decretul nr. 546 din 30 decembrie 1972. De asemenea, instanța de fond a apreciat că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 8 lit. d) din Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, potrivit cărora poate fi consilier juridic acela care îndeplinește și condiția de a fi licențiat al unei facultăți de drept.

Or, în speță, reclamanta, deși a absolvit facultatea în anul 1997, a susținut licența în sesiunea iunie-iulie 2006, astfel încât activitatea desfășurată de reclamantă înaintea susținerii examenului de licență nu poate fi considerată vechime în funcția de consilier juridic, deoarece reclamanta nu avea dreptul și calitatea de a desfășura o astfel de activitate, nefiind licențiată în drept. Această perioadă constituie vechime în muncă, fiind o consecință a desfășurării unei activități în calitatea de salariat, potrivit art. 16 alin. (3) C. muncii. Doar în perioada 25 februarie 2008 - 15 decembrie 2010 reclamanta a îndeplinit funcția de consilier juridic la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea.

Mențiunile din carnetul de muncă dovedesc vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, însă aceste dispoziții trebuie corelate cu dispozițiile legale anterior menționate. Prima instanță a reținut și dispozițiile art. 281 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data formulării cererii, care prevăd că prin funcții juridice se înțeleg funcțiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultății și după susținerea examenului de licență.

Curtea de Apel a constatat că, în cazul reclamantei, nu este îndeplinită condiția îndeplinirii funcției de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani, prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar c ondițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 și statutul justifică măsura de respingere a cererii reclamantei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, luată de Baroul Dolj și menținută de Uniunea Națională a Barourilor din România. Alin. (2) lit. b) al art. 16 din Legea nr. 51/1995 instituie o excepție de la regula generală consacrată în alin. (1) și stabilește un regim preferențial pentru anumite categorii profesionale, expres arătate și nu poate fi extins prin asimilare.

De asemenea, a c onstatat că, prin respingerea temeinic motivată și legală a cererii de primire în profesie cu scutire de examen, reclamanta nu este vătămată în nici un fel în drepturile sale recunoscute de lege, aceasta având posibilitatea de a dobândi calitatea de avocat în urma susținerii și promovării examenului de primire în profesie.

Instanța de fond a reținut că demisia reclamantei nu poate determina obligarea pârâților Baroul Dolj și Consiliul Baroului Dolj la plata de despăgubiri reprezentând venitul lunar pe care l-ar fi înregistrat, întrucât, pe de o parte, demisia este o consecință a principiului libertății muncii, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constituție și reprezintă opțiunea angajatului care, de bună voie, înțelege să pună capăt raporturilor de muncă în acest mod, iar pe de altă parte, cererea de acordare a despăgubirilor materiale putea fi examinată în condițiile art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, numai în măsura în care actul administrativ atacat era nelegal ori s-ar fi decelat vreo culpă a autorităților pârâte în emiterea lui.

Însă, așa cum rezultă din analiza motivelor precedente, în cauză nu există astfel de situații, nu s-a constatat încălcarea unei obligații legale de către pârâți, iar reclamanta nu a făcut dovada producerii prejudiciului pretins. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta P.E.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: - A arătat recurenta-reclamantă că în perioada 13 octombrie 2010 - 04 noiembrie 2010, Consiliul Baroului Dolj constatând îndeplinirea condițiilor legale pentru primirea în profesia de avocat și promovarea examenului (interviu) de verificare a cunoștințelor de legislație specifice profesiei de avocat a emis decizia nr. 325 din 04 noiembrie 2010. După emiterea acestei decizii în vederea încetării stării sale de incompatibilitate în termen de două luni și pentru că data depunerii jurământului era 16 decembrie 2010, recurenta și-a dat demisia de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea la data de 02 decembrie 2010, unde era încadrată pe durată nedeterminată în funcția de consilier juridic.

- A arătat de asemenea recurenta, că Baroul Dolj a avut posibilitatea ca în termen de 15 zile de la data emiterii deciziei de primire în profesie să-și revoce această decizie, iar nu după 4 luni și jumătate, după ce aceasta și-a achitat taxa de înscriere în tabloul avocaților definitivi și trebuia să depună jurământul. - Consideră recurenta că trimiterea deciziei nr. 207/2011 după un interval de 4 luni și 17 zile, este nelegală și tardivă întrucât decizia Baroului Dolj nr. 325 din 04 noiembrie 2010 - a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. A arătat recurenta că datorită emiterii acestei decizii a demisionat, a încheiat contract de comodat pentru cabinet, a făcut toate demersurile necesare pentru desfășurarea activității de avocatură.

