ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3504/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 08 martie 2012 a Tribunalului Mureș, s-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și în consecință s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata F.(fostă R.)E., în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată. S-a dispus privarea inculpatei de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., adică a dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a fi administrator la societățile comerciale, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

și anume acela de 2 ani și 6 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 și 84 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a fi administrator la societățile comerciale, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Prezenta hotărâre s-a dispus a fi comunicată Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru a se proceda la înregistrarea condamnării inculpatei, în conformitate cu art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerțului. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 vechiul C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și în consecință a fost obligată inculpata F.E. să plătească în favoarea părții civile suma de 38.533 RON, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând contravaloarea TVA neachitată), precum și majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.

S-a admis cererea formulată de partea civilă referitoare la instituirea măsurii sechestrului asigurător și în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, coroborat cu art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea acestei măsuri de indisponibilizare asupra bunului imobil al inculpatei, descris în răspunsul eliberat de Primăria Municipiului Tg. Mureș, Direcția Economică, Serviciul Stabilire, încasare Impozite și Taxe, respectiv asupra imobilului situat în localitatea Tg. Mureș, str. R., jud. Mureș, până la concurența sumei de 38.533 RON. Potrivit art. 164 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca măsura sechestrului asigurător să fie adusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.

În temeiul art. 192 alin. (1) C.proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 19 iulie 2011 în Dosarul nr. 4.122/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei F.E. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, și s-a dispus disjungerea, în ceea ce privește săvârșirea a infracțiunii prev. și ped. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, spre competentă soluționare.

În esență s-a reținut în actul de sesizare că inculpata nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății SC A. SRL suma de 45.587,20 RON sumă ce reprezintă TVA afferent minusului de inventor constatat. Astfel, cu ocazia inventarierii elementelor patrimoniale ale societății SC A. SRL la data de 31 decembrie 2008 s-a constatat că faptic societatea avea stocuri de materii prime în valoare de 14.848,81 RON, iar conform balanței de verificare în baza căreia s-au întocmit situațiile financiare ale societății la data de 31 decembrie 2008, soldul debitor al contului materii prime era de 257.781,42 RON. Astfel între soldul scriptic al materiilor prime înregistrate în evidența contabilă și stocul faptic obținut ca urmarea efectuării inventarului există o diferență în minus de 239.932,61 RON.

Având în vedere că această lipsă nu reprezintă bunuri degradate calitativ, așa cum rezultă și din nota explicativă dată de administratorul societății, conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., republicată, bunurile constate lipsă din gestiune au fost considerate livrări de bunuri, împrejurare în care societatea avea obligația să înregistreze în evidențele contabile și să colecteze TVA în sumă de 45.587,20 RON. Prin rezoluția din data de 12 octombrie 2009, confirmată de procuror, s-a început urmărirea penală față de acuzată sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin ordonanța procurorului din data de 13 iulie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. S-a reținut că așa cum a rezultat din conținutul înscrisului aflat la dosarul de urmărire penală, A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a menționat că prejudiciul total cauzat de inculpată este în cuantum de 84.054,56 RON, din care 38.424,94 RON impozit pe profit și 45.629,62 RON taxa pe valoare adăugată. Potrivit actului aflat la dosarul cauzei, A.N.A.F.

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatei F.E. la plata sumei de 76.957,94 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului fiscal cauzat bugetului generat consolidat al statului, precum și majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate. S-a mai reținut totodată că, partea civilă a solicitat în temeiul art. 163-164 C. proc. pen., instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei până la concurența valorii probabile a pagubei. De asemenea, s-a reținut că la solicitarea primei instanțe, partea civilă prin răspunsul înaintat aflat la dosar, a menționat că din suma de 76.957,94 RON - suma de 38.533 RON reprezintă contravaloarea taxei pe valoare adăugată și suma de 38.424,94 RON, reprezintă contravaloarea impozitului pe profit.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată, raportat la limitele investirii, instanța de fond, analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezultă cuantumul prejudiciului cauzat prin neplata TVA-ului, raportat la împrejurarea că inculpata nu a contestat cuantumul sumei menționate și a fost de acord cu plata acesteia - a concluzionat că solicitarea formulată este justificată, prin prisma capătului de cerere care vizează cuantumul TVA-ului, motiv pentru care, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 din vechiul C. civ. - aflat în vigoare la momentul comiterii ilicitului penal - a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F.

