ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/P/2023 din data de 20 martie 2023, pronunțată de către Tribunalul Bihor, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022).

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (76 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (39 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, adică 1 an, 6 luni și 20 zile, rezultând în final o pedeapsă de 7 ani, 6 luni și 20 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (7) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (57 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (28 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1)-art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în sensul că s-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, adică 1 an, 6 luni și 20 zile, rezultând în final o pedeapsă de 6 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei B., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei B., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 - art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (2) și (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. C. S.R.L., la pedeapsa de 100.000 RON amendă penală, reprezentând 200 zile-amendă (500 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (76 acte materiale).

În temeiul art. 136 alin. (3) lit. a) raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus dizolvarea S.C. C. S.R.L., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. C. S.R.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (2) și (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. D. S.R.L., la pedeapsa de 90.000 RON amendă penală, reprezentând 180 zile-amendă (500 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (39 acte materiale).

În temeiul art. 136 alin. (3) lit. a) raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus dizolvarea S.C. D. S.R.L., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (2) și (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. E. S.R.L. la pedeapsa de 50.000 RON amendă penală, reprezentând 200 zile-amendă (250 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (57 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (2) și (4) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. E. S.R.L., la pedeapsa de 45.000 RON amendă penală, reprezentând 180 zile-amendă (250 RON fiind suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (28 acte materiale).

În temeiul art. 38 alin. (1)-art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 50.000 RON reprezentând 200 zile-amendă, la care s-a adăugat 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, adică 15.000 RON reprezentând 60 zile-amendă, rezultând în final o amendă penală de 65.000 RON, reprezentând 260 zile-amendă.

În temeiul art. 136 alin. (3) lit. a) raportat la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus dizolvarea S.C. E. S.R.L..

În temeiul art. 396 alin. (7) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. E. S.R.L. sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 48 - art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. F. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunilor complicitate la evaziune fiscală (7 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și complicitate la evaziune fiscală (5 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. G. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală (6 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și complicitate la evaziune fiscală (6 acte materiale), prevăzută de art. 48-art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a respins acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca rămasă fără obiect.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului, a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. (2), art. 275 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., la plata sumei de 5.000 RON, fiecare, și pe inculpatele F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., la plata sumei de 1.500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile penale declarate de inculpații A., B., societatea C. S.R.L. și societatea D. S.R.L., împotriva sentinței penale nr. 38/P/2023 din data de 20 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Bihor.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:

S-a înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului A. dispusă în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., și în consecință:

În baza art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.

Prin încheierea penală pronunțată la data de 07.02.2024 de către Curtea de Apel Oradea, în baza art. 278 Din C. proc. pen., s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din cuprinsul considerentelor și dispozitivului deciziei penale nr. 38/A/2024 din data de 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că în loc de "în baza art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, dispune încetarea procesului penal cu privire inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale" se va citi:

"în baza art. 396 alin. (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 18 C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. prin raportare la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, dispune încetarea procesului penal cu privire inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, iar în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpați lor:

- A. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- B. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- societatea C. S.R.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- societatea D. S.R.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- societatea E. S.R.L. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..".

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii emise față de inculpații A. și B. în baza sentinței penale nr. 38/P/20.03.2023 pronunțate de Tribunalul Bihor, precum și toate formele de executare emise față de inculpații A., B., societatea C. S.R.L., societatea D. S.R.L., societatea E. S.R.L., cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală mai sus arătate, ca urmare a încetării procesului penal.

Împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7.02.2024, la data de 27.02.2024, au formulat cerere de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. și inculpații A., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aceștia susținând că măsura confiscării speciale în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON, dispusă de instanța de apel este nelegală.

S-a arătat că, în cauză, a fost achitat integral prejudiciul produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, aspect reținut de instanța de apel, motiv pentru care nu se putea dispune confiscarea sumei de bani ca produs al infracțiunii de spălare a banilor, astfel cum este stabilit prin Decizia nr. 23 din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea nr. 329/RC din 27 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7.02.2024, fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate, Înalta Curte a constatat că îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., numai cererea de recurs în casație a inculpaților A., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., apreciind că motivul invocat se încadrează în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în condițiile în care măsura de siguranță a confiscării speciale, se circumscrie unei "pedepse". În acest sens, s-a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv Cauza Welch împotriva Regatului Unit, 1995, pct. 29-35, în care Curtea a identificat drept "pedepse", un ordin de confiscare a produsului unei infracțiuni în urma unei condamnări, în vederea scopului punitiv, în plus față de natura sa preventivă și reparatorie.

Analizând recursul în casație, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că acesta este fondat, în considerarea următoarelor argumente.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, respectiv sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (reținând incidența cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)

1

al Legii nr. 245/2005).