Se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte. - A arătat că a dovedit vechimea în specialitate juridică, ca și consilier juridic cu mențiunile făcute în carnetul de muncă, iar Colegiul Consilierilor Juridici Dolj prin adresa din 08 aprilie 2011 i-a comunicat admiterea cererii ca și consilier juridic definitiv, considerând perioada 15 aprilie 1998 - 15 decembrie 2010 vechime în specialitate juridică rezultând 12 ani și 8 luni vechime neîntreruptă în specialitate. În drept cererea se întemeiază pe prevederile art. 299 și urm. C. proc. civ. Baroul Dolj a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt - reclamanta a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității S.H. din București în anul 1997 și a promovat examenul de licență în sesiunea iunie-iulie 2006. În perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008, reclamanta a îndeplinit funcția de jurist la SC L.I. SRL Craiova, conform adeverinței din 04 aprilie 2012 și a mențiunilor din carnetul de muncă. În perioada 25 februarie 2008 - 15 decembrie 2010, reclamanta a îndeplinit funcția de consilier juridic la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, conform mențiunilor din carnetul de muncă.

La cererea reclamantei înregistrată în 07 aprilie 2011, Consiliul Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, în ședința din data de 25 martie 2011, a admis cererea acesteia de înscriere în colegiu ca și consilier juridic definitiv, luând în considerare ca stagiu de vechime în specialitate juridică perioadele menționate anterior. În drept În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în vigoare la data de 13 octombrie 2010 poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen „cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 546/1972 „ Se consideră vechime în munca juridică, dacă prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfășurată de absolvenții cu diplomă ai facultăților de drept, în aparatul organelor puterii de stat și în sistemul organelor administrației de stat, în funcții pentru care indicatoarele de studii și vechime prevăd condiția studiilor superioare juridice”. Potrivit art. 281 alin. (2) din Statutul profesiei „Prin funcții juridice, în sensul art. 19 din Lege (judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult) se înțeleg funcțiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultății și după susținerea examenului de licență”.

Potrivit art. 16 alin. (3) C. muncii în vigoare la data formulării cererii „Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă”. În conformitate cu prevederile art. 8 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, poate fi consilier juridic acela care îndeplinește și condiția de a fi licențiat al unei facultăți de drept. Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare: „Diploma acordată după finalizarea studiilor universitare de licență atestă că titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice profesiei”.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente la situația de fapt a reclamantei-recurente. Nu se poate reține tardivitatea revocării deciziei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, Baroul Dolj observând neregulile din dosarul recurentei, avea îndatorirea să își revoce decizia cât mai repede cu putință. Demersurile pe care le-a făcut recurenta-reclamantă până la primirea deciziei de revocare, nu pot fi considerate efecte juridice în sensul legii contenciosului, ci măsuri de pregătire și organizare firești pentru a putea desfășura activitatea de avocatură. Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta-recurentă a absolvit facultatea de drept în anul 1997 și a susținut licența în sesiunea iunie - iulie 2006, după aproximativ 9 ani.

Conform mențiunilor din carnetul de muncă aceasta a îndeplinit funcția de jurist la SC L.I. SRL Craiova, dobândind vechime în muncă însă nu și funcție specialitate juridică deoarece vechimea în specialitate juridică se constituie din perioada în care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate deținută, corespunzătoare profesiei sau profesiei sale, ori recurenta-reclamantă a dobândit diploma de licență și deci a îndeplinit condiția exercitării profesiei de consilier juridic în iunie - iulie 2006, iar nu din anul 1998. Art. 281 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat în vigoare la data cererii recurentei-reclamante prevede că prin funcții juridice se înțeleg funcțiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultății și după susținerea examenului de licență.

Este de necontestat că în lipsa diplomei de licență, activitatea desfășurată de recurentă în calitate de jurist la SC L.I. SRL nu poate fi asimilată funcției de specialitate de jurist consult, ci doar o muncă intitulată juridică oricum fără a se face o dovadă a fișei postului conform reglementării legale (ceea ce s-a depus în recurs, reprezintă un înscris considerat făcut pro-causa), iar mențiunile din carnetul de muncă - nu conduc la concluzia exercitării funcției de consilier juridic, nefiind în sarcina oficiului de muncă teritorial să dezlege problema studiilor juridice ale recurentei și ocuparea funcției conform dispozițiilor legale.

Nici adeverința emisă de Colegiul Consilierilor Juridici Dolj nu poate ține instanța în aprecierea îndeplinirii condițiilor legale arătate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, Înalta Curte constatând că din iunie 2006 când recurenta-reclamantă a obținut diploma de licență până la data cererii de primire în profesia de avocat - 13 octombrie 2010 - nu sunt 10 ani în care aceasta să fi exercitat funcția neîntreruptă de consilier juridic sau jurisconsult, munca desfășurată de recurentă nu este acoperită de aceste dispoziții legale de strictă interpretare, așa încât adeverința emisă de Colegiul Consilierilor Juridici Dolj nu poate fi opozabilă. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.E.L. împotriva sentinței nr. 382 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.