ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2449/2014

HOTĂRÂRE
30.09.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2449/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, prin raportare la

dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

decizia nr.

66/A din 20 februarie

2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanții G.G. și M.M. împotriva sentinței civile nr. 1344

din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în contradictoriu

cu inlimatele-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Călărași, Primăria municipiului Călărași - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001,

decizie definitivă.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Călărași, secția I civilă, la data de 23 mai 2013, după intrarea

în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Î

mpotriva

acestei hotărâri definitive au declarat recurs reclamanții

G.G. și M.M., cale de atac înregistrată

la 15 mai 2014 și trimisă de Curtea de Apel București, secția a lV-a civilă, Înaltei

Curți de Casație și Justiție la 29 mai 2014.

Î

nvestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului,

prin raport, constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, la data de 24 iunie

2014, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru

ca acestea să

depună punctele de vedere, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivii dovezilor aflate la dosarul de

recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

recurenților -reclamanți și intimatelor-pârate Direcția Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor Călărași, Primăria municipiului Călărași - Comisia de aplicare

a Legii nr. 10/2001.

Î

ntimata-pârâtă

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași a depus punct

de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de

art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în care a precizat, în esență, că recursul este

inadmisibil, în raport de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, art. 7 din Legea nr. 76/2012 și

art. 634 alin. (1) și (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru,

dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului

pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului

la data de 30 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte

constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În

fapt, prin decizia nr. 66/A din 20 februarie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanții G.G. și M.M. împotriva sentinței civile nr. 1344 din 01

octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în contradictoriu

cu intimatele-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Călărași și Primăria Municipiului Călărași - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În

drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept

de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În

temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele

de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului”.

Litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3)

din Legea specială nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010

hotărârea tribunalului de

soluționare a contestației

împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a

cererii de restituire în natură este supusă recursului, care este de competența

curții de apel.

Totodată, alin. (1) și (2) ale art. 7 din

Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, prevăd că:

(1) „Dacă prin prezenta lege nu se prevede

altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească

de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și

în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de

primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată

cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul

că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de

lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale

prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege,

dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea

acesteia.

În

raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia

ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În

consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil,

recursul declarat în cauză.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamanții G.G. și M.M.

împotriva

deciziei nr. 66/A din 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-11-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3284/2014
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 13/C din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta C.M.M. și d
ÎCCJ 2014-09-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2278/2014
A. SA, prin Sucursala Arad și cu intervenientul R.S.G. Prin Decizia civilă nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva sentinței civile nr. 302
ÎCCJ 2017-05-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1921/2017
ținându-le ca legale și temeinice. În fine, susține recurenta, deși instanța a fost învestită cu o acțiune privind anularea și suspendarea exclusiv a măsurilor 11.1 și II. 4 din Decizia 19 din 12 august 2014, Curtea de Apel admis nu doar su
ÎCCJ 2014-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2926/2014
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin Decizia nr. 59 din 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins ape
ÎCCJ 2015-06-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2015
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Prin Decizia nr. 1292 din 02 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze
Sursă