Totodată, având în vedere că potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, în cazul infracțiunilor de spălare a banilor se aplică dispozițiile privind confiscarea bunurilor din C. pen., iar conform art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., "sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia", instanța de apel a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A., a sumei de 775.985 RON, transferată în conturile inculpatei S.C. C. S.R.L., administrată de inculpat, reținând că acesta a beneficiat în mod fraudulos de suma respectivă, prin comiterea faptei de spălare a banilor.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpații A., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. au formulat recurs în casație împotriva deciziei instanței de apel, arătând, în esență, că aceasta a depășit limitele legale prin aplicarea față de inculpatul A. a măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., în condițiile în care, în cauză, prejudiciul provenit din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a fost achitat integral, având loc, astfel, o dublă sancționare a inculpatului, contrar Deciziei nr. 23/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Examinând motivele recurenților inculpați, raportat la cazul de casare invocat, prealabil, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Potrivit jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, confiscarea specială constituie o sancțiune penală, fiind asimilată unei veritabile "pedepse" în sensul art. 7 din CEDO, indiferent de calificarea acesteia în dreptul național (Cauza Welch împotriva Regatului Unit din 9 februarie 1995 - în materia confiscării extinse; Cauza Varvara contra Italiei din 29 octombrie 2013 - în materia confiscării speciale).

De asemenea, prin Hotărârea din 28 iunie 2018, pronunțată în Cauza G.I.E.M S.R.L. și alții împotriva Italiei, CEDO a concluzionat că măsurile de confiscare constituie "pedepse" în sensul art. 7 din Convenție. Această constatare, care este rezultatul unei intrepretări autonome a noțiunii de "pedeapsă", în sensul art. 7 determină aplicabilitatea acestei dispoziții, chiar și în absența unei proceduri penale în sensul art. 6 (paragraful 233). Totodată, Curtea a mai stabilit că, chiar și în cazul unei decizii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției, măsura confiscării poate fi pusă în aplicare numai în cazul în care se demonstrează că au fost întrunite atât elementul material, cât și elementul subiectiv al infracțiunii (paragraful 245).

În ceea ce privește fondul problemei, respectiv nelegalitatea aplicării măsurii confiscării speciale, invocate de inculpați în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că, "în interpretarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în ipoteza concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală."

Potrivit considerentelor acestei decizii, "pentru a putea face obiectul confiscării conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sumele de bani trebuie să se regăsească în una din situațiile prevăzute de art. 112 din C. pen. sau, altfel spus, sumele de bani provenite din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, cu privire la care se exercită acțiunile ce realizează elementul material al infracțiunii de spălare a banilor sunt supuse confiscării speciale în măsura în care nu servesc la despăgubirea statului.

Aspectul referitor la coexistența măsurii confiscării speciale și a obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile a fost de altfel clarificat prin Decizia nr. 11/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde s-a statuat că cele două măsuri pot coexista, însă nu cu privire la același bun sau la aceeași sumă de bani.

Prin raportare la obiectul prezentei sesizări și în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, indiferent dacă această infracțiune intră sau nu în concurs cu infracțiunea de spălare a banilor, sumele de bani reprezentând obligațiile fiscale datorate statului nu pot face concomitent obiect al obligației de plată a inculpatului atât ca efect al confiscării speciale, cât și ca efect al obligării inculpatului la plata despăgubirilor, considerentele regăsindu-se pe deplin în conținutul deciziei menționate.

În condițiile în care suma de bani dobândită în urma comiterii unei infracțiuni nu se mai află în posesia făptuitorului, ci a fost folosită pentru despăgubirea persoanei vătămate, nu mai există situația premisă a deținerii produsului unei infracțiuni și, implicit, nu există nicio stare de pericol, nejustificându-se sub niciun aspect luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale."

Din perspectiva considerentelor de ordin teoretic și jurisprudențial expuse, analizând hotărârea atacată, Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că motivele recurenților inculpați sunt întemeiate, fiind incident, în speță, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că instanța de apel a stabilit în sarcina inculpatului A. o "pedeapsă" neprevăzută de lege.

În acest sens, se constată că, în cauză, prejudiciul aferent săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală a fost achitat de către inculpatul A., așa încât toți participanții la săvârșirea infracțiunii au beneficiat de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1)

1

al Legii nr. 245/2005.

De altfel, în considerentele deciziei atacate, așa cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024, instanța de apel a reținut că, "legea nr. 241/2005 în forma în vigoare după adoptarea Legii nr. 55/2021 este în mod evident mai favorabilă inculpaților, în condițiile în care prejudiciul, majorat cu 20%, a fost acoperit integral, aspect ce rezultă din adresa nr. x/30.06.2020 emisă de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor (inculpata S.C. C. S.R.L. a achitat integral debitul și nu datorează accesorii fiscale aferente prejudiciului, întrucât acestea au fost anulate conform prevederilor legale) și ordinele de plată aflate în dosarul instanței de apel, din care rezultă că s-a achitat 20% din valoarea prejudiciului.