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și în consecință a obligat inculpata F.E. să plătească în favoarea părții civile suma de 38.533 RON, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând contravaloarea TVA neachitată), precum și majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate. S-a apreciat că analizarea oportunității acordării restului sumei solicitată de partea civilă cu titlu de impozit pe profit, în prezenta speță, ar excede obiectului cauzei, în condițiile în care prin actul de sesizare, instanța nu a fost sesizată decât cu activitatea ilicită care a condus la prejudicierea bugetului de stat prin neplata TVA-ului.

S-a reținut, în ceea ce privește cererea formulată de partea civilă referitoare la instituirea de măsuri asigurătorii, prin prisma prevederilor legale, că este întemeiată și în consecință, în vederea reparării prejudiciului cauzat părții civile a fost admisă, și în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, coroborat cu art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea acestei măsuri de indisponibilizare asupra bunului imobil al inculpatei, descris în răspunsul eliberat de Primăria Municipiului Tg. Mureș, respectiv asupra imobilului situat în localitatea Tg. Mureș, str. R., jud. Mureș, până la concurența sumei de 38.533 RON. S-a dispus ca, potrivit art. 164 alin. (2) C. proc.

pen., măsura sechestrului asigurător să fie adusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 76.957,94 RON reprezentând prejudiciul cauzat și majorările de întârziere. Prin decizia penală nr. 43/A din 18 mai 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul promovat de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței penale nr. 32 din 8 martie 2012 pronunțată de către Tribunalul Mureș A reținut instanța de apel că în mod corect s-a mărginit judecătorul fondului la soluționarea laturii civile, doar în privința sumei reprezentând TVA, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005, constând în aceea că nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății suma ce reprezintă TVA aferent minusului de inventar constatat. A mai reținut că a pronunța o soluție de obligare a inculpatei la plata impozitului de profit ar echivala cu depășirea cadrului procesual cu privire la fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și a solicitat, în esență, repararea integrală a pagubei materiale cauzată Statului Român prin obligarea inculpatei la plata sumei de 76.957,94 RON la care să se adauge și accesoriile, până la fata stingerii efective a sumei datorate, conform disp. art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Examinând decizia recurată în raport de motivele invocate de recurenta parte civilă, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1), art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și s-a reținut situația de fapt de instanța de fond și de instanța de apel, respectiv aceea că inculpata F.E. nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății, suma de 45.507,20 RON, sumă ce reprezintă TVA aferent minusului de inventar constatat. Inculpata F.E. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 4122/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.

Mureș pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prin omisiune, în tot sau în parte a evidenței în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății SC A. SRL suma de 45.587,20 RON reprezentând TVA, aferent minusului inventar constatat. Prin același rechizitoriu, în ceea ce privește săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș.

În mod corect a dispus instanța de fond obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în sumă de 38.533 RON, soluție menținută și de instanța de apel, reținând că analizarea oportunității acordării restului sumei solicitată de partea civilă cu titlu de impozit pe profit, în prezenta speță ar excede obiectului cauzei, în condițiile în care instanța nu a fost sesizată decât cu activitatea ilicită care a condus la prejudicierea bugetului de stat prin neplata TVA-ului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare, iar în prezenta cauză nu s-a dispus extinderea procesului penal pentru alte fapte, respectiv pentru pretinsa neînregistrare în evidențele contabile a sumelor reprezentând impozitul pe profit.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză inculpata este cercetată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății, suma de 45.507,20 RON reprezentând TVA aferent minusului de inventar constatat, astfel că potrivit dispozițiilor art. 317 C. pen. judecata se mărginește la această faptă, în cauză nefiind dispusă extinderea procesului penal pentru alte fapte. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări constatând că nu există nici un alt caz de casare care să se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă ANAF pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei penale nr. 43/A din 18 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei penale nr. 43/A din 18 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimata inculpată F.(fostă R.) E. Obligă recurenta partea civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2012.