În aceste condiții, având în vedere că instanța de apel a reținut faptul că, în cauză, a fost achitat întreg prejudiciul produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte, în opinie majoritară, reține că dispoziția de confiscare în favoarea statului, de la inculpatul A., a sumei de 775.985 RON, ca produs al infracțiunii de spălare a banilor este nelegală, întrucât constituie o dublă obligare a inculpatului la plata aceleași sume de bani, aspect prohibit de Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În concluzie, Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că recursul în casație este fondat, urmând a înlătura greșita aplicare a legii, în sensul înlăturării dispoziției privind confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul în casație declarat de inculpații A., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024.

Va casa în parte decizia atacă, și va înlătura dispoziția privind confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul în casație declarat de inculpații A., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024.

Casează în parte decizia atacă, și înlătură dispoziția privind confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 775.985 RON.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2024.

Motivarea opiniei separate

În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunțarea unei soluții de respingere, ca nefondate, a recursurilor în casație declarate de către recurenții Faur Iulius Claudiu, SC A. SRL și SC B. SRL împotriva deciziei penale nr. 38/A/2024 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2024, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În privința cazului de casare reglementat de prevederile art. 438 pct. 12 din Codul de procedură penală acesta are în vedere situațiile în care instanțele "au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În conformitate cu prevederile art. 187 din Codul penal "Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta.."

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 53 - 55 din Codul penal, categoriile de pedepse prevăzute de lege sunt, pedepsele principale, pedepsele accesorii și pedepsele complementare.

Deci, acest caz de casare are incidență în situațiile în care pedepsele au fost aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind expresia principiului general al legalității pedepsei.

Cazul de recurs în casație este incident atunci când s-au produs erori de drept referitoare la aplicarea pedepsei, fie prin aplicarea unei pedepse neprevăzute de lege, fie prin depășirea limitelor legale.

De asemenea, noțiunea de pedeapsă nelegală include atât pedeapsa principală, cât și pedepsele accesorii ori complementare.

Confiscarea specială, chiar daca este o sancțiune penală, nu este inclusă de legiuitor în categoria pedepselor, și, pe cale de consecință, nu se poate considera ca invocarea unei nelegale adoptări a acestei măsuri pe calea recursului în casație este posibilă, cazul de casare având în vedere doar nelegala aplicare a unei pedepse și nu cazurile de nelegală aplicare a unor alte sancțiuni penale.

Pe de altă parte, chiar din modul de formulare a prevederilor art. 438 pct. 12 din Codul de procedură penală rezultă că nu este posibilă analizarea legalității confiscării speciale, în condițiile în care se pune problema de stabilire a limitelor legale, iar confiscare are în vedere bunuri care pot avea valori diferite, neprevăzute de legiuitor.

În aceste coordonate, în analiza recursului în casație exercitat de către Faur Iulius Claudiu, SC Ecological Prest SRL și SC B. SRL, se reține că aceștia au invocat faptul că măsura de siguranță a confiscării luată în ceea ce îi privește este una nelegală, prin prisma faptului că suma cu privire la care s-a dispus măsura reprezenta un prejudiciu rezultat din comiterea infracțiunii de evaziune fiscale, care ar fi fost deja acoperit, fiind astfel incidentă în cauză Decizia nr. 23/2017 a ICCJ pronunțată în recursul în interesul legii.

Remarc faptul că pe de o parte se solicită Înaltei Curți ca aceasta să analizeze probatoriul administrat în cauză pentru a stabili în ce măsură prejudiciul cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală a fost integral achitat și de către cine anume, iar pe de altă parte să se includă în sfera pedepselor penale și sancțiunile penale cum este confiscarea specială.

Aceste măsuri, însă, nu sunt posibile prin prisma prevederilor legale care guvernează calea extraordinară de atac a recursului în casație, așa cum anterior s-a menționat.

În fine, chiar dacă s-ar trece peste elementele menționate ce justifică soluția de respingere a recursurilor în casație, este de remarcat faptul că soluția instanței de apel, este una perfect legală, nefiind aplicabilă în cauză decizia pronunțată de Înalta Curte în procedura recursului în interesul legii.

Astfel, a reținut instanța de apel că prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală a fost acoperit de către societatea comercială care l-a cauzat, B. SRL, aspect ce rezultă din adresa nr. 44356/30.06.2020 emisă de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, dar între timp, suma de bani spălată a ieșit din patrimoniul inculpatei societate, în baza contractelor de împrumut fictive încheiate cu inculpata Marica (fostă Dig) Ionela Cristina și a ajuns în patrimoniul inculpatului recurent Faur Iulius Claudiu, persoană de la care s-a dispus confiscarea sumei de bani.

Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluția ce se impunea a fi adoptată în prezenta cauză era aceea de respingere a recursurilor ca nefondate, recursurile în casație ale societăților comerciale fiind, de altfel, lipsite de orice interes, în condițiile în care nu erau vizate de măsura confiscării speciale.